Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.301
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD-VEST OLTENIA cu sediul în C, str. -,. 86,87,40, județul D, împotriva sentinței nr.2756/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în DTS,-, -S3 A,.1,.5, județul M, cauza fiind strămutată de la Curtea de Apel Craiova prin încheierea nr.4366/13.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.12 din 28.01.2008 și timbre judiciare în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, reprezentată de directorul acesteia și intimata-reclamantă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.2168/26.02.2008.
Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr.145/11.01.2007 a Tribunalului Brașov.
Intimata-reclamantă având cuvântul precizează că sentința nr.145/11 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov nu a rămas definitivă și irevocabilă întrucât nu se poate face legal dovada comunicării acestei sentințe prin care Tribunalul Brașova admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta și s-a constatat nelegalitatea deciziei nr.33/14.10.2004 - art.1 lit.i și emisă de Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și, din acest motiv, nu poate fi exercitată calea de atac și nu există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, precizează că în dosarul nr- al Curții de Apel Piteștia solicitat să i se comunice procesul verbal din anul 2004.
având cuvântul pentru recurenta-pârâtă precizează că și-a exprimat punctul de vedere în motivele de recurs și solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată.
Intimata-reclamantă având cuvântul precizează că în motivele de recurs recurenta-pârâtă a invocat excepția autorității lucrului judecat a deciziei nr.303/13.09.2005 a Tribunalului Dolj și nu a sentinței nr.145/2007 a Tribunalului Brașov.
Curtea precizează că excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr.145/2007 a Tribunalului Brașova fost invocată din oficiu și față de precizările intimatei, constatând că sentința nu este irevocabilă, respinge excepția autorității de lucru judecat.
Intimata-reclamantă având cuvântul, cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă, invocă excepția lipsei de interes în promovarea recursului și solicită admiterea acestei excepții.
având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea excepției lipsei de interes în promovarea recursului.
Părțile având pe rând cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, admiterea excepției autorității lucrului judecat și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind lipsită de obiect.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr.145/2007 a Tribunalului Brașov pentru că această sentință nu este irevocabilă, precum și admiterea excepției lipsei de interes a formulării recursului, întrucât interesul recurentei nu este nici legitim și nici actual.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 17.11.2006 numita a formulat excepția de nelegalitate față de decizia nr. 33/2004 emisă de intimata AGENȚIA PENTRU DEZVOLTAREA REGIONALĂ SUD VEST OLTENIA, motivând această excepție în sensul că această decizie este nelegală în totalitate, însă incidente în soluționarea litigiului, în care a ridicat această excepție, sunt alin i și j ale art. 1 și că nelegalitatea rezultă, în principal din faptul că alin și j au fost clasificate ca secrete de serviciu, informații de interes public, acestea constând în procesele verbale de la ședințele Consiliului pentru Dezvoltare Regională SV Oltenia, iar la data de 14.10.2004 când a fost emisă această decizie intrase în vigoare HG nr. 1256/2004 care aproba Regulamentul cadru de organizare și funcționare consiliilor pentru dezvoltare regională, iar art. 8 pct. 2 și art. 13 lit. b din acest act normativ dispus în mod expres cu materialele de ședință și procesele verbale de ședință de consiliu regional să fie publicate pe site-ul agențiilor de dezvoltare regională și că deci sunt informații de interes public.
Reclamanta a mai arătat că art. 7 lit. o din Legea 315/2004 insista asupra transparenței privind utilizarea fondurilor la nivelul regiunii, lipsind orice referiri la informații clasificate și că sunt încălcate și dispozițiile art. 33 din Legea 182/2002 privind informațiile clasificate, la data emiterii deciziei instanțele judecătorești se pronunțaseră în sensul că procesele verbale de la ședințele de consiliu sunt informații de interes public.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Mehedinți a pronunțat sentința nr. 2756 din 14 mai 2007 prin care a respins excepția autorității de lucru judecat privind Hotărârea nr. 303/13.09.2005 a Tribunalul Dolj, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 alin i și j din decizia nr. 33/2004 a Agenției de Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia - C excepție ridicată de și în consecință, a constatat ca respectivele dispoziții sunt nelegale.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că excepția autorității de lucru judecat, față de decizia nr. 303/13.09.2005 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă, unită cu fondul, pentru lipsa identității de obiect și cauză între cererea de chemare în judecată din dosarul în care s-a pronunțat această decizie și excepția de nelegalitate din acest dosar.
La data formulării excepției de nelegalitate nu era anulată de unitatea emitentă decizia nr. 33/2004 astfel că s-a admis excepția de nelegalitate a disp. art. 1 lit.i și j din decizia nr. 33/2004 a unității pârâte, considerându-se nelegalitatea acestora.
De altfel, din moment ce ulterior sesizării instanței de judecată, unitatea emitentă a procedat și ea la anularea acestei decizii, rezultă că a recunoscut implicit nelegalitatea acesteia.
Împotriva sentinței nr. 2756 din 14 mai 2007 declarat recurs Agenția de Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, precizând că sentința nu le-a fost comunicată la data de 18.06.2007 și consideră că sunt în termenul prevăzut de art. 4 din Legea 554/2004 data poștei 16.06.2007 fiind data sosirii în C și având în vedere că era o zi lucrătoare.
Arată recurenta că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece practicaua sentinței este nulă, întrucât așa cum rezultă, instanța a acordat cuvântul pe fond și deși reprezentantul societății a fost lipsă, instanța avea obligația să pună în discuție excepția autorității de lucru judecat, excepție unită cu fondul, excepție ridicată atât prin întâmpinare, cât și la termenele anterioare pronunțării sentinței.
Instanța de fond nu acordat cuvântul mai întâi asupra excepției prevăzute de art. 1201.civ, excepție care primează.
Cu privire la modalitatea de soluționare a acestei excepții, recurenta formulează critici cu privire la contradictorialitatea soluționării acesteia. Nu rezultă din considerentele sentinței că instanța a respins această excepție, aceasta limitându-se doar să descrie conținutul deciziei 33/2004 ce face obiectul excepției de nelegalitate.
Se mai arată că în cauză s-a pronunțat o sentință prin care s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1, lit. i și j din decizia 33/2004 a ADR Oltenia, cu toate că această nelegalitate fusese pronunțată și prin sentința nr. 145/2007 de către Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Cu privire la excepția invocată prin concluziile scrise depuse de recurenți, respectiv acțiunea fiind lipsită de obiect, ca urmare a emiterii noilor decizii după constatarea nelegalității deciziei 33 /2004 de către Tribunalul Brașov, instanța nu s-a pronunțat, dimpotrivă reține că s-a achiesat la anularea deciziei, recunoscând implicit nelegalitatea acesteia, motiv determinant în admiterea acțiunii.
Mai arată recurenta că instanța de fond a efectuat grave erori judiciare toate în scopul de a fi prejudiciată și a fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă, precizând că aceste cheltuieli, chiar și parțiale sunt nejustificate, instanța neputând să aprecieze că bonurile de benzină anexate de către reclamantă fac dovada că aceasta s-a deplasat la Pitești pentru procurarea documentelor necesare soluționării prezentei cauze.
Se mai arată de recurent, că instanța nu a analizat în nici un fel probele administrate de recurenți și nu a observat că reclamanta era parte în litigiul de la Pitești, litigiu promovat de către aceasta și strămutat pe la toate instanțele din țară, așa încât nu erau necesar cheltuieli de transport special pentru obținerea de documente. Mai arată recurenta că instanța nu analizat în nici un fel probele administrate și nu a dorit să observe că reclamanta era parte în litigiul de la Pitești, litigiu promovat de către aceasta și strămutat pe la toate instanțele din țară, așa încât nu erau necesare cheltuieli de transport. Se precizează că excepția nelegalității deciziei nr. 33/2004 a fost ridicată în dosarul nr. 279/2006 la Tribunalul Dolj, care după admiterea cererii de strămutare a fost înregistrat la Tribunalul Brașov, rezultând fără echivoc că această excepție a nelegalității a fost ridicată și soluționată anterior promovării de către reclamantă a prezentei cereri.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii reclamantei ca lipsită de obiect.
Față de Încheierea nr. 4366/13.11.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de petenta, prin încheierea nr. 51/11.12.2007 Curtea de Apel Craiovaa scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr-.
La data de 26.02.2008, intimata a formulat în temeiul art. 115.pr.civ., o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului și a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 20-24).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea căi de atac a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea constată că recurenta justifică un interes întrucât a căzut în pretenții în fața instanței de fond având dreptul exercitării acestei căi de atac. Față de acestea se va respinge excepția lipsei de interes.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea parții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă nici unei cai de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
Primul motiv de recurs privind nulitatea sentinței este nefondat, având în vedere că reclamanta a avut posibilitatea să pună concluzii pe fondul cauzei, iar faptul că nu a înțeles să pună concluzii și pe excepția autorității de lucru judecat nu este de natură să producă o vătămare pârâtei recurente care o invocase, în condițiile în care această din urmă parte nu a depus suficientă diligență pentru a avea un reprezentant prezent la ședință, care să-i susțină apărările.
Mai mult decât atât, nu se poate vorbi de o vătămate a recurentei de natură a atrage anularea hotărârii, atâta timp cât prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra acestei excepții.
C de al doilea motiv de recurs care se referă la modalitatea de soluționare a excepției autorității de lucru judecat este de asemenea nefondat. Astfel, recurenta pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat în ședința publică din data de 12.02.2007 a Tribunalului Mehedinți, raportându-se la hotărârea Tribunalului Dolj (fila 72, dosar nr.11656/2006 Tribunalul Mehedinți ).
Or, prin sentința nr. 303/13.09.2005 a Tribunalului Dolja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu ADR S-V Oltenia. Prin decizia nr. 249/R/C, Curtea de Apel Piteștia admis recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 303/13.09.2005 a Tribunalului Dolj, a modificat în parte sentința, în sensul că a anulat în parte Decizia nr. 33/14.10.2004, emisă de intimata pârâtă, respectiv lit. i și j în ceea ce privește mențiunea "cu efect retroactiv".
Potrivit art. 1201.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din acest text, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
În prezenta cauză nu se poate vorbi de același obiect având în vedere că prin această cerere de chemare în judecată s-a invocat excepția de nelegalitate a unui act, iar litigiul de rolul Tribunalului Dolj se referea la anularea unui act administrativ.
De asemenea, nu se poate reține identitate de cauză, întrucât cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. Temeiul de drept al acestei acțiuni este dat de art.4 din Legea 554/2004, iar anularea unui act administrativ se poate solicita în temeiul art. 8 din Legea 554/2004.
Menționarea sentinței nr. 145/2007 a Tribunalului Brașov este nefondată, având în vedere că excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată cu referire la această sentință ci cu referire la sentința Tribunalului Dolj, recurenta nefăcând dovada reiterării excepției în fața instanței de fond.
Pe de altă parte, sentința nr. 145/2007 a Tribunalului Brașov nu este definitivă și irevocabilă ca urmare a neîndeplinirii procedurii de comunicare a hotărârii către Consiliul pentru Dezvoltarea Regională Sud Vest Oltenia, această pârâtă refuzând primirea acelei hotărâri.
C de al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei excepții invocate prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, respectiv asupra faptului că acțiunea este lipsită de obiect.
Acest motiv de recurs este nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că reprezentantul Agenției pentru Dezvoltarea Regională Sud Vest Oltenia s-a prezentat în instanță după încheierea dezbaterilor asupra cauzei și a depus concluzii scrise. Or, chiar dacă s-ar fi invocat excepții prin concluziile scrise depuse după încheierea dezbaterilor, instanța nu ar fi fost ținută să se pronunțe asupra lor. Însă, din conținutul concluziilor scrise depuse la prima instanță nu reiese faptul că s-a invocat vreo excepție ci doar s-a susținut că litigiul este lipsit de obiect întrucât Decizia nr. 33/2004 nu mai este în vigoare, fiind anulată prin Decizia nr. 50/2006, fiind și aceasta anulată prin Decizia 12/2007 pronunțată de aceeași autoritate. Celelalte susțineri din concluziile scrise se referă la cheltuielile de judecată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr. civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cum reclamanta a prezentat înainte de închiderea dezbaterilor un decont al cheltuielilor făcute, solicitând acordarea acestora, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata lor. Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a avut în vedere toate deplasările reclamantei pentru procurarea documentelor, întrucât aceste deplasării au fost făcute în scopul susținerii acțiunii formulate.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD-VEST OLTENIA cu sediul în C, str. -,. 86,87,40, județul D, împotriva sentinței nr.2756/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în DTS,-, -S3 A,.1,.5, județul M, cauza fiind strămutată de la Curtea de Apel Craiova prin încheierea nr.4366/13.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./ 25.03.2008
11656/2006 Tribunalul Mehedinți
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
