Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 50/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR 2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr- - 17.01.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 50
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a HG nr.1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului, invocată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local T, Ministerul Apărării Naționale și intervenienta DGFP
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale, consilier juridic, pentru pârâtul Consiliul Local T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul a depus la dosar, prin Registratură, la data de 11.03.2008 completări la concluziile scrise, iar intervenientul, la data de 25.02.2008, o cerere de comunicare a copiei acțiunii, în vederea formulării întâmpinării.
Reprezentanții părților prezente se opun amânării cauzei.
Reprezentanta pârâtului Consiliul Local al Municipiului T depune la dosar întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale arată că își menține excepțiile invocate privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.
Instanța, cu privire la excepția inadmisibilității, în sensul că hotărârea de guvern este un act unilateral cu caracter normativ, o respinge ca nefondată, întrucât hotărârea de guvern de atestare a domeniului public nu este un act normativ, ci un act administrativ individual. Cu privire la excepția de inadmisibilitate, prin raportare la procedura de emitere a hotărârii de guvern, o respinge ca nefondată, având în vedere că excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate viza și alte aspecte decât cele de emitere a actelor normative. În fine, cu privire la excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate raportat la faptul că nu de acest act administrativ, respectiv HG nr. 1705/2006 depinde soluționarea litigiului pe fond, câtă vreme reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la vânzarea imobilului în litigiu în temeiul OUG 110/2005 o respinge ca nefondată, pentru că acest aspect vizează temeinicia sau nu excepției de nelegalitate (fondul litigiului).
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de nelegalitate invocată în cauză.
Atât reprezentanta pârâtului Consiliul Local al Municipiului T, cât și reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale solicită respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată, pentru motivele arătate în întâmpinările depuse la dosar.
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate de față, constată:
Prin cererea formulată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, Secția civilă, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2920/22.03.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a HG nr.1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ce a abrogat HG 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului a spațiului în suprafață de 62 mp din imobilul aflat în T, nr.7, la parter, înscris în CF - nr. top 244 adus din CF 13, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local T, Ministerul Apărării și intervenienta DGFP
În motivare, reclamantul arată că, prin HG nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, se încalcă prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr.629/2001, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.124/1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale și a art. 27 din OUG nr.110/2005, aprobată și modificată de Legea nr.236/2006.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 629/2001, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 124/1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, "Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ -teritoriale, utilizate în prezent pentru activități medicale, vor fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităților administrativ - teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia".
La data când a intrat în vigoare Legea nr.629/2001, Cabinetul de medicină generală "Dr. " utiliza "pentru activități medicale" o parte dintr-un astfel de imobil. Prin urmare, potrivit Legii nr. 629/2001, imobilul trebuia trecut, încă din anul 2001, în domeniul privat al statului.
Reclamantul precizează că, nu numai că nu au fost respectate aceste prevederi legale, dar, prin hotărârile de guvern la care a făcut referire, întregul imobil este inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului,așa cum, de altfel, confirmă și Ministerul Apărării prin întâmpinarea depusă în primă instanță.
Ulterior se publică OUG nr.110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată și modificată de Legea nr. 236/2006. Art. 27 din OUG nr.110/2005 prevede că " medicale și terenurile aferente în care funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu completările ulterioare și a OUG nr.83/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2001, care aparțin domeniului public al statului, trec în domeniul privat al statului și în administrarea consiliilor județene, Consiliul general al Municipiului B sau a consiliilor locale, după caz, prin hotărâre a Guvernului". De asemenea, la data intrării în vigoare a OUG 110/2005, Cabinetul de Medicină Generală "Dr. " funcționa, fiind înființat potrivit OG 124/1998.
Astfel, prin nerespectarea dispozițiilor legale și, mai mult, prin emiterea unui act administrativ cu caracter normativ, reclamantul consideră că a fost privat de un drept statuat prin lege și că este îndreptățită invocarea excepției de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, cu atât mai mult cu cât soluția primei instanțe se fundamentează pe caracterul de bun aflat în domeniul public al imobilului în discuție. Reclamantul arată că, mai mult, deși în dosarul de primă instanță a făcut referire, atât în răspunsul la întâmpinări, cât și în precizarea de acțiune la normele legale (art.13 alin. 3 din Legea nr. 629/2001) ce prevedeau obligativitatea trecerii în domeniul privat al spațiilor medicale în care funcționează unități medicale, instanța de fond, în cuprinsul hotărârii pronunțate nu face nici o referire la art. 13 alin. 3 al Legii nr. 629/2001.
Reclamantul mai menționează că, în considerentele hotărârii pronunțate de către instanța de fond se face referire directă la HG 2060/2004, care stabilește că imobilul înscris în CF 13 T nr.top 244, situat în T, nr.6 a fost trecut în proprietatea publică a statului. Practic, sentința primei instanțe se bazează pe acest act normativ care era abrogat chiar la data pronunțării hotărârii judecătorești de HG 1705/2006. În acest fel, invocarea de către reclamant a excepției de nelegalitate apare cu atât mai întemeiată, cu cât de acest act normativ depinde soluționarea fondului cauzei deduse judecății. Fiind atestat contrar legii în domeniul public al statului, spațiul în suprafață de 62 mp din imobilul aflat în T, nr.7,la parter, înscris în CF - nr.top 244 adus din CF 13, nu poate intra sub incidența dispozițiilor OUG 110/2005 aprobată și modificată de Legea nr.236/2006, reclamantul fiind astfel privat de un drept prevăzut de lege.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția privind inadmisibilitatea cererii potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru că HG nr.1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului este un act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Potrivit semnificației termenului de "act administrativ" dată de art. 2 lit. c) din Legea nr.554/2004, "act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică".
Conform art.4 din aceeași lege, în forma sa inițială, excepția de nelegalitate putea fi invocată oricând împotriva unui act administrativ unilateral, deci act cu caracter individual ori cu caracter normativ. Art. 4, în forma inițială prevedea: "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Prin modificările aduse art. 4, modificări care sunt de imediată aplicabilitate, se restrânge sfera de contestare a actelor administrative unilaterale pe calea excepției de nelegalitate, la cele cu caracter individual, iar actele administrative normative nu mai pot face obiectul acestei excepții.
Pe fond, pârâta a cerut respingerea ca neîntemeiată a excepției, pentru că spațiul în litigiu este în cadrul cazărmii militare cu indicativul 901 T și face parte din domeniul public al statului, imobilul fiind inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin HG nr. 1705/2006, cu nr.,609.
Acest imobil a fost inclus pentru prima dată în inventarul bunurilor din domeniul public al statului în anul 2000, potrivit HG nr. 1045/2000, pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, în aplicarea Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
prin construcție a întregului imobil este aceea de cerc și cămin militar, iar potrivit punctului 29 din Anexa nr. 1 din Legea nr.213/1998 este un imobil în care își desfășoară activitatea unități ale Ministerului Apărării, fiind astfel declarat prin lege bun care aparține domeniului public al statului, iar, pe cale de consecință, regimul juridic al acestuia este proprietate publică a statului. Astfel, din anul 2000 până în prezent, imobilul a fost inclus, în toate hotărârile de guvern subsecvente ale HG nr. 1045/2000, în inventarul bunurilor din domeniul public al statului.
Se mai menționează că reclamantul deține în chirie un spațiu de 62 mp (4232 mp), care nu a avut niciodată destinația de cabinet medical, cei 62 mp nu au fost dezmembrați din imobilul principal pentru a constitui un imobil aparte cu o altă destinație, ceea ce duce la concluzia că, imobilul înscris în CF 13 T în întregul său, face parte din domeniul public al statului, potrivit pct. 29 din Anexa nr. 1 din Legea nr.213/1998, iar înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului și în HG nr. 1705/2006 este legală.
Pârâtul Ministerul Apărării a cerut prin întâmpinare respingerea excepției pentru inadmisibilitate, întrucât HG nr.1705/2006 este un act administrativ normativ ce nu poate face obiectul art. 4 din Legea nr.554/2004, pentru că la elaborarea acesteia s-au respectat procedurile prevăzute de HG nr. 50/2005 și art. 31 alin. 1 din acest act normativ prevede că în situația în care împotriva unui act al guvernului se formulează o plângere prealabilă sau o reclamație administrativă în condițiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, adresată Secretariatului General al Guvernului, în termen de 10 zile de la solicitare propuneri de menținere, de modificare și/sau de completare ori de abrogare a acestuia.
În situația în care inițiatorul propune menținerea actului administrativ, Secretariatul General al Guvernului comunică reclamantului soluția de respingere a plângerii prealabile sau, după caz, a reclamației administrative. Secretariatul General al Guvernului va asigura susținerea soluției de menținere a actului administrativ în fața instanțelor de contencios administrativ.
În situația în care inițiatorul propune admiterea plângerii prealabile sau, după caz, a reclamației administrative, acesta are obligația de a promova un proiect de modificare, de completare sau de abrogare, după caz, a actului administrativ contestat, respectând dispozițiile prezentului regulament și ale legislației privind contenciosul administrativ.
Pe cale de consecință,reclamantul avea la dispoziție procedura specială arătată pentru atacarea HG 1705/2006.
Se mai arată că cererea este inadmisibilă și pentru că nu de acest act administrativ, respectiv HG nr.1705/2006, depinde soluționarea litigiului pe fond, câtă vreme reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la vânzarea imobilului în litigiu în temeiul OUG nr. 110/14.07.2005, privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, declarată neconstituțională prin Decizia nr.871/09.10.2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 701/17.10.2007.
Pe cale de consecință,se apreciază că este inadmisibilă excepția de nelegalitate a HG nr.1705/2006, câtă vreme actul normativ invocat ca temei de drept al acțiunii și de care depinde soluționarea pe fond a cauzei și-a încetat efectele juridice în 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale, respectiv la data de 17.10.2007, conform art.31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prin declararea sa ca neconstituțional.
Astfel, orice analizare a nelegalității HG nr.1705/2006 nu poate duce la soluționarea pe fond a cererii introductive de instanță, cererea care este întemeiată pe un act normativ declarat neconstituțional, a cărui efecte juridice au încetat.
Pe fond, consideră excepția de nelegalitate neîntemeiată.
Critica principală expusă în motivarea excepției o reprezintă faptul că imobilul înscris în CF 13 Taf ost inclus și prin HG 1705/2006 în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Spațiul în litigiu este în cadrul cazărmii militare cu indicativul 901 T și face parte din domeniul public al statului, imobilul fiind inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin HG nr. 1705/2006, cu nr..609.
Acest imobil a fost inclus pentru prima dată în inventarul bunurilor din domeniul public al statului în anul 2000, potrivit HG nr. 1045/2000, pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, în aplicarea Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
prin construcție a întregului imobil este aceea de cerc și cămin militar, iar potrivit punctului 29 din Anexa nr. 1 din Legea nr.213/1998 este un imobil în care își desfășoară activitatea unități ale Ministerului Apărării, fiind astfel declarat prin lege bun care aparține domeniului public al statului, iar, pe cale de consecință, regimul juridic al acestuia este proprietate publică a statului. Astfel, din anul 2000 până în prezent, imobilul a fost inclus, în toate hotărârile de guvern subsecvente ale HG nr. 1045/2000, în inventarul bunurilor din domeniul public al statului.
Se mai menționează că reclamantul deține în chirie un spațiu de 62 mp, care nu a avut niciodată destinația de cabinet medical, cei 62 mp nu au fost dezmembrați din imobilul principal pentru a constitui un imobil aparte cu o altă destinație, ceea ce duce la concluzia că, imobilul înscris în CF 13 T în întregul său, face parte din domeniul public al statului, potrivit pct. 29 din Anexa nr. 1 din Legea nr.213/1998, iar înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului și în HG nr. 1705/2006 este legală.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local Tac erut respingerea cererii, cu aceeași motivare invocată de pârâtul Ministerul Apărării.
Excepțiile invocate de pârâți au fost respinse conform încheierii din 11.03.2008.
Examinând cererea, se constată că este nefondată, astfel că se espinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local T, Ministerul Apărării și intervenientul DGFP T, pentru că:
Așa cum rezultă din probele dosarului, reclamantul a chemat în judecată la Judecătoria Timișoara pe pârâții Consiliul Local T, pentru Statul Român și Ministerul Apărării, solicitând ca prin sentință pârâții să fie obligați să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare pentru spațiul în suprafață de 62 mp, situat în T, nr.7,la parter, înscris în CF - nr.top 244, cu cotele indivize și terenul aferent acestui spațiu, în care funcționează Cabinetul de Medicină Generală "Dr. ", conform Legii nr. 236/2006.
Prin sentința civilă nr. 2920/22.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins ca nefondată acțiunea reclamantului, cu motivarea că, prin HG nr.2060/2004, imobilul înscris în CF nr. 13 T nr.top 244, situat în T, nr.6 a fost trecut în proprietatea publică a statului figurând, în această calitate, în "inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului", cu indicativul "cazarmă", ce corespunde codului d e clasificare a imobilului.
Cabinetul medical este situat în imobilul înscris în CF 13 T, nr. top 244, descris drept "casa cu două etaje și curte în nr.6-7 și în-, cu 4232 mp teren".
Atâta vreme cât imobilul înscris în cartea funciară nu a fost dezmembrat, instanța a reținut că el face parte din domeniul public în întregul său, fiind fără relevanță că, în inventar, adresa sa administrativă este incompletă- nr.6, în locul descrierii complete din cartea funciară, așa încât nu poate fi reținută susținerea reclamantului ca, în raport de descrierea din inventar, spațiul închiriat, situat în nr.7, ar fi în domeniul privat al statului sau al mun.
Mai mult decât atât, același imobil aparte și în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului T, fiind pretins, astfel, atât în domeniul public al statului, cât și al localității.
După intrarea în vigoare a OUG nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau unităților administrativ- teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată prin Legea nr.236/2006, Consiliul Local al mun. Tae mis Hotărârea nr. 327/25.07.2006, prin care a dispus trecerea în domeniul privat al municipiului a spațiilor destinate vânzării, întocmind o listă de 61 cabinete medicale care intră sub incidența OUG nr.110/2005.
Nu există dovezi ca, împotriva hotărârii Consiliului Local al Mun. T să fi fost introdusă acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 5 din OUG nr.110/2005, având drept finalitate modificarea hotărârii, prin includerea spațiului în litigiu pe lista cabinetelor medicale destinate vânzării.
În drept: potrivit art. 1 din OUG nr.110/2005, care "stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale în care - funcționează unități medicale" or, atâta vreme cât spațiul pe care reclamantul îl deține în clădirea administrată de este în proprietatea publică a statului, nu intră sub incidența actului normativ care permite vânzarea, se conchide prin sentința Judecătoriei Timișoara.
Prin apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a HG nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, care a abrogat HG nr. 2060/2004, cu privire la atestarea în domeniul public al statului a spațiului de 62 mp din imobilul situat în T, nr.7, la parter, înscris în CF nr. 13 T, întrucât prin aceasta se încalcă prevederile art. 13 al.3 din Legea nr. 629/2001, pentru aprobarea OG nr. 124/1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale și a art. 27 din OUG nr. 110/2005, modificată și aprobată prin Legea nr. 236/2006.
Art. 13 al.3 din Legea nr. 629/2001, pentru aprobarea OG nr. 124/1998 a prevăzut că "Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ -teritoriale, utilizate în prezent pentru activități medicale, vor fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităților administrativ - teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia".
Prin OUG nr.110/2005, art. 27, privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată și modificată de Legea nr. 236/2006, se prevede că "spațiile medicale și terenurile aferente în care funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu completările ulterioare și a OUG nr.83/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2001, care aparțin domeniului public al statului, trec în domeniul privat al statului și în administrarea consiliilor județene, Consiliul general al Municipiului B sau a consiliilor locale, după caz, prin hotărâre a Guvernului". Potrivit probelor dosarului, imobilul susmenționat a funcționat cu destinația de cabinet medical.
Prin decizia nr. 871/9.10.2007, Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțională OUG nr. 110/2005,privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ - teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, deci temeiul de drept al acțiunii civile formulate de reclamant și în cadrul căreia s-a invocat excepția de nelegalitate a HG nr.1705/2006, nu mai există, având în vedere efectele deciziei Curții Constituționale, conform art. 31 al. 3 din Legea nr. 47/1992.
Cum, potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ individual poate fi cercetată în cadrul unui proces, dacă se constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond și, cum această cerință legală nu mai există față de declararea neconstituționalității OUG nr. 110/2005, aprobată prin Legea nr. 236/2006, ce constituie temeiul de drept al acțiunii, excepția de nelegalitate este nefondată astfel că se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local T, Ministerul Apărării și intervenientul DGFP
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.III.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantului - T, nr.21,. 1
- pârâtului Guvernul României- B, nr.1, sector 1
- pârâtului Consiliul Local T- T, Bd. -, nr.1
- pârâtului Ministerul Apărării Naționale- B,--5
- intervenientei DGFP T - T,-
emis 5 com.
Red. - 18.03.2008;
Tehnored. - 25.03.2008; 7 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Mircea Ionel Chiu
