Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 359/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 359
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 885/25.09.1999 și a Ordinului nr.81/26.01.2000 emise de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului invocată de petentele, cu domiciliu în comuna sat, G în contradictoriu cu intimații EXPLOATAREA MINIERĂ DE -, Constructorilor, nr. 9, G, cu domiciliu în comuna sat, G, COMISIA LOCALĂ PT. APLICAREA LEGII 18/91 - comuna, G, DIRECȚIA SILVICĂ TG. J - Tg J, G, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - B,-, sector 5, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - B, sector 3,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns petenta, personal și asistată de avocat C, petenta reprezentată de același avocat, consilier juridic pentru intimata, lipsind intimații, COMISIA LOCALĂ PT. APLICAREA LEGII 18/91, DIRECȚIA SILVICĂ TG. J, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se concluziile scrise depuse la dosar de către intimatul.
Consilier juridic pentru intimata invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate raportat la decizia nr. 2307/2008 a ÎCCJ.
Curtea pune în discuția părților excepția invocată.
Avocat C- solicită respingerea excepției invocate întrucât excepția de nelegalitate a fost ridicată în baza art. 4 din legea contenciosului administrativ, nu s-a solicitat anularea sau constatarea nulității ordinelor ci pronunțarea instanței asupra legalității acestora.
Consilier juridic pentru intimata solicită admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de petente și respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a ordinelor 885/1999 și nr. 81/2000, fiind acte administrative emise anterior apariției legii nr. 554/2004.
Se unește excepția cu fondul și se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat C- apărătorul petentelor, cu privire la excepția de necompetență invocată de intimata, solicită respingerea considerând că este competentă cu soluționarea cauzei Curtea de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a, pune concluzii de admiterea excepției, calitate procesuală având Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului - organul emitent al actelor a căror nelegalitate se solicită.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea excepției de nelegalitate a Ordinelor nr. 885/29.09.1999 și nr. 81/26.01.2000 emise de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului prin care s-a permis Tg J să ocupe mai multe suprafețe de teren - vegetație forestieră - ordine date cu încălcarea prevederilor legale, respectiv dispozițiile legii 26/1996, și pentru care suprafețe s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru foștii proprietari. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata, cu privire la excepția de necompetență materială pune concluzii de admitere și declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel București. Față de autoritatea emitentă a actelor a căror nelegalitate s-a solicitat, opinează că în speța de față există o competență alternativă, de soluționare a cauzei între Curtea de APEL CRAIOVA și Curtea de Apel București.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a solicită admiterea întrucât Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a preluat arhivele, pasivul și activul fostului.
Pe fondul cauzei, susține că ordinele sunt emise cu respectarea dreptului pozitiv în materie la data respectivă, art. 54 din legea 26/96 - Codul silvic.
Solicită respingerea excepției de nelegalitate și menținerea celor două ordine ca fiind legale avându-se în vedere și precizările depuse la data de 08.05.2008 și concluziile scrise pe care le depune.
CURTEA:
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin încheierea din 7 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr- această instanță în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007 a sesizat Curtea de APEL CRAIOVA cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 885/29.09.1999 și a Ordinului nr. 81/26.01.2000 emise de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, excepție invocată pârâtele și.
La aceeași dată, prin răspunsul la cererea depusă de pârâtele și, EXPLOATAREA MINIERĂ DE -, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de pârâte motivat de faptul că Ordinele a căror nelegalitate se solicită a se constata sunt emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
În acest sens s-a invocat principiul neretroactivității legii civile precum și faptul că Legea 29/1990 a contenciosului administrativ, anterioară Legii 554/2004, nu cuprindea dispoziții cu privire la excepția de nelegalitate, precum și jurisprudența care a statuat că în cazul actelor administrative anterioare intrării în vigoare a legii 554/2004, excepția de nelegalitate se soluționează potrivit procedurii anterioare și reglementărilor art. 17 Cod procedură civilă potrivit cărora cererile accesorii și incidentale sunt de competența instanței sesizate cu judecarea cererii principale.
Prin precizările formulate în cauză intimata EXPLOATAREA MINIERĂ DE - a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de pârâtă.
În acest sens, referitor la legalitatea Ordinului nr. 885/29.09.1999 al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului s-a arătat că prin acesta s-a aprobat ocuparea definitivă de către Oltenia SA, în scopul continuării lucrărilor de exploatare a lignitului în Cariera J, a suprafeței totale de 3,84 ha aflate în administrarea Direcției Silvice Tg. J, a Regiei Naționale a Pădurilor, Ocolul Silvic, suprafețe situate în Up II, cu, Ua 88 pentru 2,37 ha și Ua 89A pentru 1,47 ha în conformitate cu prevederile din Ordonanța nr. 96/27.08.1998 aprobată prin Legea nr. 141/1999 în vigoare la data de 29.09.1999.
Continuarea lucrărilor de exploatare a lignitului în Cariera J, activitate de interes public, a impus ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier, în alte scopuri decât cele silvice, cu defrișarea pădurii, permisă de art. 54 din Codul silvic în vigoare la data de 29.09.1999.
S-a arătat că această operațiune s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, Oltenia SA achitând în contul Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, contravaloarea scoaterii definitive din circuitul silvic a terenului cu suprafață totală de 3,47 ha menționată mai sus potrivit art. 56 din Codul silvic, și obținând avizul nr. 81/16.03.1999 al Regiei Naționale a Pădurilor pentru folosirea definitivă a terenului forestier în scopul extinderii activității miniere de extragere a lignitului precum și acordul de mediu nr. 63/24.09.1999 în conformitate cu dispozițiile art. 95 și 96 din Legea fondului funciar.
Referitor la Ordinul nr. 81/26.01.2000 al Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului prin care s-a aprobat ocuparea definitivă de către Oltenia SA, în scopul continuării lucrărilor de exploatare a lignitului în Cariera J, a suprafeței totale dev 8.2134 ha aflate în administrarea Direcției Silvice Tg. J, a Regiei Naționale a Pădurilor, Ocolul Silvic suprafețe situate în Up II, cu, Ua 89A pentru 2,37 ha și Ua 89B pentru 2,1445, s-a arătat că s-a realizat în condiții similare, de asemenea cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare.
S-au invocat și dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ așa cum au fost modificate prin legea nr. 262/2007 în sensul că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză se impune a fi analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
La data de 12.06.2008 petentele au motivat în scris excepția de nelegalitate invocată arătând că ordinele a căror nelegalitate se solicită a se constata au fost date cu încălcarea legii prejudicind foștii proprietari care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
S-a susținut și că intimata Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului nu putea să înstrăineze terenurile pe care le avea în administrare și nu în proprietate.
S-a arătat că intimata a încercat să valideze tranzacția făcută cu Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului printr-o acțiune în constatare, acțiune respinsă de Judecătoria Târgu Jiu prin sentința nr. 15862/22.12.2001 soluție menținută și de Curtea de APEL CRAIOVA cu motivarea că a încercat să eludeze prevederile Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și exonerarea de plata despăgubirilor.
Pentru suprafața de teren ce face obiectul celor două ordine contestate s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene G nr. 2882/27.10.2000 pentru o suprafață de 30 ha teren cu vegetație forestieră situate pe raza localității.
Prin ordinele contestate s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 54 și următoarele din Codul Silvic, texte care prevăd în mod expres cazurile și procedura de reducere a fondului forestier proprietate publică.
La data de 08.08.2008 intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formulat întâmpinare prin care în principal a invocat lipsa calității sale procesual pasive deoarece potrivit HG 17/2001 atribuțiile Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în ceea ce privește domeniul gospodăririi pădurilor au fost preluate de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Prin notele de ședință depuse la termenul din data de 16 oct. 2008 intimata EXPLOATAREA MINIERĂ DE - a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CRAIOVA raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 cod procedură civilă și față de faptul că în speță s-a invocat nelegalitatea unor ordine emise de o autoritate centrală astfel încât s-a concluzionat că în speță este în discuție o competență alternativă între Curtea de APEL CRAIOVA și Curtea de Apel București.
La data de 13.11.2008 intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând în esență că nu acest minister este emitentul ordinelor contestate ci Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului.
Analizând cu prioritate excepțiile puse în discuție în prezenta cauză se rețin următoarele:
Referitor la excepția de necompetență invocată de intimata EXPLOATAREA MINIERĂ DE - se constată că deși prin aceasta formal se pune în discuție o necompetență materială în realitate, în raport cu argumentele aduse în susținerea excepției, se constată că se pune în discuție o necompetență teritorială existentă între Curtea de APEL CRAIOVA și Curtea de Apel București.
Din această perspectivă se constată că art. 3 pct. 1 cod potrivit căruia curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, nu este de natură să rezolve problema competenței alternative invocate fiind necesar a se apela la dispozițiile ce reglementează competența teritorială în materia contenciosului administrativ.
Astfel, art. 10 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ în materia competenței teritoriale creează o competență teritorială alternativă între instanța de la domiciliul reclamantului și instanța de la domiciliul pârâtului.
Dat fiind faptul că în materia contenciosului administrativ dreptul de opțiune cu privire la competența teritorială alternativă reglementată prin dispozițiile legale mai sus precizate aparține reclamantului (în speță cel ce a invocat excepția de nelegalitate), ulterior nici reclamantul și nici pârâtul nu mai pot invoca necompetența teritorială.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se reține că aceasta este fondată referitor la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și nefondată cu privire la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În acest sens se au în vedere dispozițiile HG 17/2001 potrivit căreia atribuțiile Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în ceea ce privește domeniul gospodăririi pădurilor au fost preluate de Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor.
Deși, în timp, acest ultim minister, a suferit mai multe reorganizări prin HG 739/2003, HG 409/2004, HG 155/2005 și HG 385/2007 fiind denumit succesiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului; Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și ulterior Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta are ca domeniu de activitate silvicultura și ca obiectiv gestionarea eficientă și durabilă a pădurilor (art. 1 alin. 4 și 5 din HG 385/2007), fiind continuatorul Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (art. 15 din HG 385/2007).
Prin urmare, continuatorul emitentului actului, ce are legitimare pasivă în cauză potrivit art. 4 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate în raport de data emiterii actului ce se solicită a fi constatat ca fiind nelegal se reține că:
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în cauză față de intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă și față de ceilalți intimați ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 885/25.09.1999 și a Ordinului nr. 81/26.01.2000 emise de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului invocată de petentele și în contradictoriu cu intimații EXPLOATAREA MINIERĂ DE -, COMISIA LOCALĂ PT. APLICAREA LEGII 18/91 - comuna, G, DIRECȚIA SILVICĂ TG. J - Tg J, G, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
9 ex./20 ian. 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
