Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 53/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR 2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr- - 13.02.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 53
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, (căsătorită ), (căsătorită ), împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta depune la dosar o cerere prin care reclamanții o desemnează pentru comunicarea actelor de procedură și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum fost formulată, pentru motivele arătate în scris în cuprinsul cererii și comunicarea sentinței în modalitatea solicitată de reclamanți prin cererea depusă astăzi la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiune, reclamanții, (căsătorită ), (căsătorită ), - au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B solicitând obligarea acesteia la plata primei de concediu aferentă anului 2006, către toți funcționarii publici din cadrul instituției și a cuantumului cuvenit fiecăruia, conform tabelului anexat, care face parte integrantă din prezenta (24.662 lei RON), în temeiul art.34 alin.2, art.93 din Legea nr.188/1999 nepublicată, Legea nr.- și Legea nr.554/2004.
În motivare, reclamanții arată că, în fapt, personalul din cadrul ANOFM B are statut de funcționar public și, ca atare, îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare. Art.34 alin.2 din acest act normativ prevede că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste prevederi legale au fost suspendate în cursul anului 2006 prin Legea nr.379/2005 de aprobare a bugetului de stat pe anul 2006. dar suspendarea acordării acestor drepturi nu mai este prevăzută în Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 și, ca atare, ele trebuie acordate.
Consideră că neacordarea dreptului solicitat este neîntemeiat, ordonatorul de credit având obligația întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli, cu respectarea tuturor drepturilor prevăzute de legile în vigoare. În caz contrar, se apreciază că are loc o îngrădire nelegitimă a dreptului funcționarilor publici la prima de concediu pe anul 2006. Astfel, deși existența acestui drept este recunoscută, el ar fi vidat de substanța sa și, practic, ar deveni lipsi de orice valoare.
În susținerea acțiunii se invocă și împrejurarea că acordarea primei de concediu aferentă anilor 2002-2005 fost recunoscută ca legală, prin sentința civilă nr.30/15.01.2007, definitivă prin respingerea recursului, pe o anexează la prezenta, cu următoarele precizări:
În perioada 2002-2005 desfășurat activitatea în cadrul Agenției județene pentru ocuparea Forței de Muncă În temeiul nr.HG159/2006 pentru modificarea și completarea Statutului ANOFM, au fost transferați, respectiv angajați la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, în cursul anului 2006 desfășurând activitatea la Unitatea de Implementare Programe regiune vest (, din subordinea ANOFM Unitatea de Implementare programe Regiunea Vest, fiind unitate regională, are în subordine Compartimente de Implementare Programe județene, respectiv în județele A, C-S și H (CIP A-2 persoane, CIP C-S-2 persoane și CIP -2 persoane).
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă Bac erut respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că, în perioada pentru care s-a solicitat acordarea primei de concediu, reclamanții au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv de salariu de bază, spor pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și de concediu de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, astfel cum se află în vigoare în prezent, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Solicită a se constata că aplicarea textului de lege invocat de reclamantă în acțiune a fost suspendată în temeiul art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, act normativ public în Monitorul Oficial nr.108/2 martie 2001, iar în temeiul art.5 alin.5 din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr.379/2005, cât și celor ale art.5 alin.1 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr.380/2005, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Se învederează că ANOFM, în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative invocate, această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din aceasta calitate.
De asemenea, se apreciază că reglementările cuprinse în respectivele acte normative au avut ca efect prorogarea aplicării dispozițiilor referitoare la prima de vacanță, instituite prin intrarea în vigoare a Legii nr.188/1999, pentru toți funcționarii publici care nu dețin conform legii statute speciale.
Pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamante ar conduce la apariția unor discriminări între funcționarii publici al căror statut este reglementat exclusiv de Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravenind astfel dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, potrivit cărora, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Examinând acțiunea, se constată că este fondată și se admite, dispunându-se obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B la plata primei de concediu aferentă anului 2006, față de reclamanți, conform cuantumului cuvenit fiecăruia, așa cum rezultă din Anexa la acțiune, ce face parte integrantă din sentință, în sumă totală de 24.662 lei, pentru că:
Potrivit probelor din dosar, reclamanții sunt funcționari publici și în anul 2006 au avut raporturi de serviciu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, începând cu data de 14.II.2006, așa cum rezultă din dispozițiile de numire în funcție publică depuse la dosar și de asemenea din întâmpinarea pârâtei.
Art.34 alin.2 din legea nr.188/1999 republicată și modificată prevede că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv prin legi bugetare, iar pentru anul 2006, prin art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 și art.5 alin.1 din Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale de stat.
Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Raportat la aceste considerente, acțiunea este fondată și se admite așa cum s-a menționat anterior, întinderea drepturilor solicitate fiind dovedită cu Anexa acțiunii, depusă la fila 6 din dosarul tribunalului Timiș, necontestată de pârâtă în privința cuantumului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamanților, (căsătorită ), (căsătorită ), împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B și obligă pârâta la plata primei de concediu aferentă anului 2006, conform cuantumului cuvenit fiecăruia, așa cum rezultă din Anexa la acțiune, ce face parte integrantă din sentință, în sumă totală de 24.662 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.III.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- RECLAMANȚILOR
| ||||||||||||||||||||
emis 19 com. Red. - 13.03.2008; Tehnored. - 17.03.2008; 21 ex. |
Judecători:Rodica Olaru, Mircea Ionel Chiu
