Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2834/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2834 BIS
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 831 din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 831 din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 9801/30.01.2009, întocmit de
S-a respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. 9801/30.01.2009, întocmit de
S-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE.
S-a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 25/29.01.2009, emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 9801/30.01.2009, întocmit de, că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 9801/30.01.2009, întocmit de
Astfel, potrivit art. 109 alin. 1 din OG92/2003,Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal".
Raportul de inspecție fiscală este un act premergător deciziei de impunere prin care se stabilesc efectiv obligațiile fiscale, nesusceptibil de executare silită; decizia de impunere fiind singurul act administrativ - fiscal susceptibil de executare silită, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 85 și 86 cod procedură fiscală.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin în decizia de impunere nr. 25/29.01.2009, emisă de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului C în baza raportului de inspecție fiscală nr. 9801/30.01.2009, întocmit de C, s-a stabilit în sarcina reclamantei - SRL impozitul pe profit în sumă de 17.881 de lei și majorări de întârziere de 6.235 de lei.
Împotriva acestor acte administrativ - fiscale a formulat contestații reclamanta ce au fost înregistrată sub nr. 13411/13.02.2009 și 17946/23.02.2009.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 s-a arătat că pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Se poate astfel considera caz bine justificat motivul invocat de către reclamantă privind faptul că nu au fost atașate raportului de inspecție fiscală și anexele privind calculul cheltuielilor și modul cum acestea au fost stabilite și au fost considerate nedeductibile, fiind așadar pusă sub semnul întrebării legalitatea sumelor calculate, neputându-se verifica legalitatea măsurilor dispuse.
Instanța de fond a reținut că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) din Legea 554/2004 s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani s-ar produce prejudicii activității societății reclamante, prin punerea în imposibilitate de plată și desfășurarea activităților, cu atât mai mult cu cât, potrivit -ului societății reclamante, aceasta se ocupă cu activități ale căminelor de bătrâni și ale căminelor pentru persoane aflate în incapacitate de a se îngriji singure, desfășurând astfel activitate în ajutarea persoanelor vârstnice, în prezent mai mulți bătrâni fiind cazați și îngrijiți în centrul de bătrâni al societății.
Astfel, s-ar crea prejudicii atât societății reclamante și implicit bătrânilor care ar fi nevoiți să părăsească centrul unde sunt găzduiți.
Așadar, față de toate aceste considerente, instanța de fond a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale, astfel încât cererea formulată de către reclamanta - SRL a fost reținută ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP D în nume propriu și pentru a mun. C, în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prezumția de legalitate și veridiciatate de care se bucură actul administrativ, determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu.
În acest context suspendarea executării actelor administrative fiscale constituie o situație de excepție care intervine în limitele și condițiile anume reglementate de lege.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să existe o pagubă iminentă. Aceste condiții trebuie îndeplinite comulativ.
Referitor la paguba iminentă s-a susținut că trebuiau avute în vedere de către instanță sumele care fac obiectul actului administrativ raportate la cifra de afaceri a reclamantului dar și alți indicatori economico-financiari ai acestuia (cheltuieli cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care acesta le are de suportat).
Cu privire la cazul bine justificat s-a arătat că motivul reținut ca fiind justificat de către prima instanță nu este invocat prin plângerea formulată în procedura prealabilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că posibilitatea demarării procedurii executării silite în orice moment instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu obiectul de activitate al intimatei respectiv activități ale căminelor de bătrâni și ale căminelor pentru persoane aflate în incapacitate de a se îngriji singure, desfășurând astfel activitate în ajutarea persoanelor vârstnice, în prezent mai mulți bătrâni fiind cazați și îngrijiți în centrul de bătrâni al societății în mod temeinic prima instanță a reținut în speță iminența unui prejudiciu, care, dat fiind obiectul de activitate al intimatei cu certitudine nu se va răsfrânge numai asupra acesteia dar și a bătrânilor care ar fi nevoiți să părăsească centrul unde sunt găzduiți.
Astfel, paguba iminentă nu poate fi apreciată în cauză cu privire la cifra de afaceri sau alți indicatori economico-financiari ai acesteia ci se impune a fi apreciată mai ales prin prisma obiectului de activitate al societății reclamante așa cum s-a arătat mai sus.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico- financiară a reclamantei dar și situația socială a persoanelor găzduite de aceasta putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de intimata reclamantă a fost solid argumentată de prima instanță atât prin raportare la dispozițiile legii interne - art. 14 din Legea nr,554/2004 modificată - cât și prin raportare la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
Se reține și că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu este de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 831 din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Obligă recurentele pârâte la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
17 Iunie 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
