Contestație act administrativ fiscal. Decizia 651/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.651/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- --- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P Nîmpotriva sentinței civile nr.18/CF din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Apărătoarea intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, consideră că în mod corect
prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate. Arată că intimatul-reclamant s-a adresat atât PNc ât și N, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, de la ambele primind răspuns nefavorabil. Ca urmare a acestui fapt, în opinia sa, nu se poate reține, așa cum susține recurenta-pârâtă, că procedura prealabilă trebuia îndeplinită față de răspunsul pe care l-a primit tocmai în procedura prealabilă.
Arată că taxa specială a fost plătită pentru a face posibilă înmatricularea autoturismului și, astfel, actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale, iar demersul prealabil administrativ obligatoriu a fost asigurat prin cererile de restituire a taxei.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, consideră, de asemenea, că prima instanță a soluționat corect fondul, prin admiterea cererii. Nu poate fi primită nici susținerea recurentei privind neîndeplinirea la data cererii a condițiilor art. 117 Cod procedură fiscală, pentru restituirea de sume de la buget. În primul rând, restituirea trebuia să se facă ca urmare a constatării încălcării dreptului comunitar, iar, în al doilea rând, erau îndeplinite la data cererii dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, care prevăd că se restituie, la cerere, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, solicită instanței a se avea în
vedere că, potrivit art. 14 din nr.OUG 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008), se abrogă art. 2141- 2143Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Pe de altă parte, legiuitorul nu a prevăzut expres în textul nr.OUG 50/2008 că acest act normativ va intra în vigoare mai devreme, prin derogare de la art. 4 alin. 2 din Codul fiscal. Rezultă că la data de 1 iulie 2008 nu au fost abrogate dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, care continuă să producă efecte juridice.
Precizează că art. 11 din nr.OUG 50/2008 este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008.
În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs, consideră că în mod corect prima instanță a obligat recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, aceasta fiind în culpă procesuală.
Depune concluzii scrise la dosar și chitanță onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 18/CF din 9.05.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, dispunând scoaterea din cauză a acestui pârât;
- a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice P N;
- a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 3865,6 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată la data plății în raport de indicele de inflație și să-i plătească suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât plata a fost făcută către Administrația Finanțelor Publice P N, instituție cu personalitate juridică căreia reclamantul i s-a adresat în vederea restituirii taxei contestate, singura autoritate publică aflată în raporturi juridice cu reclamantul.
Excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată întrucât reclamantul a făcut dovada că, anterior formulării acțiunii, s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N, prin cererea nr. 26767/20.02.2008, solicitând restituirea taxei în cauză.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este prevăzută
Pe fond s-a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fată de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar și astfel temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1.Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost greșit respinsă de tribunal. Recurentul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal nr. 27804/20.03.2008 conform art. 205 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
2. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
3. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
4. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
1.Potrivit art. 7 din Legea nr. 544/2004, efectuarea procedurii prealabile este reglementată doar în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual. În cauză un astfel de act nu a fost emis, iar adresa nr. 27804/2008 invocată de recurenta-pârâtă este un simplu răspuns la cererea reclamantului de restituire a taxei. Această adresă nu are natura actului administrativ, astfel cum este acesta definit prin art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod.
În cauză, individualizarea obligației fiscale nu a fost făcută nici potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul d e procedură fiscală - declarație fiscală ori decizie de impunere - nici prin alte înscrisuri potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. La pct. 312alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 - în vigoare în august 2007 când reclamantul a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - se prevedea că,axa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului".În aceste condiții, contribuabilul era obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fără a i se emite o decizie de impunere.
2. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
3. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
4. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, chiar dacă în parte, Administrația Finanțelor Publice PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, avansate de intimatul-reclamant în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 18/CF din 09 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimatul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Obligă recurenta să plătească intimatului - reclamant suma de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Red. 2 ex. 31 oct. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
