Excepție nelegalitate act administrativ.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
HOTĂRÂREA NR.39/CA/2010 - PI
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantele și ambele cu domiciliul procedural ales în S M,-,.2, Județ S M, în contradictoriu cu pârâțiiPrimarul Municipiului SșiPrimăria Sambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, având ca obiectexcepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra fondului a avut loc la data de 18 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 25 ianuarie 2010, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin Încheierea din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa fost sesizată, în temeiul prev. art.3 pct.1 Cod procedură civilă, art.4 din Legea 554/2004 și art.II din Legea 262/2007, cu soluționarea excepției de nelegalitate a HG 967/2002, respectiv a anexei corespunzătoare cu privire la dispoziția de 177 mp, invocată reclamantele și.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantele au arătat că obiectul Legii 10/2001 constituie restituirea imobilelor naționalizate, rezolvarea din punct de vedere juridic și faptic această problemă. Astfel juridic prin Decretul nr.320/1979 fiind expropriată suprafața de 647,5 mp. această suprafață trebuie restituită indiferent dacă în fapt în posesie ar rămas cu o altă suprafață, respectiv în drept în cartea funciară nu s-a făcut nici o mențiune. Punerea acestora în posesie este doar o formalitate care urmează după finalizarea în drept a situației proprietății. Cererea este corectă deoarece pârâta a făcut o confuzie între situația de drept cu cea de fapt și cu cea din CF.
În privința terenului de 177 mp. în primul rând contestă trecerea în domeniul public al statului deoarece notificarea acestora nr.208/2001 este anterioară actului de expropriere - a doua cu privire la acest imobil - respectiv HG 967 din 2002 sens în care s-au încălcat normele legale imperative ale Legii 10/2001, Legii 213/1998 și ale Constituției României.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că HG nr.967/2002 reprezintă un act administrativ individual care a intrat în vigoare anterior datei intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Intimații Primarul Municipiului S M și Primăria S M, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță.
Examinând excepția de nelegalitate a HG nr.967/2002, respectiv a anexei corespunzătoare cu privire la suprafața de 177 mp, invocată de reclamantele și, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantele au invocat excepția de nelegalitate parțială a Hotărârii Guvernului nr.967/2002 prin care a fost atestat domeniul public al orașului S M, precum și a orașelor și comunelor din județul S
Această hotărâre, a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție de către reclamante în baza art.4 din Legea nr.554/2004, așa cum a fost modificată și completată, reprezintă un act administrativ individual, deoarece are ca obiect atestarea domeniului public al județului S M, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul S M, delimitând astfel domeniul public al unităților administrative-teritoriale prin individualizarea fiecăruia dintre imobilele prevăzute în anexe.
Acest act administrativ individual a fost publicat în Monitorul Oficial nr.685 din 17 septembrie 2002, deci anterior datei de 07.01.2005, la care a intrat în vigoare Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Este adevărat că potrivit, art.4 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007 (text de lege care constituie temeiul de drept al excepției invocate): "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", iar potrivit art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.425 din 10 martie 2008 și nr.426 din 10 aprilie 2008, reținut că dispozițiile sus - menționate sunt constituționale în raport de prevederile art.1 alin.(5), art.15 alin.(2), art.16 alin.(l), art.20 alin.(2), art.21, art.23 și art.44 din Legea fundamentală.
Însă în ceea ce privește aceste dispoziții legale, respectiv art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art.II alin. (2) teza finală din Legea nr.262/2007, ce reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin.(2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției europene), iar, pe de altă parte, în sensul art.148 alin.(2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției europene a drepturilor omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminență față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor [, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu României (nr.2) (. 71525/01, 103,.Of. nr.830 din 5 decembrie 2007].
Curtea de Justiție de la Luxembourg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut și ea că "este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarului fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexe C - 383/06 și C -385/06).
Raportându-se așadar la Convenția europeană a drepturilor omului, la practica ( blocul de convenționalitate), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, instanța urmează a înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
In măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, dispozițiile sus-menționate din Legea contenciosului administrativ încalcă astfel dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica, precum și art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiul securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept".
Este de reținut și faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic a reținut că posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (, Hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumărescu România, 62), în opinia separată la această hotărâre precizându-se că "posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată - trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art.6 din Convenție,
Argumentele expuse în speța citată sunt perfect valabile și în speța de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg este constantă și unitară în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, în sensul că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 30 ianuarie 1997, C- 178/1995, pct. 15 și urm. Hotărârea din 15 februarie 2001, Europe, C- 239/1999, pct. 28 și urm. Hotărârea din 23 februarie 2006, și alții, C- 346/03 și C-529/03, pct. 30, și urm. etc).
Ca o consecință a celor expuse mai sus, în aplicarea prevederilor art.4 din Legea 554/2004 cu raportare la prevederile art.20 alin.2 și art.148 lin.2 din Constituție, republicată, la Convenția Europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxembourg, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantele și.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGEexcepția de nelegalitate invocată de formulată de reclamantele și ambele cu domiciliul procedural ales în S M,-,.2, Județ S M, în contradictoriu cu pârâțiiPrimarul Municipiului Scu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M și Primăria S cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - - -
Red.sent. în concept: 25.01.2010
Dact.
6 exemplare/ 27 ianuarie 2010
-4 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:27 ianuarie 2010.
- - S M,-,.2, Județ S
- - S M,-,.2, Județ S
- Primarul Mun.S - S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S
- Primăria S - S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
