Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.292
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL prin reprezentant legal G cu sediul în B, str. -, nr.2, județul B, împotriva sentinței nr.2684/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ B cu sediul în B,.8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat reprezentantul legal al recurentei - pârâte și a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 177 lei, conform chitanței nr.85141/27.02.2008 și timbre judiciare în cuantum de 0,5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanta Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 3.699,30 lei reprezentând contravaloare facturi prestări servicii aferente perioadei 31.03.-30.06.2006; 756,50 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.03.2006 - 30.06.2007 și 345 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei servicii în baza contractului de prestări servicii nr. 2145/2005, iar pe parcursul derulării contractului pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată pentru serviciile furnizate de B, acumulând datorii către regie.
Pentru neachitarea contravalorii facturilor restante, reclamanta a procedat la formularea plângerii asimilată concilierii din materia comerciala (convocarea nr. 12357/2.08.2007) așa cum prevede art. 7 alin. 6 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 720/1 civ.Cod Penal conciliere rămasă fără nici un rezultat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 51/2006, legii 241/2006, Legii 325/2006, Legii 554/2006, codului d e procedura civilă.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin adresa înaintată instanței, pârâta SC SRL arată că în baza contractului nr. 2145/30.03.2005, reclamanta B avea obligația să preia apa pluvială de pe platforma betonată, proprietatea SC SRL. Datorita faptului că sistemul de canalizare stradală este construit necorespunzător, nu poate prelua apa din canalizarea societății, fiind necesară intervenția cu pompe electrice și evacuarea apei pe terenul nebetonat al societății.
Se consideră că reclamanta nu s-a achitat de obligația ce îi revenea prin contract și în consecință a refuzat efectuarea unei plăti pentru o prestare care nu a fost efectuată niciodată.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 2684 din 14 decembrie 2007 prin care admis acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta SC SRL și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumelor de 3.699,3 lei contravaloarea prestări servicii și de 756,50 lei penalități de întârziere aferente și cu 354 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a furnizat pârâtei servicii în baza contractului de prestări servicii nr. 2145/2005, servicii a căror contravaloare nu a fost achitată.
Reclamanta a procedat la facturarea individuală a pârâtei care deși a beneficiat de furnizarea serviciilor de utilități publice nu a achitat contravaloarea acestora în perioada mai sus menționată, acumulând un debit în suma de 3.699,30 lei servicii facturate în perioada 31.03.2006 - 30.06.2007 și 756,50 lei penalități de întârziere facturate în perioada 31.03.2006-30.06.2007.
Pentru neachitarea contravalorii facturilor restante, reclamanta a procedat la formularea plângerii asimilată concilierii din materia comercială, așa cum se prevede în art. 7 al. 6 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 720/1, civ. conciliere rămasă fără nici un rezultat.
Prima instanță a considerat că susținerile pârâtei prin adresa înaintată instanței sunt neîntemeiate, simpla corespondență purtata între cele doua societăți nu este edificatoare în acest sens, în condițiile în care nu există servicii de canalizare separată calculul raportându-se la consumul de apă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta SC SRL arătând că hotărârea s-a dat cu încălcarea competentei altei instanțe, motiv de nulitate prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă.
Se arată că reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 3699,30 lei, reprezentând contravaloarea facturării prestării servicii restante aferente perioadei 31.03.2006 - 30.06.2006 plus 756,5 lei penalități de întârziere si cheltuieli de judecată în suma de 345 lei, dar se precizează că litigiul de față este de natură comercială.
Potrivit art. 2 pct. 1.civ Cod Penal, tribunalele judecă în prima instanță procesele cu cererile în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum și cererile în aceasta materie al cărui obiect este neevaluabil în bani.
Cum obiectul acțiunii de față are o valoare sub 100.000 RON este evident că, competenta materială de a soluționa prezenta cauză în prima instanță aparține Judecătoriei Buzău, nu Tribunalului Buzău.
Astfel că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe, ceea ce atrage casarea acesteia și trimiterea dosarului spre judecare la Judecătoria Buzău în conformitate cu disp. art. 312 (6) civ.
A mai arătat recurenta că tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică pentru că s-a pronunțat fără să administreze expertiza tehnică solicitată la fond, care ar fi condus la concluzia corectă privind situația de fapt, în sensul că acțiunea este netemeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, prevăd în mod expres că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de lege precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.
Acest text de lege face notă discordantă cu întreg conținutul legii, dar și cu cel al Legii nr. 554/2004, care constituie legea-cadru pentru contenciosul administrativ și care, la art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ ca fiind, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stipulând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice ".
În acest context, Legea nr. 51/2006 definește la art. 1 alin. 2, serviciile comunitare de utilități publice ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate de la lit. a) la l).
Delegarea de gestiune a unui serviciu constituie procedura prin care o unitate administrativ-teritorială sau o asociație de dezvoltare comunitară atribuie ori încredințează unuia sau mai multor operatori titulari de licență, gestiunea unui serviciu de utilități publice a cărui răspundere o are, precum și exploatarea sistemului de utilități publice aferente.
Acest raport juridic instituit între autoritatea publică locală și operatorul care preia serviciul de utilitate publică spre exploatare nemijlocită, constituie actul administrativ/contractul de administrare suspus competenței materiale a tribunalului ca primă instanță, în conformitate cu art. 2 lit. d Cod procedură civilă.
Art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, definește cea de a doua categorie de raporturi juridice, dintre operatori și utilizatorii serviciilor de utilități publice ca fiind raporturi de natură contractuală, supuse normelor de drept privat.
Natura contractuală a acestor raporturi este în mod expres prevăzută la art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, care individualizează contractele ca fiind de furnizare sau prestare de servicii, scopul lor constituindu-l reglementarea raporturilor dintre operatori și utilizator cu privire la furnizarea / prestarea, utilizarea, facturarea și plata unor servicii de utilitate publică.
Prin urmare, recapitulând în mod succint prevederile legal enunțate mai sus, rezultă în mod neechivoc că la nivelul autorităților publice locale se pot încheia contracte administrative cu 1 operator de utilități publice în vederea gestionării serviciului, în condițiile stipulate de legiuitor și acestea sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult decât atât, prin OUG nr. 13/26.02.2008 este modificat conținutul art.51 alin.3 din Legea 51/2006, în sensul că " soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului".
În aceste condiții, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3041, 304 pct.3 și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL prin reprezentant legal G cu sediul în B, str. -, nr.2, județul B, împotriva sentinței nr.2684/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ cu sediul în B,.8, județul
Admite excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de recurentă.
Casează sentința nr.2684/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
3ex./25.03.2008
f- Tribunalul Buzău
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
