Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 254/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 254
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta " Com" SRL Reșița, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local Reșița, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă, consilier juridic, iar, pentru pârâtul Consiliul Local Reșița, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul Guvernul României a depus la dosar, prin Registratură, la data de 14.10.2008, într-un singur exemplar, întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului Consiliul Local Reșița depune la dosar întâmpinare și delegația de reprezentare.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității.
Reprezentanta pârâtului Consiliul Local Reșița solicită admiterea acestei excepții.
Curtea, în deliberare asupra excepției inadmisibilității cererii, o respinge, întrucât problema vizează fondul litigiului și acordă cuvântul pe fondul cererii privind excepția de nelegalitate invocată în cauză.
Reprezentantul reclamantei arată că își susține excepția, așa cum a formulat-o și motivat-o, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului Consiliul Local Reșița solicită respingerea excepției, conform întâmpinării.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cerere întemeiată pe art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta " Com" SRL Reșița a invocat excepția de nelegalitate a Cap.VII- Impozitul pe spectacole (art. 275 al. 2 lit. b- în cazul discotecilor) - nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii nr. 797/14.07.2005 a Guvernului României, de aprobare a Anexei Normele metodologice de aplicare a titlului XI din Legea nr. 571/2003- cuprinzând valorile impozabile, impozitele și taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum și amenzile care se indexează anual prin hotărâre a guvernului, hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 725/10.08.2005, cuantumurile și nivelurile indexate fiind stabilite prin exces de putere, încălcând dispozițiile instituite de lege de stabilire a unor niveluri conform cu rata prognozată a inflației, norme impuse de art. 292, art. 294 alin. 7 și art. 295 alin. 12 din Legea nr.571/2003, încălcându-se, astfel, și prevederile art. 4 alin. 3, art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Cererea s-a formulat în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara, având ca obiect recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8/9.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, prin care s-a respins acțiunea acesteia împotriva pârâtului Consiliul Local Reșița, pentru anularea înștiințării de plată nr. 8302/2006 și a hotărârii nr.245/2005 emise de pârâtă, prin care s-a stabilit impozitul pe spectacole la cuantumul maxim prevăzut de lege.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta arată că temeiurile juridice ale hotărârii nr. 245/2005, emise de pârâtul Consiliul Local Reșița au fost Hotărârea de Guvern nr. 797/14.07.2005, dată în aplicarea art. 292, 294 al. 7 și al art. 295 al. 12 ale Legii nr.571/21003 privind Codul fiscal, hotărâre care are aceeași justificare a operațiunii de modificare a taxelor și impozitelor: indexarea pe baza ratei inflației, așa cum este aceasta prognozată.
Reclamanta susține că, fiecare consiliu local, având justificarea și temeiul legal prestabilit, a avut și dreptul corelativ de a actualiza cu rata prognozată a inflației taxele și impozitele aferente anului 2006. Chiar pârâtul intimat, în anexele hotărârii atacate, indică în două coloane nivelurile stabilite pentru anul 2005 și nivelurile actualizate pentru anul 2006. Or, actualizarea nu putea să fie în afara cadrului legal și a limitelor care a permis-o - actualizarea cu rata prognozată a inflației.
În răspunsul dat de expertiza contabilă admisă ca probă în dosarul rubricat este arătat că rata inflației prognozată pentru anul 2006 fost de 6%-procent oficial, concludent și necontestat de pârât.
Aplicând acest procent de actualizare la valoarea care a fost stabilită pentru anul 2005, rezultat că pârâtul avea dreptul de a stabili pentru anul 2006 un cuantum maxim de impunere de 0,13 lei/
Reclamanta mai arată că, deși în HG se regăsește ca admisibil ca și cotă un impozit de natura celui contestat, între limitele de 0-2lei Ron/mp, această împrejurare nu reprezintă decât o falsă aparentă de legalitate pentru pârât și hotărârea pe care a emis-o acesta.
Calculele efectuate de expertiză au demonstrat că, pentru a ajunge la acest cuantum, pârâtul a aplicat la cuantumul aferent anului 2005 un procent de majorare de 1667%, ceea ce este cu totul în afara a ceea ce legea i-a permis: rata prognozată a inflației- respectiv 6%. Este evident, astfel, că o asemenea sumă putea fi stabilită doar dacă ea ar fi provenit din aplicarea procentului de 6% asupra sumei aferente anului anterior.
Reclamanta menționează că instanța de rejudecare a acordat din nou credibilitate pârâtei intimate, motivând că, din momentul în care nivelul maxim aprobat de HG nr.797/2005 a fost respectat în hotărârea atacată, nu are importanță că a fost depășită rata prognozată a inflației, astfel că, în aceste condiții, a fost obligată ca, în contradictoriu cu Guvernul României, să invoce excepția nelegalității actului normativ care aprobat aceste niveluri, respectiv Hotărârea nr. 797/2005-prin ceea ce a fost stabilit la Capitolul VII- Impozitul pe spectacole (art.275 al.2, lit. b -în cazul discotecilor)- cu nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii, excepție respinsă de instanță prin încheierea de ședință din 14.10.2008, iar pârâtul Consiliul Local Reșița a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că HG nr. 797/2005 este elaborată în concordanță cu actele normative cu forța juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emisă(art.108 din Constituția României, republicată, art. 292, art.294 alin.7, art. 295 alin.12 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. 3 din Legea nr.348/2004, privind denominarea monedei naționale, cu modificările și completările ulterioare), ținându-se seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituția României și art. 4 alin. 3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Art.292 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede în cuprinsul alin. 1 și alin. 2 că, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ținând cont de evoluția ratei inflației de la ultima indexare.
Sumele indexate se inițiază în comun cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor și se aprobă prin hotărâre a guvernului, emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an.
Prin urmare, legea în vigoare, nu prevedea obligativitatea consiliilor locale de a indexa sumele din hotărârile de guvern emise în baza art. 292, ci de a se încadra în limitele prevăzute de acestea, ceea ce s-ași întâmplat, atât în cazul Consiliului Local al Municipiului Reșița, Consiliul Local al Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului D, etc.
De asemenea, art.287 din Codul fiscal prevede că nivelul impozitelor și taxelor locale prevăzute poate fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, cu excepția taxelor prevăzute la art. 263 alin. 4 și 5 și la art.295 alin. 11 lit. b-
Examinând cererea, se va respinge ca nefondată, pentru că:
Prin HG nr. 797/2005 s-au aprobat nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006, hotărârea emițându-se în temeiul art. 292, art.294 al.7 și art. 295 al. 12 Cod fiscal și a Legii nr. 348/2004, privind denominarea monedei naționale.
Deci, HG nr. 797/2005 constituie un act administrativ cu caracter normativ, pentru că stabilește reguli de conduită cu caracter impersonal.
Art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, prevede expres că legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Deci, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească două cerințe impuse expres de lege și anume să fie cu caracter unilateral, deci să fie elaborat de un singur emitent și să fie individual, deci care să privească un subiect determinat, în consecință, unul nenormativ.
Această distincție între actele administrative cu care operează Legea nr. 554/2004 este cuprinsă și în art. 2 al. 1 lit. c din lege, unde se definește actul administrativ care poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ reglementată de această lege, în sensul că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică.
Ținând cont de aceste distincții legale existente între actele administrative este indubitabil că art. 4 al.1 din Legea nr. 554/2004 se referă cu exclusivitate la actul administrativ unilateral, cu caracter individual, ca obiect al excepției de nelegalitate.
Că aceasta a fost voința legiuitorului, rezultă și din constatarea că, în forma sa inițială, art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.1154/7.12.2004, a permis invocarea excepției de nelegalitate cu privire la orice act administrativ unilateral, fără a face distincție între cel individual și cel normativ, pentru că norma susmenționată a prevăzut că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Raportat la aceste considerente, cererea de față nu se încadrează în prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că se respinge ca nefondată.
Instanța mai constată că, în soluționarea prezentei cereri este irelevantă dispoziția cuprinsă în art. 4 al.2 din Legea nr.554/2004, unde se folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 al. 1 din lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de nelegalitate.
Reglementarea cuprinsă în art. 4 al. 2 din Legea nr. 554/2004 privește procedura după care instanța de contencios administrativ soluționează cererea ce face obiectul art. 4 din lege, menționându-se, în teza a II-a, că, în ipoteza când actul administrativ este emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Deci legiuitorul a precizat, prin acest din urmă text, numai faptul că legalitatea actului administrativ unilateral se apreciază în funcție de actele normative în vigoare la momentul emiterii acestuia.
Trebuie, de asemenea, remarcat că inconsecvența legiuitorului în privința termenului folosit pentru desemnarea actului administrativ, în cuprinsul art. 4 al. 1-4 din Legea nr. 554/2004 și, de altfel,în toată legea, în sensul că acesta este denumit act administrativ unilateral, act administrativ sau simplu act, nu schimbă caracteristicile actului administrativ ce poate face obiectul excepției și care sunt precis determinate în art.4 al.1 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta " Com" SRL Reșița în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local Reșița ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 14.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei " Com" SRL Reșița- Reșița, 2. nr. 3, jud. C
- pârâtului Guvernul României- B, nr. 1, sector 1
- pârâtului Consiliul Local Reșița- Reșița, 1 2. nr. 9, jud. C
Red. - 15.10.2008; tehnored. - 22.10.2008; 5 ex.;
Emis 3 com.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
