Obligația de a face. Decizia 2100/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2100/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinarerecursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 892/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face taxă de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și prezentul recurs este timbrat cu suma de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 892/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului jud. C - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat din Germania, un autoturism marca VOLKSWAGEN autoturism care era înmatriculat în această țară. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008.
În ceea ce privește cererea de anulare a actelor administrative nr.104.093/17.11.2008 și 104.198/03.12.2008, instanța apreciază că adresele emise de pârâtă nu reprezintă un act administrativ, ci poate fi considerate un răspuns nejustificat la cererea reclamantului.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței fiind nelegală și neîntemeiată și pe cale de consecință admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului proprietatea acestuia, fără achitarea taxei de poluare.
În motivare reclamantul arată că, entința este nelegală pentru că s-a violat principiul neretroactivității legii din Constituție, art.15. I s-a aplicat o dispoziție legală care a fost edictată sau adusă mai târziu cumpărării, trecerii graniței și înmatriculării provizorii a autoturismului în cauză, și anume nr. 50/2008 intrat în vigoare la 1 iulie 2008.
Reclamantul a cumpărat și adus autoturismul din Germania și l-am înmatriculat provizoriu anterior datei de 1 iulie 2008 după cum reiese clar din actele din dosar,pe când în vigoare, era pretinsă la înmatricularea autoturismelor taxa specială de primă înmatriculare conform Legii 571/2003 cu interpretările ei și anume articolele 214 indice 1 alin 3 Cod fiscal, după cum specifică și sentința "apreciată nelegală de către instanțe", fiind in contradicție cu Tratatul de instituire a Comunităților Europene,dispozițiile art.25,28 și art148.alin.2 din Constituție. Apoi, corespunzător, a fost suprimată obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare iar cetățenilor care au solicitat-o le-a fost admis prin instanțe să li se restituie banii. Așa fiind eu nu mai am obligația de a achita această taxă de primă înmatriculare și chiar dacă aș fi plătit-o mi s-ar fi restituit banii. Prin urmare nr. 50/2008 pe temeiul pe care instanța i-mi respinge acțiunea nu-și găsește până în acest moment nici o aplicare cu toate că în plângere motivele aplicării lui în situații ulterioare datei de 1 iulie 2008 s-au dovedit a fi interpretabile. În acest sens, în ce privește taxa de poluare invocată de G nr.50/2008 ce mi s-a pretins de către pârâtă pentru înmatricularea autoturismului, până și instanța declară că:
"legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe." deși principiul neretroactivității legii este o formulă suficient de potrivită pentru necondiționarea înmatriculării autoturismului de această taxă de poluare,principiu ce nu poate fi ignorat fără periclitarea autorității și a actului de justiție însuși. Mai mult, legat tot de această taxă de poluare instanța declară în continuare că " acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal și apreciată nelegală de către instanțe" deci aceste taxe sunt distincte și de altă natură, nici una nu ține locul celeilalte, nepermițând confundarea lor iar taxa de primă înmatriculare este nelegală.
Pe temeiul acestor motive reclamantul solicită admiterea recursului dispunând înmatricularea autoturismului în cauză pe numele subsemnatului fără plata taxei de poluare.
Legal citat intimatul nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului marca Volkswagen 70XOB/ cu nr. de identificare -- în data de 12.06.2008, fără plata taxei de poluare prev. de art. 1 din G nr. 50/2008.
Pârâta a răspuns celor două cereri formulate de către reclamant prin adresele nr. 104.093 din 17.11.2008 și nr. 104.1986 din 03.12.2008 arătând că înmatricularea autoturismului în discuție și prelungirea numărului provizoriu se poate realiza numai cu plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de legislația în vigoare, respectiv de nr.OUG 50/2009.
În speță, nu s-a vătămat cu nimic principiul neretroactivității legii, deoarece taxa specială de poluare instituită de OG nr. 50/2008 se percepe nu la data transferului dreptului de proprietate, nici la data achiziției bunului de piața intracomunitară ci conform art. 4 alin. 1 lit. a) din actul normativ precitat, taxa este datorată, între altele, cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România.
Așa fiind, deși reclamantul a achiziționat autovehiculul înainte de data de 1 iulie 2008 operațiunea de înmatriculare a acestuia a fost cerută sub imperiul OG nr. 50/2008 când dispozițiile legale instituite de Codul fiscal privind plata taxei speciale de primă înmatriculare apreciate la nivel jurisprudențial că înfrâng dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene nu mai erau în vigoare.
Nici împrejurarea că reclamantul a obținut anterior autorizație de circulație provizorie nu-l îndreptățește pe acesta să ceară și să obțină înmatricularea autovehiculului sub imperiul legii vechi.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv OUG50/2008. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 892/2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2 ex./3.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
