Contestație act administrativ fiscal. Decizia 652/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.652/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- --- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P Nîmpotriva sentinței civile nr.43/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 43/CF/23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 16 583,13 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, precum și suma de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă cererea de anulare a actului cu seria - nr. -.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a achiziționat un autovehicul second - hand din Germania pentru a cărui primă înmatriculare în România a fost nevoită să achite taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Considerând nelegală perceperea taxei, reclamanta a cerut restituirea acesteia. Pârâta a răspuns că nu există act normativ în baza căruia să procedeze la restituire.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte pentru motivele care urmează:
Cu privire la capătul de cerere referitor la anularea actului administrativ - fiscal cu seria - nr. - instanța l-a constatat neîntemeiat. În acest sens s-a arătat că actul a cărui anulare se cere nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu este susceptibil de anulare. Actul reprezintă o simplă chitanță.
Ceea ce este admisibil în acțiune este cererea de restituire a taxei actualizate, precum și cea referitoare la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNs usținut netemeinicia și nelegalitatea respingerii excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Cu privire la fondul cauzei s- arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a susținut că în cauză nu poate fi reținută culpa pârâtei, actele emise nefiind anulate de instanță.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, susținând că este irelevantă în cauză împrejurarea că dispozițiile art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii în condițiile în care sunt contrare dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, societatea reclamantă a plătit la data de 12 noiembrie 2007 suma de 16538,13 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, odată cu anularea ordinului de plată către trezorerie, N, prin adresa 38997/8.04.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei și inexistența căii de atac a contestației în cadrul procedurii de plată a acesteia.
În acest context, invocarea de către recurenta - pârâtă a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 nu este susținută de probatoriul cauzei, în condițiile în care acțiunea a fost promovată împotriva refuzului de restituire taxei solicitate, ipoteză reglementată de art. 1, 11 lit. b din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Răspunsul comunicat reclamantei prin adresa38997/8.04.2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală pentru forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației coroborat cu dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 și, în consecință, echivalând cu refuzul nejustificat de soluționare a cererii nu poate fi incidentă sancțiunea anulării ca în ipoteza emiterii actului administrativ producător de prejudicii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța apreciază că stabilirea obligației de plată în sarcina pârâtei, parte căzută în pretenții ca urmare a admiterii, chiar în parte, a acțiunii este conformă dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 43/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimata - reclamantă prin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red. 2 ex.
13 oct. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
