Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 526/
Ședința publică din 26 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 558/22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 august 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și față de art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 august 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 6.09.2007 reclamanta RBa formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. -/1/17.08.2007 și a somației nr. -/17.08.2007 ambele emise de pârâtul Consiliul Local al municipiului B - Direcția Fiscală, solicitând anularea acestora și încetarea executării din dosarul de executare nr. 39188/2006.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr-.
În acest dosar, la data de 5.XI.2007, instanța - Judecătoria Brașova dispus prin încheiere, suspendarea soluționării dosarului cu nr. de mai sus ca urmare a invocării excepției de nelegalitate a titlului executoriu și a somației sus-menționate, înaintând dosarul Tribunalului Brașov - secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
Ca urmare a acestui fapt dosarul a fost înaintat la tribunal, fiind înregistrat sub nr-, în care prin sentința civilă nr. 29/CA/15.2008, a Tribunalului Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, instanța s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate, invocată de reclamanta contestatoare, R prin R, în sensul că a respins excepția ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, recurs ce a format obiectul dosarului nr- a Curții de Apel Brașov - Secția Contencios administrativ și fiscal.
Curtea de Apel s-a pronunțat asupra recursului prin decizia civilă nr. 352/R/2008/20.05. în sensul că:
-a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, adică pentru soluționarea excepției de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate.
Ca urmare a acestei decizii, dosarul a fost înaintat tribunalului, fiind înregistrat sub nr-, în care instanța s-a pronunțat pe fondul excepției de nelegalitate prin sentința civilă nr. 558/CA/22.07.2008, în sensul că a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta R B în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local - Direcția Fiscală
A constatat nelegalitatea deciziilor de impunere nr. 13238/25.01.2007 emise de pârâtă.
A trimis cauza Judecătoriei Brașov - secția civilă pentru continuarea judecății în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut pe excepția de nelegalitate următoarele:
Prin deciziile de impunere 13238/25.01.2007 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei suma de 54535 lei cu titlu de impozit pe teren și suma de - lei cu titlu de impozit pe clădiri.
Reclamanta R - B funcționează în cadrul Parcului Industrial administrat de către SC R -, aceasta din urmă dobândind calitatea de parc Industrial în baza Ordinului Ministrului de Interne nr.255/2004.
Acest ordin a fost anulat prin Ordinul nr.592/2005 al aceluiași ministru.
Acest din urmă ordin a fost anulat la rândul său de Curtea de Apel București prin sentința civilă 3175/2006 rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de prin Decizia Înaltei Curți de casație și Justiție nr.1902/2005.
Așadar reclamanta face parte din cadrul Parcului Industrial R și își desfășoară activitatea în perimetrul parcului, înființat și delimitat prin Ordonanța nr.65/2001, nr.115/2003 și prin HG 1019/2004.
Legea 571/2003 privind codul fiscal a prevăzut scutiri prin efectul legii de la plata impozitului pe terenurile și clădirile din parcurile industriale. Astfel, art.250 alin.1 pct.9 "Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile sau construcțiile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
Art.257 alin.1 lit. l prevede că impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
Potrivit acestor prevederi reclamanta este scutită de la plata impozitului pe teren și clădiri.
Prin adresa nr.-/04.09.2007 (fila 52) Ministerul Economiei și Finanțelor a comunicat reclamantei că "potrivit art.250 alin.1 pct.9 și art.257 lit. l din Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale, științifice și tehnologice nu se datorează impozit potrivit legii."
O altă adresă emisă de Parlamentul României nr.22/30/26.02.2008 (fila 54)precizează că prevederile art.250 alin.1 pct.9 și de art.257 lit. din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozit pe clădiri și respectiv impozit pe teren.
În aceste condiții instanța a apreciat că reclamanta este scutită de plata impozitului pe teren și clădiri, iar deciziile de impunere nr.13238/25.01.2007 emise de pârâtă sunt nelegale.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să asimileze scutirile prevăzute la artr.250 și 257 din codul fiscal cu ajutoarele de stat ar fi făcut trimitere expresă la legea 143/1999, abrogată și înlocuită cu OUG 117/2006.
Or, art.1 alin.3 din Codul fiscal prevede că în materie fiscală, dispozițiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat apărările formulate de pârâtă și a reținut că deciziile de impunere nr.13238/25.01.2007 sunt nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal pârâtul Consiliul Local - Direcția Fiscală a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admitere recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Instanța de fond nu a motivat hotărârea în fapt și în drept, și că instanța nu a cercetat toate apărările formulate de pârât, neținând cont de faptul că obiectul deciziei de impunere ce au fost atacate pe excepție, ce reprezintă scutiri de la plata impozitelor și taxelor legale sunt ajutoare de stat conform prevederilor nr.OUG 117/21.XII.2006 și a art. 87 din Tratatul CE, la care a aderat și țara noastră.
În mod eronat a reținut instanța de fond faptul că scutirea solicitată de reclamantă se acordă "ope legis" și de fapt hotărârea dată nu a fost motivată în drept, invocând faptul că prevederile art. 250 - 257 din Legea nr. 571/2003 se completează cu prevederile G-.
În concluzie recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond nr. 558/CA/2008 este neîntemeiată și nemotivată, nefiind cercetate toate apărările pârâtei și toate prevederile legale privind stabilirea naturii scutirilor solicitate, sens în care a solicitat casarea hotărârilor în baza art. 303 și art. 304 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că nelegalitatea actului administrativ fiscal nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate, ci în condițiile și procedura prevăzută de art. 205, 218 din nr.OG 92/2003, căci astfel se creează o cale paralelă, un nou cadru procesual și că de fapt excepția de nelegalitate invocată în cauză este inadmisibilă.
Față de recursul declarat în cauză, intimata reclamantă a formulat întâmpinare (fila 8 - 12) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
La termenul din 19.08.2008, intimata reclamantă a depus în susținerea apărării - practică judiciară în materie, și în cauze cu obiect similar și extras din literatura de specialitate privind motivele de recurs, susținând că de fapt recursul nu este motivat, și că sunt incidente prevederile art. 306 Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă recurată nr. 558/CA/22.07.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâtul Consiliul Local - Direcția Fiscală B constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod corect și legal a soluționat pe fond excepția de nelegalitate invocată de reclamanta (contestatoare) în dosarul ce are ca obiect contestație la executare, soluționând corect excepția raportat la Decizia de impunere nr. 13238/25.01.2007 în baza căruia s-a emis titlul executoriu nr. -/1/17.08.2007 și somația nr. -/17.08.2007.
Verificând Decizia de impunere cu numărul de mai sus prin raportare la prevederile art. 250 alin. 1 pct.9 din Legea nr. 571/2003 și față de obiectul de activitate al societății reclamante - fiind vorba de impozitul pe clădiri sau construcții din parcuri industriale, acesta conform legii nu este datorat.
Având în vedere scutirea expresă prevăzută de legiuitor prin textul de lege menționat, nu există dubii că soluția instanței de fond este nelegală, ci dimpotrivă soluția dată este conformă cu legea și cu actele de la dosar.
Reclamanta beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe teren și clădiri conform art. 250 al. 1 pct. 9 și art. 257 lit. l din Codul fiscal.
Ca atare, decizia de impunere emisă de pârâtă (recurentă în cauză) este nelegală.
Ca atare, în ce privește prima critică de recurs, în sensul inadmisibilității excepției de nelegalitate, instanța de recurs reține că este admisibilă analiza nelegalității deciziei de impunere, față de prevederile art. 4 din Legea contenciosului și față de data emiterii actului fiscal.
În ce privește a doua critică, cea referitoare la faptul susținut de recurentă că în cauză este vorba de ajutor de stat și că această "scutire" trebuie analizată prin prisma și a dispozițiilor nr.OG 117/2006 și a art. 87 din Tratatul CE, instanța de recurs, constată că nu este vorba de un ajutor de stat, ci de o scutire legală de la plata impozitului pe clădiri și teren și că de fapt nu se încalcă prevederile art. 8 din Tratatul, deoarece această scutire este acordată prin lege tuturor parcurilor industriale fiind în conformitate cu prevederile art. 87 al. 3 din Tratatul
În ce privește nemotivarea hotărârii instanței de fond, critică adusă de recurentă hotărârii atacate, se reține că dimpotrivă hotărârea instanței este motivată și în drept și în fapt.
Referitor la aspectul invocat de recurentă, că reclamanta nu a utilizat calea contenciosului prevăzut de nr.OG 92/2003 Cod de procedură fiscală art. 218 de a ataca Decizia de impunere și că de fapt pe calea excepției de nelegalitate se creează o cale paralelă cu cea legală, și că nu e admisibilă, instanța de recurs constată că excepția de nelegalitate are temei de drept și procedura de judecată separat de calea anulării actului administrativ, ceea ce conduce la respingerea criticii aduse.
În concluzie, față de toate criticile formulate în recurs, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate și nelegale, sens în care vor fi înlăturate.
Așa fiind, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, sentința atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Față de nelegalitatea Deciziei de impunere, instanța sesizată cu soluționarea contestației la executare ( Judecătoria Brașov ) va proceda ținând cont de prevederile art. 4 alin. 3 și de prezenta decizie.
Referitor la apărarea formulată de intimata reclamantă în recurs, se reține că este justificată și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 558/CA/22.07.2008, a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 august 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./26.08.2008
Dact./28.08.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Carmen Bujan, Codruța Vodă
