Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 360/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 360
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în, G în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL -, G și GUVERNUL ROMÂNIEI - B, sector 1, victoriei, nr.1 ca urmare a casării sentinței nr. 92 din 03 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia nr. 2920 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curtea d e Casație și Justiție în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentata avocat pentru reclamantul și avocat și avocat pentru pârâtul Consiliul Local, lipsind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat N depune concluzii scrise și extras al deciziei nr. 2307/22008 pronunțată de ICCJ.
Curtea acordă cuvântul asupra inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată.
Avocat apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât reclamantul ar fi lipsit de dreptul de a se constata nelegalitatea unui act administrativ unilateral emis anterior legii contenciosului administrativ fapt ce l-ar pune într-o situație inechitabilă.
Arată că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție. Depune concluzii scrise.
Pe fondul cauzei solicită admiterea excepției de nelegalitate așa cum a fost formulată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Avocat și avocat pentru pârâtul Consiliul Local, pe rând având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă avându-se în vedere decizia 2307/2008 a ICCJ și concluziile scrise pe care le depun.
Pe fondul cauzei pun concluzii de respingerea excepției de nelegalitate ca fiind lipsită de temei legal cu reținerea că actul administrativ atacat este emis anterior adoptării legii contenciosului administrativ iar pe cale de excepție nu pot fi atacate acte administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004. Se solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul reclamantului susține că, potrivit art. 11 alin.4 din 554/2004 actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând.
CURTEA:
Asupra cauzei de față constată următoarele
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate în dosarul nr- al Judecătoriei Novacia Hotărârii nr. 16/27.08.1999 a Consiliului Local și a Hotărârii de Guvern nr. 973/2002 și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea celor două acte administrative, respectiv poziția 44 din anexa nr. 23 HG 973/2002 cu privire la suprafața de 5186.
În motivarea cererii se arată că este proprietarul terenului de 5186. în baza sentinței civile nr. 8/12.01.1998 definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Novaci, iar prin Hotărârea nr. 16/1999 Consiliul Local a trecut acest teren în proprietatea publică fără a demonstra că au vreun titlu de proprietate pentru această suprafață.
S-au depus la dosar: precizare a cererii formulate în dosarul nr- a Judecătoriei Novaci, note de ședință, Anexa nr. 23 publicată în Monitorul Oficial nr. 668 bis/0.09.2002, Anexa nr. 4, decizia nr. 5304 din 25.06.1999 a Curții de APEL CRAIOVA, decizia nr. 199 din 22.01.1999 a Tribunalului Gorj și motivarea acestuia, sentința civilă nr. 1029/11.09.1998 a Judecătoriei Novaci, sentința civilă nr. 8/12.01.1998 a Judecătoriei Novaci, Hotărârea 18/27.06.2003 a Consiliului Local, anexa la această hotărâre plan de amplasament și delimitare a bunului, sentința civilă nr. 59/18.01.2006 a Judecătoriei Novaci, planuri de amplasament al corpului de proprietate, extras Arhivele Naționale, copie registru agricol.
La 25.07.2008, Consiliul Local a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare se arată că cererea formulată de este confuză, acesta nepoziționându-și suprafața în sensul că n-a precizat punctul în care este situată, dimensiunile și învecinările, număr de și de parcelă, categoria de folosință, lista privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, etc.
Se mai arată că Legea nr. 554/2004 nu ar fi aplicabilă în speță, întrucât nu era în vigoare la data emiterii celor două acte administrative.
Se precizează că în situația în care instanța apreciază că se aplică prevederile Legii contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate trebuie respinsă, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 2 - 4 din lege.
Intimata invocă și tardivitatea acțiunii, precizând că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cererea trebuia introdusă în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului sau de la data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Se arată că termenul la care face referire contestatorul cuprinde atât suprafața pe care se găsește construit Căminul Cultural (suprafața de 835.) dar și parțial terenul aferent acestui obiectiv de investiții social-cultural (de 5.186.).
Precizează intimata că la 13.06.2007 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate pentru suprafața de 5.186. și nu pentru 1.975. cum a solicitat în acțiunea inițială iar la data de 11.07.2007 invocă aceeași excepție însă pentru 2.225. astfel că acesta nu-și clarifică obiectul litigiului, însă reiese clar că se referă la terenul pe care se află Căminul Cultural, magazin și grupul sanitar precum și terenul aferent.
intimata a solicitat introducerea în cauză a Guvernului României în calitate de emitent al HG nr. 973/2005, iar în baza art. 61 - 63 Cod pr. civilă a solicitat chemarea în garanție a numitului de la care reclamantul susține că a cumpărat terenul pe care se află Căminul Cultural.
Prin sentința nr. 92 din 03.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin cererea formulată reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 16 din 27.08.1999 a Consiliului Local prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al acestei localități, dar și Hotărârea de Guvern nr. 973/2002 cu privire la suprafața de 5.186. ce figurează la poziția nr. 44 - Cămin Cultural din anexa nr. 23 H G nr. 973/2002.
Hotărârea nr. 16/1999 a Consiliului Local a stabilit nventarul tuturor bunurilor ce aparțin domeniului public al comunie, iar la poziția 44 figurează Căminul Cultural - compus din clădire Cămin Cultural, (825.), magazie (75.), WC (17.), împrejmuire (291.) și teren aferent 5.186.
Prin HG nr. 973/2002 s-a atestat apartenența la domeniul public al bunurilor cuprinse în hotărârea Consiliului Local.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Față de prevederile textului enunțat se poate pune în discuție, pe calea acestei instituții juridice, numai legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
S-a reținut că reclamantul a invocat nelegalitatea unui act administrativ, care nu îndeplinește condițiile cerute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv acelea referitoare cu caracter individual al actului, deoarece Hotărârea Consiliului Local prin care s-au inventariat toate bunurile ce aparțin domeniului public precum și Hotărârea Guvernului prin care s-a atestat domeniul public nu au caracter de act administrativ individual.
Cu privire la susținerea pârâtei că legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar fi aplicabilă în speță întrucât nu era în vigoare la data emiterii celor două acte administrative nu a fost reținută de instanță, întrucât excepția de nelegalitate a fost invocată sub imperiul legii nr. 554/2004 iar art. 4 din lege prevede ca legalitatea actului administrativ indiferent de data emiterii acestuia să fie cercetată oricând în cadrul unui proces, astfel că s-a apreciat că dispoz. Legii nr. 554/2004 se aplică și cauzei deduse judecății.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă, respectiv lipsa plângerii prealabile și a tardivității, instanța le-a apreciat neîntemeiate, întrucât dispoz. art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 se aplică doar în situația în care prin acțiunea formulată se solicită anularea unui act administrativ.
Prin decizia nr. 2920 din 17 septembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.92 din 3 aprilie 2008 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
A casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată și completată prin Legea nr.262/2007 se referă la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, actul administrativ atacat - Hotărârea Guvernului nr. 973/2002, are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât atestă bunurile care fac parte din domeniul public al județului G, respectiv se adresează unor anumite persoane juridice din acest județ și privește bunurile individualizate în anexe,
Deci instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ în privința naturii actului administrativ atacat.
S-a dispus ca în rejudecare, instanța de fond să analizeze excepția de nelegalitate invocată și sub aspectul temeiniciei sale în raport de textul de lege invocat, art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2007 precum și în raport de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în astfel de spețe, practică ce are în vedere jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg precum și aplicarea principiilor fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, cu referire specială la principiul securității juridice.
Primind cauză spre rejudecare Curtea a dispus citarea părților iar la termenul din data de 13 nov.2008 s-a pus în discuția părților excepția de nelegalitate prin prisma celor dispuse prin decizia de casare.
Prin notele de ședință depuse pârâtul Consiliului Local a învederat că nu își mai menține cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate în cauză, de altfel, referitor la aceste cereri instanța reține că prin finalitatea lor, acestea nu pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 119 și art. 60 cod procedură civilă, constituind simple apărări referitoare la cadrul procesual sau în susținerea celor arătate cu privire la fondul cauzei în condițiile în care nu se formulează nici o pretenție concretă împotriva reclamantului sau a chematului în garanție.
Referitor la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate în raport de data emiterii actelor ce se solicită a fi constatat ca fiind nelegal se reține că:
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată în cauză referitor la Hotărârea nr. 16/27.08.1999 a Consiliului Local și la Hotărârea de Guvern nr. 973/2002, ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă reclamantul urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată către pârâtul CONSILIUL LOCAL, reprezentând onorarii avocat înc ele două cicluri procesuale în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL, G și GUVERNUL ROMÂNIEI ca inadmisibilă.
Obligă reclamantul către pârâtul CONSILIUL LOCAL la 1900 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
5 ex/22 ian. 2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
