Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 298/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.298
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI -, domiciliat în comuna, județul P, împotriva sentinței nr.404/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, -, nr.296, județul
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.84724/27.02.2008 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât Primarul comunei, reprezentat de consilier juridic și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului regiustratură al instanței intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei înmtâmpinare, purtând viza nr.2181/26.02.2008.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
Curtea comunică recurentului-pârât, prin consilier juridic o copie a întâmpinării formulate de intimatul-reclamant.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței recurate iar pe fond menținerea ca temeinică și legală a dispoziției nr.850.
- 2 -
În dezvoltarea motivelor de recurs, susține că în mod greșit instanța de fond a motivat sentința atacată pe dispozițiile codului muncii, în cauză fiind incidente dispozițiile legii speciale.
De asemenea, precizează că în mod greșit instanța de fond a apreciat în considerente că dispoziția contestată este lovită de nulitate absolută iar în dispozitiv a dispus anularea acesteia fără să țină cont de principiul relativității validității actului juridic civil, situație reținută chiar de Tribunalul Prahova prin sentința nr.414/09.03.2007 care a respins excepția nulității absolute a dispoziției 850/2007 chiar dacă acea hotărâre judecătorească a fost casată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Totodată, susține că instanța nu a reținut că sancțiunea a fost aplicată în baza cercetării disciplinare efectuate de către funcționari publici din cadrul Primăriei, conform regulamentului specific acesteia și în strânsă legătură cu Legea 188/1999 și nu a ținut cont de dispozițiile Legii 215/2001 modificată, privind obligația autorităților publice locale de a transmite actele administrative în vederea verificării legalității de către Instituția Prefectului și reprezentanții acesteia.
Reclamantul nu a sesizat prefectul și nu i-a solicitat să ia măsuri de anulare a dispoziției nr.850/2007 pe care specialițtii prefecturii au apreciat-o ca fiind emisă cu respectarea legii.
Solicită admiterea recursului, anularea sentinței recurate iar pe fond menținerea ca temeinică și legală a dispoziției 850/2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, soluția pronunțată fiind temeinică și legală.
Dezvoltând oral motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, precizează că nu există niciun motiv de nelegalitate a unei sentințe dacă în cuprinsul acesteia se face trimitere la argumente dintr- altă hotărâre pronunțată de tribunal, ba mai mult, această împrejurare este de natură a învedera legalitatea unei sentințe când două instanțe în aceeași speță dedusă judecății au împărtățit același punct de vedere și anume că dispoziția dată de primar de sancționare a intimatului-reclamant este nelegală și netemeinică.
Precizează că în mod legal a reținut instanța de fond că dispăoziția emisă de primar este lovită de nulitate absolută deoarece nu cuprinde toate elementele prevăzute de art.268 alin.2 Codul muncii și anume nu a descris cele două fapte pretins săvârșite de intimatul-reclamant și nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, soluția de admitere a acțiunii reclamantului fiind motivată și pe dispoziții din legea generală și pe dispoziții din legea specială.
Precizează că nu s-a făcut dovada că intimatul-reclamant ar fi avut o conduită necorespunzătoare funcției pe care o deține, nu s-a făcut dovada că ar fi sustras acel contract colectiv de muncă, din referatul comisiei de disciplină rezultând că o
- 3 -
salariată a primăriei a lăsat contractul colecvtiv de muncă în aparatul xerox din incinta primăriei comunei și ulterior nu l-a mai găsit, contractul fiind apoi găsit în fișierul reclamantului.
Susținerea că intimatul reclamant ar fi sustras contractul colectiv de muncă nu poate fi dovedită și nu are corespondent în probele dosarului.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține urmatoarele;
Prin contestatia înregistrată inițial la Tribunalul Prahova - Sectia Civilă, reclamantul solicitat, constatarea nulității sau anularea Dispozitiei 850/20.02.2007 a Primarului comunei, considerată netemeinică și nelegală, deoarece nu cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art 268 lit. a și c din Codul Muncii, căror lipsă atrage nulitatea acestei dispozitii, în subsidiar arătându-se că abaterile reținute în sarcina sa nu au fost săvârsite, sanctionarea petitionarului fiind abuzivă.
Petitionarul a arătat că din continutul Dispoziției atacate reiese că a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale în procent de 10% pe o perioada de 3 luni, conform art 65 al. 3 lit dinLegea 188/1999, pentru "încălcarea principiului prev. de art. 3 lit h din legea 7/2004" și "atitudine ireverențioasă în timpul exercitarii atributiilor de serviciu, prin comportamentul față de colegi, conform art. 70 al. 2 lit. din Legea 188/1999, privind statutul functionarilor publici", însă niciuna dintre aceste fapte nu este prevazută ca abatere disciplinară de legea specială functionarilor publici, din cuprinsul dispoziției nerezultând care este exact principiul încălcat si nici în ce constă atitudinea sa ireverentioasă.
Reclamantul a învederat că sanctionarea sa s-a făcut ca urmare a sesizarii contabilei, care a pretins că reclamantul ar fi ascuns un dosar care conținea contractul colectiv de muncă, însă nu există dovezi în acest sens, dosarul fiind pretins găsit în dulapul reclamantului, în lipsa lui, în timp ce era în concediu, pretinsele abateri de care a fost acuzat nefiind încriminate de nici un text de lege. Prin sentinta nr 414/9.03.2007 Tribunalul Prahova - sectia civilă a respins excepția nulitătii Dispozitiei nr 850/20.02.2007, invocată de contestator, a admis contestația și anulat aceasta dispozitie, obligând intimatulsă plătească contestatorului 300 lei cheltuieli de judecată, însa prin decizia nr. 472/22.05.2007 Curtea de Apel a admis recursul Primarului comunei și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la acelasi tribunal - Sectia Comercială și de Contencios, constatând că solutionarea în fond a cauzei s-a facut cu încălcarea competentei materiale, de prima instanță, deoarece obiectul litigiului l-a reprezentat o decizie de sancționare disciplinară unui functionar public, conform art. 68 din Legea 188/1999 competenta solutionarii acestuia apartinând tribunalului - Sectia de Contencios Administrativ.
- 4 -
Cauza trimisa spre rejudecare a fost înregistrată la Tribunalul Prahova Sectia de Contencios Administrativ nr -.
Prin sentința nr. 404/20.11.2007 instanța a admis acțiunea de contencios-admistrativ formulata de reclamantul în contradictor cu
pârâtul PRIMARUL COMUNEI și anulat Dispozitia nr 850/20.02.2007 emisă de pârât, pe care l- obligat să plătească reclamantului 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că prin Dispozitia nr 850/20.02.2007, Primarul com. a sanctionat disciplinar pe reclamant cu diminuarea drepturilor salariale în procent de 10%, pe perioada de 3 luni, conform art. 65 al. 3 din Legea 188/1999, pentru 2 abateri constând în încălcarea principiului prev. de art 3 lit h din Legea 7/2004 și o atitudine ireverentioasă față de colegi, în timpul executarii atributiilor de serviciu, conform art 70 al. 2 lit din Legea 188/1999, coroborat cu art. 65 al. 2 lit. și din Legea 188/1999.
Tribunalul Prahovaa constatat că din referatul Comisiei de Disciplină înregistrat la 327/5.02.2007, care a stat la baza dispozitiei contestate, a reiesit că salariata primariei, lăsat contractul colectiv de muncă în aparatul xerox din incinta primariei comunei și apoi nu l- mai găsit, contractul fiind descoperit ulterior in fisetul reclamantului.
A apreciat prima instantă, că deși legea 188/1999 nu conține dispozitii exprese privind condițiile de fond și de formă ale deciziei de sanctionare, potrivit art. 93 aceasta lege se completeaza cu prevederile legislatiei muncii și conform art. 268 al. 2 din Codul muncii, decizia de sanctionare disciplinara trebuie să cuprindă, sub sanctiunea nulității,descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară și motivele pentru care s-au înlăturat apărarile formulate de persoana sanctionată în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Instanța de fond a constatat că în dispozitia contestată nu există vreo descriere faptei, fiind doar mentionată "încălcarea principiului prev. la art 3 lit h din Legea 7/2004" și "atitudine ireverentioasă. prin comportamentul față de colegi. ", fără a se preciza în ce constă încălcarea principiului mentionat și cum s-a materializat atitudinea ireverentioasă a reclamantului, lipsind orice mențiuni privind înlăturarea apărarilor reclamantului, astfel încât dispoziția contestată este lovita de nulitate absolută, potrivit textelor de lege indicate anterior.
S-a mai reținut că probele administrate nu au dovedit săvârsirea de către reclamant a abaterilor disciplinare imputate, mai ales că nu exista nici o dovadă a faptului că reclamantul ar fi sustras intentionat contractul colectiv de muncă, care nu face parte din categoria documentelor secrete, ci este destinat salariatilor, așa că reclamantul nu avea vreun interes să-l sustragă, fiind unul dintre beneficiarii clauzelor contractuale, acțiunea fiind admisă în temeiul art 18 din legea 554/2004, cum s- arătat anterior.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Primarul comunei, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând că Tribunalul Prahova și-a însușit
- 5 -
motivarea secției de litigii de muncă din cadrul aceleiasi instanțe, și că în mod greșit s- considerat că dispozitia este lovita de nulitate absolută, dispunându-se însă anularea acesteia, fără să se țină cont de principiul relativității validitatii actului juridic civil.
Recurentul a învederat că instanța nu reținut că sancțiunea a fost aplicata în baza cercetarii disciplinare efectuata de functionarii publici din cadrul Primariei, și nici de disp. Legii 215/2001 modificată, în baza căreia reclamantul trebuia să sesizeze Prefectul pentru a lua măsuri de anulare a dispozitiei atacate în instanță.
S-a mai susținut că motivarea sentintei se face pe baza textelor prevazute în Codul muncii, ce reprezinta cadrul juridic general privind raporturile de muncă, fără a se face referire la normele juridice speciale, care în realitate aveau prioritate, în speță nefiind avută în vedere calitatea de functionar public intimatului reclamant, ce putea fi sanctionat pentru abaterile săvârșite, potrivit dispozițiilor legale speciale aplicabile functionarilor publici, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentinta criticata prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrarile dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare;
Susținerea recurentului privind preluarea, de către instanța de fond - Contencios administrativ a argumentelor pe care Tribunalul Prahova - Sectia litigii de muncă -le-a avut în vedere la solutionarea cauzei, nu reprezinta un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, din moment ce ambele secții ale Tribunalului Prahova au avut în vedere aceeasi reglementare legală modului de contestare a sanctiunilor disciplinare aplicate salariaților și respectiv functionarilor publici.
Nu se poate vorbi de o contradicție în considerentele sentinței atacate, deoarece prima instanță a constatat în mod corect că decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevazute de legislația aplicabilă functionarilor publici, care se completeaza cu prevederile generale din Codul muncii, stabilindu-se că nici nu s-au dovedit abaterile disciplinare pretins săvârsite de intimatul contestator, motive care au justificat măsura anulării dispozitiei de sanctionare, prevazută generic de art. 80 din Legea 188/1999 rep. atât pentru cazurile de nulitate relativă dispozitiei de sancționare, dar și pentru cele în care actul administrativ de sanctionare nu cuprinde mentiunile prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Susținerea recurentului privind obligatia contestatorului de a se adresa Prefectului Judetului pentru anularea acestei dispozitii, este nefondată, față de prevederile art. 80 din Legea 188/1999 rep. privind statutul functionarilor publici, prin care se reglementează modul de contestare a sancțiunilor disciplinare, la instanta de judecată competentă și fata de disp. Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, în baza căreia s- solutionat contestația intimatului reclamant, prevederile legii 215/2001 în privința tutelei administrative invocate de recurent, neavând relevanță în cauză.
Deși este corectă critica prin care se arată că motivarea sentintei s-a facut în baza legislatiei generale - Codul muncii și nu a legislatiei speciale aplicabilă
- 6 -
functionarilor publici, aceasta nu reprezinta un motiv de nelegalitate, care să poate conduce la admiterea recursului, instanța de control judiciar putând complini aceasta lipsă.
Astfel, prin nr HG 1210/14.10.2003, în vigoare la data sanctionarii intimatului reclamant prin Dispozitia 850/2007, emisa de recurentul pârât, s-a prevazut că actul adminsitrativ de sancționare a unui functionar public trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prev.de lit. a - f din art. 35 (2), sub sanctiunea nulitatii absolute, acest text reluând practic, pentru functionarii publici, reglementarea cu caracter general, prev. de art. 268 al. 2 din Codul muncii pe care Tribunalul Prahova, și-a întemeiat soluția.
Ulterior HG 1210/2003 fost abrogata de HG 1344/2007 care preluat aceleasi mențiuni, existând deci dispoziții legale speciale, aplicabile funcționarilor publici, prin care se reglementează continutul actelor administrative de sanctionare a acestora, acestea corelându-se cu cele din legislatia generală - Codul muncii.
Constatându-se că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art 304 civ. în baza disp. art 312 al. 1 civ. Curtea va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
In temeiul disp. art 274 civ. recurentul pârât va fi obligat să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, formulat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI - domiciliat în comuna,jud.P împotriva sentintei nr. 404 din 20.11.2007 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimatul reclamant . domiciliat in comuna, sat Noi,-, jud.
Obliga recurentul pârât la 500 lei cheltuieli de jduecata către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată înședința publica din data de 27 februarie 2008.
Președinte Judecători,
Grefier,
Red. DD/
2 ex/29.02.2008
- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal Notificare nr. 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
