Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 299/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.299
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5, nr.17, împotriva sentinței nr.2655/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și ambii cu sediul procesual ales la Primăria Municipiului B, cu sediul în B,-, județul B și pârâtele INSTITUȚIA PREFECTULUI B cu sediul în B,-, județul B și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 5,-.
Recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2655 din 4 decembrie 2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Instituția Prefectului Județului B și Ministerul Finanțelor Publice, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulată de reclamantii și, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâții la plata primelor de concediu pentru perioada 2001-1.06.2005, privind pe reclamantul și pentru
- 2 -
1.07.2001-14 octombrie 2005, privind pe reclamantul, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
Totodată, prin aceeași hotărâre a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu, iar pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice l-a obligat să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fondurile necesare achitării sumelor reprezentând plata primelor de concediu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți, aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 3 lit. c pct. 11 din OUG nr. 30/25.04.2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, acest pârât în calitatea sa de ordonator principal de credite elaborează proiectul de buget al MIRA, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite subordonați, în speță a pârâtei Instituția Prefectului Județului
In ce privește pârâta Instituția Prefectului Județului B, se reține că are calitate procesuală pasivă, întrucât este ordonator terțiar de credite și potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 340/2004, are obligația de a asigura la nivelul județului aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a actelor și hotărârilor Guvernului, precum și a altor acte normative, și în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, privind organizarea și funcționarea MFP și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pârâtul este ordonator principal de credite și în această calitate aprobă rectificarea bugetului și în consecință și MFP are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, se reține prin hotărâre că, acțiunea este întemeiată, deoarece reclamanții au avut calitatea de funcționari publici ai pârâtei Instituția Prefectului Județului B și în conformitate cu art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat și, deși în perioadă 2001-31 decembrie 2006, prin legile bugetului de stat a operat suspendarea plății primelor de concediu, prin aceasta dreptul la plata primelor de concediu nu a fost înlăturat, el fiind reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate, considerente pentru care instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților primele de concediu pe perioadele solicitate.
Impotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, arătând în esență că în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece recurentul este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și el nu poate fi obligat la plata salariilor angajaților altor instituții publice, neavând atribuții directe legate de plata acestor drepturi.
Arată recurentul că el răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, dar numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare ale acestora și în lipsa unui astfel de proiect din partea Ministerului d e Interne și Reformei Administrative, recurentul se află în imposibilitate
- 3 -
de a include sumele solicitate de reclamanți, astfel că în mod eronat instanța a admis cererea de chemare în garanție a recurentului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 alin. 1 din pr.civilă și anume lipsește obligatia de garanție sau restituire de către recurent în eventualitatea admiterii cererii reclamantului, și nu există obligație de garanție între recurent și celelalte instituții pârâte, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat sumele solicitate de reclamant, conform dispozițiilor legale, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea recurentului pentru eventualele sume solicitate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și înlăturarea obligației recurentului de a vira Ministerului d e Interne și reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor solicitate.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Criticile aduse sentinței de recurent, în sensul că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și greșit s-a admis cererea de chemare în garantie, sunt nefondate.
Potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr.500/2002 și art. 1 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, MFP este ordonator principal de credite și în această calitate aprobă rectificarea bugetului și are în competență crearea suselor necesare plății sumelor solicitate de reclamanți, astfel că în mod corect și legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul având calitate procesuală pasivă și corect și legal a obligat recurentul să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fondurile necesare plății sumelor reprezentând primele de concediu solicitate de intimații reclamanți.
In ce privește critica recurentului, privind neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, critica este nefondată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții ce reglementează chemarea în garantie, deoarece recurentul are în competență rectificarea bugetului de stat și în consecință crearea sumelor necesare plății primelor de concediu solicitate de reclamanți.
Pentru aceste considerente, recursul formulat se priveste ca nefondat și în temeiul art. 312 alin. 1 pr.civilă, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței nr.2655/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații- reclamanți și ambii cu sediul procesual ales la Primăria Municipiului B, cu sediul în B,-, județul B și intimatele-pârâte INSTITUȚIA PREFECTULUI B cu sediul în B,-, județul
- 4 -
B și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.EC/HV
2 ex./28.02.2008
fd. Trib. B -
fd.
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
