Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 28/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR. 366,-

SENTINȚA NR. 28

Ședința publică din data de 10 februarie 2010

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr.115/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1,16,47,73 și 108 din Constituția României formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.5U, județul P în contradictoriu cu pârâțiiSPITALUL DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE, cu sediul în P, nr. 116, județul P șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3. cod poștal - și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Palatul, nr.1, Sector 1, cod poștal -, cauza fiind trimisă spre rejudecare conform deciziei nr. 3789 din 19 august 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: reclamantul, pârâții Spitalul de Obstetrică și Ginecologie P, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării B, Guvernul României

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul Compartimentului Registratură o cerere formulată de reclamantul prin care solicită a se lua act că stăruie în soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 12 alin. 5 din nr.OUG 115/2004 introduse prin nr.OG 17/2008, urmând a se judeca cauza în lipsa sa în conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, ce a fost vizată și înregistrată la instanță sub nr. 1776/04.02.2010.

De asemenea, s-a mai depus la dosarul cauzei de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului o cerere de amânare prin care solicită a i se comunica excepția de neconstituționalitate formulată în cauză, ce a fost vizată și înregistrată la instanță sub nr. 1591/02.02.2010.

Curtea din oficiu invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr.115/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1,16,47,73 și 108 din Constituția României formulată de reclamantul și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

CURTEA

Asupra excepției de nelegalitate de față, constată următoarele:

Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâții Spitalul de Obstetrică și Ginecologie P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a contractului individual de muncă nr.27/22 februarie 2008 încheiat între părți, referitor la salariu și recunoașterea în favoarea sa a dreptului de a beneficia de același salariu ca și ceilalți medici angajați ai pârâtului, cu grad profesional similar, precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești corespunzătoare, începând cu luna februarie 2008 și în continuare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este medic de peste 20 de ani și de la data de 1 martie 1999 devenit medic primar specialitatea obstetrică-ginecologie, fiind angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventivă B și a încheiat cu pârâtul un contract individual de muncă în vederea prestării serviciului de gardă cu nr.27/2008, contract care, în ceea ce privește salariul, nu-i respecta drepturile, fiind salarizat cu un salariu de bază lunar brut de 818 lei, fără să se țină seamă de toate drepturile de care beneficiază ceilalți salariați ai pârâtului care prestează aceleași atribuții.

Prinîntâmpinareadepusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile tardivității și a inadmisibilității acțiunii, având în vedere că aceasta a fost introdusă după expirarea termenului de 30 de zile de la data când i s-a comunicat contractul și aceasta vizează o decizie administrativă emisă de conducerea unității, motiv pentru care reclamantul nu poate promova prezenta acțiune, astfel încât pretențiile acestuia sunt nefondate, atâta timp cât contractul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie emise, inclusiv de Ministerul Sănătății.

La termenul de judecată din data de 29 iulie 2008, pârâta a declarat că nu mai înțelege să susțină excepția inadmisibilității, iar instanța de fond a dispus unirea excepției tardivității cu fondul.

După administrarea probatoriilor,Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 2028/29.07.2008a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, a respins acțiunea ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr.27/22.02.2008, reclamantul este salariatul pârâtului pe durată nedeterminată, începând cu 1 februarie 2008, îndeplinind funcția de medic specialist obstetrică-ginecologie, contract în cuprinsul căruia s-a menționat că va desfășura activitate în favoarea pârâtului, doar gărzi, având o fracțiune de normă cu un salariu lunar de bază de 818 lei și beneficiind de sporurile pentru gărzi simple - 50% și gărzi duble - 100%.

Potrivit adresei nr.2268/1999, reclamantul a fost confirmat, în urma Ordinului Ministerului Sănătății nr.694/1998, începând cu 01.03.1999, ca medic primar specialitatea obstetrică-ginecologie.

Potrivit art. 1 pct. 12 din nr.OG17/200 și art. 12 din nr.OUG115/2004, medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă și care la nivelul acestei unități desfășoară activitate numai în linia de gardă, vor încheia cu unitatea sanitară un contract individual de muncă cu timp parțial, ocazie cu care salariul de bază se va stabili la limita minimă prevăzută pentru funcția și gradul profesional în care aceștia sunt confirmați prin Ordin al Ministerului Sănătății.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că la instanța de fond aceasta a invocat excepția de nelegalitate a disp. art.12 alin.5 din nr.OG17/2008, iar instanța în mod greșit a respins cererea de suspendare a judecății și de înaintare a dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 2189/28.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recurs, s-a casat sentința recurată și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, instanței de fond.

A reținut instanța de casare că tribunalul a încălcat normele de competență materială respingând excepția de nelegalitate, o astfel de cenzură neputând fi exercitată de o altă instanță decât aceea de contencios administrativ.

Pe linia deciziei de casare, prin încheierea din 23.04.2009, Tribunalul Prahova, în baza art. 4 din Legea nr.554/2004, a suspendat judecata și a înaintat dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin.5 din OUG nr. 115/2004.

La termenul de judecată din data de 18.05.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința nr. 89 din 18 mai 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate formulată de petentul în contradictoriu cu intimații Spitalul de Obstetrică și Ginecologie și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut că în doctrina de specialitate ( "Legea contenciosului administrativ, comentarii și explicații ediția 2", Editura CHE. p. 155), excepția de nelegalitate, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost definită ca un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces aflat în curs de soluționare, una din părți, amenințată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței. Așadar, spre deosebire de excepția de neconstituționalitate, care privește legi sau ordonanțe, excepția de nelegalitate privește acte administrative unilaterale. Astfel, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanței ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Așadar, este indubitabil că o ordonanță nu poate face obiectul controlului de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci numai al controlului de constituționalitate, în temeiul textului de lege mai sus citat.

Cum, pe calea prezentei excepții, autorul acestuia a invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 12 alin.5 din OG 17/2008, cererea sa este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 și cu art. 137.pr.civilă, Curtea a admis excepția invocată din oficiu și a constatat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

Împotriva sentinței nr. 89/18 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a declarat recurs reclamantul susținând în motivele de recurs că a fost citat la o altă adresă, fiind astfel în imposibilitate de a-și formula apărarea în cauză.

Totodată au fost aduse și critici de fond împotriva hotărârii primei instanței, arătând că a invocat și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr. 115/2004.

Prin decizia nr. 3789/19 august 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și fiscal admis recursul declarat de împotriva sentinței nr. 89 din 18 mai 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și fiscal, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs constatat cu prioritate că motivul de recurs constând în soluționarea cauzei fără legala citare a părților este fondat.

Sub acest aspect a reținut instanța de recurs că în acțiunea introductivă reclamantul a precizat domiciliul în P, str. -.10 I,.A,.29, iar citarea pentru termenul când s-a soluționat excepția s-a efectuat în str. - - bloc.101 (fila 4 dosar nr-).

În această situație instanța de recurs a reținut că au fost nesocotite prevederile art. 85 din codul d e procedură civilă, text potrivit căruia, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar prin citarea la altă adresă nu s-a realizat cerința legală mai sus enunțată, astfel că intervine sancțiunea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, dosarul a fost reînregistrat sub nr. 366,-.

La termenul de judecată din data de 10.02.2010, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr.115/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1,16,47,73 și 108 din Constituția României formulată de reclamantul și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând excepția de nelegalitate, prin prisma textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituția României și suspus aprobării Parlamentului.

În doctrina de specialitate ( "Legea contenciosului administrativ, comentarii și explicații ediția 2", Editura CHE. p. 155), excepția de nelegalitate, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost definită ca un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces aflat în curs de soluționare, una din părți, amenințată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței. Așadar, spre deosebire de excepția de neconstituționalitate, care privește legi sau ordonanțe, excepția de nelegalitate privește acte administrative unilaterale. Astfel, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanței ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Așadar, este indubitabil că o ordonanță nu poate face obiectul controlului de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci numai al controlului de constituționalitate, în temeiul textului de lege mai sus citat.

Cum, pe calea prezentei excepții, autorul acestuia a invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 12 alin.5 din OG 17/2008, cererea sa este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 și cu art. 137.pr.civilă, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va constata inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

Cu privire la excepția de neconstituționalitatea a dispozițiilor art.12 alin.5 din OUG nr. 115/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1,16,41,47 73 și 108 din constituția României, invocată de către reclamant în fața Curții de APEL PLOIEȘTI în cauza ce avea ca obiect soluționarea excepției de nelegalitate mai sus analizate, Curtea constată următoarele:

În considerentele deciziei de interpretare nr. 660/2007, Curtea Constituțională a menționat că, în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care partea care le ridică, instanța de judecată din oficiu sau procurorul urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. În plus, Curtea a arătat că această excepție reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă. Pe cale de consecință, instanța constituțională a concluzionat că excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni principale, nici în fața instanței de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, și nici în fața sa.

Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate trebuie invocată în fața instanței investită cu soluționarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Prahova - Secția civilă și de litigii de muncă, Curtea de APEL PLOIEȘTI fiind investită doar cu soluționarea excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr.115/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1,16,47,73 și 108 din Constituția României formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.5U, județul P în contradictoriu cu pârâțiiSPITALUL DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE, cu sediul în P, nr. 116, județul P șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3. cod poștal -, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Palatul, nr.1, Sector 1, cod poștal -, cauza fiind trimisă spre rejudecare conform deciziei nr. 3789 din 19 august 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2010.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. DF/CMF

6 ex./19.02.2010

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 28/2010. Curtea de Apel Ploiesti