Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2836/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2836 BIS
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - Judecător
- - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 615 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.615/17.03.2009 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal au fost respinse excepțiile de nelegalitate cu privire la Hotărârile nr. 821/2005, nr. 161/2003 și nr. 341/2003 adoptate de Consiliul Local al mun. C, formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun.
În motivare instanța a reținut că prin analiza excepției legalității cu privire la cele trei hotărâri de Consiliul Local trebuia efectuată în raport de legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere - în prima variantă publicată precum și în raport de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere aprobate prin Ordinul nr. 1170/2003 emis de Ministerul Transporturilor.
Ordinul respectiv în prezent este abrogat prin art. 3 din Ordinul nr. 3/2008 emis de Ministerul Transporturilor însă la data de adoptării hotărârilor de consiliu local era în vigoare astfel că sunt incidente dispoz. art. 4 alin. 2 teza a 2-a din Legea nr. 554/2004 conform cărora în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Ordinul respectiv stabilește prin art. 7 alin. 5 obligativitatea vizării anuale a licenței de transport rutier public în regim de taxi stabilind faptul că licența de transport rutier public în regim de taxi se atribuie pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării și este valabilă numai în condițiile vizării anuale de către emitent, cu plata tarifelor aferente.
Referitor la problema privind actele necesare pentru vizarea anuală a autorizațiilor taxi, instanța de judecată reține faptul că aceasta este necesară deoarece a permite contrariul ar însemna stabilirea unui arbitrariu în favoarea autorității administrației publice emitente a vizei ce ar viza licențele de transport fără o procedură anume și discreționar și ar însemna eliminarea caracterului de viză.
Pe de altă parte, s-a reținut faptul că există o legătură între autorizația pentru transport de persoane și licența de transport rutier public în regim de taxi deoarece dacă autorizația pentru transport de persoane sau bunuri în regim de taxi nu ar fi supusă vizării anuale nu s-ar justifica nici vizarea anuală a licenței de transport rutier public în regim de taxi.
Potrivit art. 10 din ordinul nr. 1170/2003 vizarea anuală a licenței de transport rutier public în regim de taxi, precum și, după caz, a exemplarelor de serviciu ale acesteia este condiționată de menținerea valabilității documentelor care au stat la baza eliberării acesteia, precum și de verificarea activității operatorului de transport taxi, ceea ce însemnă că la data vizării se verifică actele - documentele care au stat la baza eliberării acesteia.
Art. 11 din Legea nr. 38/2003 prevede faptul că autorizația pentru transport de persoane sau bunuri în regim de taxi precum și autorizația taxi au valabilitate egală cu cea a licenței de transport, respectiv cu licența de execuție pe vehicul, după caz.
Prin legea nr. 38/2003 s-a stabilit la art. 56 alin. 1 lit. a că autorizația de taxi se suspendă pe o perioadă cuprinsă între 1 - 3 luni când una dintre condițiile acordării acesteia nu mai este îndeplinită, ceea ce implică un anume control pe care autoritățile administrației publice îl au asupra activității de transport în regim de taxi, control pe care nu ar avea cum să îl exercite dacă autorizația taxi nu ar fi supusă vizării anuale.
Pe cale de consecință s-a reținut faptul că cele trei hotărâri de consiliu local au fost adoptate cu respectarea actelor normative în vigoare la momentul adoptării și în virtutea atribuțiilor conferite prin lege consiliului local conform art. 36 alin, 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală privind atribuțiile referitoare la gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 27.04.2009 reclamantul.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond este greșită deoarece, dispoz. art. 7, art. 11, art. 14 alin. 7 și art. 13 din Legea nr. 38/2003 rezultă că nu este impusă vizarea anuală a autorizațiilor de transport în regim de taxi ca o condiție de valabilitate iar impunerea acestei vizări printr-o hotărâre de consiliu local este în afara cadrului de reglementare a legii și chiar contra prevederilor ei.
De asemenea, prin introducerea condiției "vizării" anuale a autorizației de taxi se aduce atingere dreptului de liber exercițiu al profesiei, depășind cadrul legal și echivalând cu o confirmare periodică a valabilității a autorizației, conform dispozițiilor legale care prevăd această valabilitate ca fiind de 5 ani.
Și prin condiționarea vizării de prezentarea unui certificat fiscal și a unei recomandări de la asociație profesională reprezentativă, se aduce atingere liberei exercitări a profesiei, în situația în care aceste înscrisuri nu sunt cerute nici la obținerea autorizației.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Invocând nelegalitatea celor trei hotărâri ale Consiliului Local C nr. 82/2005, nr. 161/2003 și nr. 341/2003, în raport cu dispoz. art. 7, 11, 13, 14 alin. 7 din Legea nr. 38/2003, recurentul critică atât aceste hotărâri cât și soluția instanței de fond, apreciind că se face o "adăugare" la lege, respectiv la dispoz. Legii 38/2003.
Susținerea este nefondată, având în vedere atât dispozițiile Legii generale în materie, nr. 38/2003 cât și normele speciale de aplicare a acestui act normativ, respectiv Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 275/2003 privind aplicarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor nr. 38/2003 cât și ale Ordinului Ministrului Transporturilor, construcțiilor și Turismului nr. 1170/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 38/2003 - Metodologia de licențiere a transporturilor rutiere publice de persoane sau de bunuri în regim de taxi, a transporturilor rutiere publice în regim de închiriere.
Astfel, prin reglementarea dată de art. 27 din Ordinul nr. 275/2003, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile administrației publice locale vor întocmi sau reactualiza propriile regulamente privind organizarea și desfășurarea activității de transport în regim de taxi, obligație în finalizarea căreia se va ține cont de prevederile acestor norme metodologice; de asemenea, prin hotărârea consiliului local sau a Consiliului general al Mun. B, cu consultarea asociației profesionale reprezentative existente, vor fi adoptate reglementări privind:
- Regulamentul de organizare și desfășurare a activității de transport în regim de taxi:
- Regulamentul privind desfășurarea procedurii de atribuire a autorizațiilor taxi permanente și sezoniere".
Așadar, la întocmirea reglementărilor proprii, consiliile locale au trebuit să aibă în vedere atât prev. Legii nr. 38/2003 ca reglementări generale, cât și Normele metodologice aprobate prin Ordinele emise în aplicarea acesteia, ca reglementări speciale.
Ordinul nr. 1170/2003 se referă la metodologia de licențiere a transporturilor rutiere publice de persoane sau bunuri în regim de taxi, a transporturilor rutiere publice de persoane în regim de închiriere.
Art. 7 alin. 5 din ordin prevede că licența pentru transport rutier public în regim de taxi se atribuie operatorului de transport taxi pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării și este valabilă numai în condițiile vizării anuale de către emitent, cu plata taxelor aferente. De asemenea, potrivit art. 14 și 15(1) licența taxi se eliberează taximetriștilor independenți și acestora li se aplică în mod corespunzător prev. art. 7 alin. (5).
Prin urmare, Ordinul nr. 1170/2003 este prevăzut în mod expres obligativitatea vizării anuale a licenței de transport rutier public în regim de taxi și a licenței taxi.
Pe de altă parte, viza anuală se eliberează, așa cum prevede art.13 din regulament numai după ce persoana depune certificatul fiscal, copia licenței de execuție eliberată de ARR, recomandarea de la asociația profesională, alte acte.
Așa cum rezultă din normele legale invocate, toate aceste cerințe au fost stabilite în conformitate cu actele normative generale și speciale în domeniu, nu au caracter retroactiv sau discriminatoriu și nici nu se aduce atingere liberei exercitări a profesiei.
Cele trei hotărâri ale Consiliului Local C au caracter de act administrativ normativ, ce se aplică pe întreg teritoriu Mun. C, fiind o reglementare cu caracter imperativ și general în materie de taximetrie.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, că nu poate fi reținută nelegalitatea HCL nr. 821/2005, nr. 161/2003 și nr. 341/2003 emise de Consiliul Local al Mun.
În consecință, recursul formulat de reclamantul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 615 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. S
Ex.2//10.07.2009
Jud. fond CAH.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
