Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 649/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.649/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- --- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârâtCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUIîmpotriva sentinței civile nr.345 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic -, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurentul-pârât și av. -, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Cu privire la regularitatea recursului, părțile nu au observații.
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, motivat și declarat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Apărătorul intimatei-reclamante depune întâmpinare, în dublu exemplar și extras din ECRIS.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentului-pârât. Acesta solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu se opune cererii de amânare și solicită un termen cât mai scurt. Totodată, precizează că nu a depus întâmpinarea anterior termenului întrucât a încheiat contractul de asistență juridică la 30.09.2008.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.1141coroborate cu cele ale art.118 alin.(3) Cod procedură civilă, apreciază că întâmpinarea depusă nu a respectat termenul legal de 5 zile anterior termenului de judecată, sens în care respinge cererea de amânare a cauzei pentru studiul întâmpinării.
Părțile arată că nu au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică prin admiterea excepției de nelegalitate formulată de către intimata-reclamantă.
Arată că, în virtutea dreptului de administrare, recurentul-pârât a hotărât concesionarea, respectiv închirierea terenurilor aflate în proprietatea privată a municipiului O și prin nr.53/2003 a aprobat concesionarea terenurilor către toți agenții economici care ocupau terenuri aflate în proprietatea municipiului O fără vreo formă legală de atribuire, ocazie cu care și spațiul ocupat de către reclamantă a fost inclus între spațiile concesionabile.
De asemenea, față de împrejurarea că societățile în cauză nu s-au prezentat în vederea concesionării terenurilor ocupate nelegal, recurentul-pârât a adoptat o nouă hotărâre, respectiv nr.51/2007, ulterior invitând toți agenții economici care ocupau aceste terenuri, fără vreo formă legală de atribuire, să participe la procedurile de atribuire, în condițiile legii, taxa locală fiind prevăzută ca o măsură temporară pentru intrarea în legalitate a tuturor persoanelor aflate în cauză.
Susține că intimata-reclamantă, neparticipând la licitație, a contestat în instanță legalitatea acestei taxe și consideră că în mod greșit prima instanță a admis excepția de nelegalitate a acestei taxe.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca nefondată.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că taxa aflată în discuție nu respectă normele Codului fiscal și nu este inclusă în nici o normă de aplicare, cum de altfel nu se poate încadra nici în categoria taxelor pentru utilizarea temporară a locurilor publice, deoarece o clădire nu are o natură temporară.
În opinia sa, aceste spații trebuie vândute către proprietari, dar până la acel moment trebuie să se stabilească o taxă de comun acord întrucât taxa stabilită de 1 leu/ este enormă.
Susține că, întrucât recurentul-pârât a considerat taxa în litigiu ca fiind cu caracter temporar, prevederile nr.HG44/2004 nu sunt aplicabile, deoarece dispozițiile art.198 referitoare la taxele cu caracter temporar erau abrogate la acea dată și, în consecință, hotărârea atacată rămâne fără suport legal, aceeași situație existând și în cazul art.26 din nr.OUG45/2003, care la data adoptării nr.72/2006 era abrogat de Legea nr.273/2006.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentului-pârât precizează că prevederile legale invocate de către apărătorul intimatei-reclamante sunt aplicabile în privința terenurilor aparținând domeniului public, dar nu și în privința celor ce aparțin proprietății private a municipiului.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
După dezbateri, recurentul-pârât depune, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, concluzii scrise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 345/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă în parte cererea privind excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 72/2006 emisă de intimată în cauza privind pe reclamanta în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului O, Primăria municipiului O, fiind admisă excepția de nelegalitate a pct. 8 art. 6 lit. b anexa 1.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 256 alin. 3 Cod fiscal "pentru terenurile proprietate publică sau privată statului, ori unităților administrativ teritoriale concesionate, închiriate date în administrare sau folosință se stabilește taxă pe teren care reprezintă sarcina fiscală concesionarilor, locatarilor, titularilor drepturilor de administrare sau de folosință după caz în condiții similare impozitului pe teren". Această prevedere fost preluată și în L nr. 72/ 30.11.2006 Anexa 1 pct.2.
Potrivit art. 257 Cod fiscal "impozitul pe teren nu se datorează pentru:a terenul aferent unei clădiri pentru suprafața de teren care este acoperită de clădire: În condițiile date pentru suprafața efectiv acoperită de clădire, Autoritatea Administrativ Teritorială apreciat că sunt incidente dispozițiile punctului 8 nr. 6 alin. din nr. 72/30.11. 2006 încadrând taxa percepută reclamantei în " alte taxe locale ", unde "taxa pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere este de un leu /p/zi. Dispoziția cuprinsă în nr. 72 din 30.11.2006 Anexa 1 pct. 8 art. 6 lit. b, excede cadrului legal reprezentat de prevederile Legii nr. 571/2003 Titlul X intitulat "Alte taxe locale" și de prevederile HG nr. 44/2004 referitoare la normele metodologice de aplicare Codului Fiscal.
Potrivit art. 283 Cod Fiscal "Consiliile Locale . pot institui taxe pentru utilizarea temporară locurilor publice " prevederi ce se regăsesc și în art. 198 din HG 44/2004.
Analizând nr. 72 din 30.11.2006 Anexa 1 pct. 8 art. 6 lit. rezultă că taxa se referă la "ocuparea unei suprafețe de teren fără contract de concesiune sau închiriere" și nu la utilizarea temporară locurilor publice așa cum prevede art. 283 Cod Fiscal.
Din interpretarea menționat rezultă că această taxă nu se încadrează în prevederile art. 283 alin 1 Cod Fiscal, potrivit căruia autoritățile administrația publice locale prevăzute de art. 283 alin 1 din codul fiscal, pot stabili taxe zilnice pentru utilizarea temporară locurilor publice. Aceste dispoziții nu se regăsesc în alte acte normative privind proprietatea privată, respectiv Legea 54/1998 în care se precizează că terenurile aflate în proprietate privată indiferent de titularul lor sunt și rămân în circuitul civil și Legea 550 /2002 completată prin OUG nr. 110/2005 în temeiul căreia au fost vândute spații comerciale, contractele de vânzare cumpărare incluzând și terenul aferent clădirii.
Această taxă nu poate fi încadrată ca fiind taxă specială în sensul prevederilor art. 282 Cod Fiscal și aplicarea ei ar fi măsură abuzivă și discriminatorie dispusă de administrația locală, având în vedere și cuantumul ei de un leu/zi/p, împrejurare car ar conduce la plata unor valori excesiv de mari pe parcursul unui an de zile.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciat ca nelegală "taxa loc public "și pe cale de consecință admis excepția și constatat nelegalitatea dispozițiilor prevăzute de 72 din 30.11.2006 Anexa 1 pct. 8 art. 6 lit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Local al municipiului O reprezentat prin primar, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că ipoteza reglementată prin hotărâre avea în vedere ocuparea unei suprafețe de teren fără vreo formă legală de atribuire de la proprietarul terenului - unitatea administrativ - teritorială, în condițiile în care, deși invitați să participe la procedurile de atribuire, unii agenți economici nu au intrat în legalitate prin încheierea contractelor de închiriere sau concesiune. În aceste împrejurări taxa locală a fost prevăzută la o măsură temporară pentru intrarea în legalitate tuturor persoanelor care ocupă terenuri aparținând domeniului public sau privat al municipiului
Intimata - reclamantă, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și formulat întâmpinare cu încălcarea dispozițiilor art. 1141al. 2 coroborate cu art. 118 al. 3 Cod procedură civilă. concluzii asupra recursului reprezentantul intimatei a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, taxa stabilită fiind contrară dispozițiilor Codului fiscal, dispozițiile HG44/2004 nefiind aplicabile.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instituirea taxelor locale sau speciale de către autoritățile administrative publice locale este supusă naturii juridice a acestor taxe și dispozițiilor art. 282, 283 din Codul fiscal.
Din punctul de vedere al naturii juridice taxele reprezintă plăți achitate de persoanele fizice sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite sau prestate - la cererea și în folosul acestora - de către anumite instituții publice sau alte persoane asimilate acestora. -se prin subiect plătitor al taxei precis determinat, reprezentând o plată neechivalentă pentru actele, lucrările sau serviciile prestate și o contribuție stabilită în sarcina contribuabilului cu scopul de a asigura acoperirea în parte a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea sau prestarea actelor, respectiv a serviciilor solicitate, taxele au un regim juridic distinct căruia nu îi poate fi asimilat regimul juridic al ocupării terenului fără justificarea folosinței sau proprietății. În acest din urmă caz, calea legală pentru recuperarea prejudiciilor este acțiunea în justiție, pentru cuantificarea daunelor putând avea relevanță hotărârile privind concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată.
De altfel, prin Codul fiscal intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2004 art. 248, reglementând impozitele și taxele locale, nu menționează și taxa pentru ocuparea unei suprafețe de teren fără titlu, iar dispozițiile art. 283 Cod fiscal reglementând alte taxe locale nu se referă la cea contestată. Dispozițiile art. 282 Cod fiscal recunosc aptitudinea autorităților publice locale de a adopta taxe speciale în scopul funcționării unor servicii publice locale, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 26 din nr.OUG 45/2003, privind finanțele publice locale în vigoare la data adoptării 72/2006, precum și de dispozițiile art. 30 din Legea 273/2006, în vigoare la data de 01 ianuarie 2007, condiție neîndeplinită în cauză.
În consecință, constatând caracterul nelegal al taxei instituite prin anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local O 72/30 noiembrie 2006, pct. 8, art. 6 lit. b, în temeiul art. 312 al. l Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 345 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtăPRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
17/20 oct. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
