Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 69/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 69
Ședința publică din 18 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: ---
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 297 din 15 martie 2007 emisă de către MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, invocată de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe reclamantul.
La apelul nominal se prezintă reclamantul, personal și asistat de avocat - de la Baroul București, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la al doilea termen în rejudecare, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că pârâta, prin întâmpinarea depusă la filele 13-17 din dosarul de fond a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se mai menționează că până la acest moment nu s-a primit răspuns la adresa instanței emisă în atenția Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul reclamantului înțelege să depună la dosar, în copie conformă cu originalul, toate înscrisurile trimise la Ministerul Justiției la momentul la care a solicitat recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, precizând că decizia ce face obiectul prezentului litigiu este depusă la dosar, iar documentația este completă.
În probațiune, reprezentantul reclamantului înțelege să depună și un alt înscris despre care menționează că nu a stat la baza emiterii deciziei contestate în prezenta procedură și care consemnează modul în care reclamantul a executat Sentința penală nr. 491 din 27 august 1969 Tribunalului Militar Cluj, pe baza pronunțării actului emis atacat.
La întrebarea instanței, apărătorul reclamantului apreciază cauza în stare de judecată și își asumă întreaga responsabilitate pentru exactitatea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și, de asemenea, înțelege să declare că acestea sunt singurele probe depuse pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Curtea, în urma deliberării, luând act de declarațiile reprezentantului reclamantului, precum și de faptul că își asumă întreaga responsabilitate pentru conținutul înscrisurilor depuse la acest termen de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, iar dosarul întocmit în vederea condamnării reclamantului este unul politic, fiind instrumentat ca atare și fiind urmat de măsuri de represiune ale organelor de securitate. De asemenea, arată că cei care refuzau să se prezinte la încorporare erau tratați în același mod ca persoanele condamnate pentru infracțiuni politice. Susține că nu li se poate recunoaște calitatea de luptător doar celor care au făcut parte din mișcări fasciste. Solicită respingerea cererii Direcției de Muncă și Protecție Socială, anularea deciziei și obligarea emiterii unei alte decizii, de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Curtea îi amintește reprezentantului reclamantului că limitele învestirii sale se întind numai în ceea ce privește excepția de nelegalitate.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției de nelegalitate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și transportul la instanță, dovedite la dosar.
După acordarea cuvântului pe fond, la ora 10:35, a sosit la dosarul cauzei, prin fax, un răspuns la întâmpinare din partea Ministerului Justiției și Libertăților, căreia îi este anexată documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în prezenta procedură, care se constată că este identică cu cea depusă de către reclamant, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul acestuia.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
La data de 4 februarie 2008, reclamantul s-a adresat Tribunalului Cluj, înregistrând dosarul nr-, chemând în judecată pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C și solicitând anularea deciziei nr. 2.494 din data de 29 noiembrie 2007 și a hotărârii nr. 96 din 14 ianuarie 2008, emise de către aceasta, cu consecința obligării C la acordarea drepturilor și beneficiilor cuvenite potrivit Decretului-Lege nr. 118/1990.
În motivare s-a relevat că reclamantul este beneficiarul deciziei nr. 297/15.03.2007, emise de către Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, prin care i s-a recunoscut această calitate. În consecință, în baza prev. nr.OUG 214/1999, pârâta era obligată și la acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Cu toate acestea, prin cele două acte contestate, s-a refuzat recunoașterea acestor beneficii în favoarea reclamantului.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, invocând și excepția de nelegalitate a deciziei nr. 297/15.03.2007, relevând în motivare că drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 se acordă doar în situația în care petentul dovedește faptul că a fost persecutat pe motive politice, or, infracțiunea de neprezentare la unitatea militară nu este una care să aibă o natură politică.
Prin încheierea ședinței publice din data de 14 martie 2008, Tribunalul Cluja făcut aplicarea prev. art. 4 din Legea nr. 554/2004, sesizând Curtea de APEL CLUJ cu soluționarea excepției și dispunând suspendarea cauzei până la obținerea unei soluții irevocabile.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub nr-, fiind pronunțată sentința civilă nr. 400 din 25 aprilie 2008, prin care s-a admis excepția și s-a constatat nelegalitatea deciziei contestate, achiesându-se la susținerea conform căreia infracțiunea săvârșită de către reclamant nu a fost una cu caracter politic și relevându-se și viciile procedurale ale actului, în sensul nemotivării acestuia.
Această sentință a fost casată prin decizia nr. 2.883 din 16 septembrie 2008, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care nu a fost citat emitentul actului contestat.
Ca atare, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, la data de 28 noiembrie 2008, Curtea solicitând emitentului actului să depună la dosar documentația care a stat la baza adoptării actului contestat ( 36- 46).
Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, în calitate de emitent al actului, a solicitat respingerea excepției relevând că la baza emiterii deciziei s-a aflat sentința penală nr. 491/1969 a Tribunalului Militar Teritorial C.
Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:
La data de 15.03.2007 a fost emisă de către Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența decizia nr. 297/2007, prin care i s-a recunoscut reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
La baza adoptării acestui act a stat sentința penală nr. 491/1969, pronunțată în dosarul nr. 433/1969 al Tribunalului Militar Teritorial C, prin care reclamantul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa efectiv 3 ani și 9 luni închisoare și interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor și libertăților prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod penal, pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare.
În considerentele hotărârii de condamnare se reține că inculpatului i s-a adus la cunoștință hotărârea comisiei privind încorporarea sa, însă a declarat expres că refuză a se prezenta la unitatea la care a fost repartizat, cu motivarea că este "Martor al lui ", iar credința nu îi permite satisfacerea serviciului militar.
Cu toate că a rezultat clar că refuzul reclamantului a fost determinat de convingerile sale religioase, instanța a apreciat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, acesta prevăzând că aduce atingere capacității de apărare a țării și urmărind ca acest rezultat să se producă.
Curtea reține că activitatea "Martorii lui " a fost interzisă în anul 1949 de către regimul comunist, iar la data condamnării reclamantului, regimul comunist din România era unul de dictatură, în care multe drepturi și libertăți cetățenești erau încălcate, prin care și cele referitor la libertatea religioasă.
Din această perspectivă, faptul că nu s-a ținut cont de motivele concrete pentru care reclamantul a refuzat încorporarea, că el a fost condamnat de o instanță militară, cercetarea faptei fiind făcută de organe speciale, conferă condamnării sale un caracter politic.
Curtea reține că, spre deosebire de Decretul-lege nr. 118/1990, OUG nr. 214/1999 enunță în art. 2 scopurile în care fapte calificate ca infracțiuni de regimul politic instaurat după data de 6 martie 1945 sunt considerate de legiuitor ca fiind săvârșite din motive politice și sunt avute în vedere la constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Important este de subliniat și împrejurarea că legislația vremii nu reglementa un serviciu militar alternativ pentru persoanele care din diferite motive, inclusiv de conștiință sau religie, nu puteau să efectueze serviciul militar sub arme, deși statul comunist a recunoscut formal libertatea religioasă în Constituția din acel timp.
Nu în ultimul rând Curtea reține declarația Guvernului României, entitate superioară autorului excepției de nelegalitate, dată cu prilejul soluționării cauzei "Martorii lui - România" și alții împotriva României de către Curtea europenă a Drepturilor Omului prin Decizia din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 101/2007, conform căreiaGuvernul admite ca sancționarea inițială a reclamanților individuali, în calitatea lor de miniștri ordinați, pentru ca nu au îndeplinit serviciul militar se poate să fi reprezentat o încălcare a drepturilor stipulate în Convenție. Guvernul se obliga sa plătească, conform legii, sumele acordate de instanțele interne cu titlu de daune morale și materiale și sa retragă toate apelurile formulate pana la aceasta data sau orice apeluri ce ar putea fi formulate ulterior împotriva hotărârilor instanțelor interne ce acordau aceste daune.
În decizia se mai menționează cătoate autoritățile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele și prefecturile) vor fi informate în mod direct despre conținutul deciziei Curții.
Prin urmare, autoarei excepției de nelegalitate, structură guvernamentală, trebuia să i se aducă la cunoștință decizia Curții privind soluționarea amiabilă a acestei cauze și implicit să ia act de declarația Guvernului României dată în acest context, tocmai pentru a nu contesta ulterior legalitatea emiterii deciziilor în baza cărora o altă entitate ce aparține de Guvern a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă unor persoane ce aparțin cultului religiosMartorii lui.
Nu pot fi reținute nici trimiterile pe care C le face la practica instanțelor, întrucât acestea nu constituie izvor de drept, iar considerentele mai sus arătate au format convingerea instanței în sensul în care actul atacat este legal.
În opinia Curții, nu pot fi reținute nici motivele de nelegalitate formală ale actului atacat, din analiza deciziei rezultând că ea a fost întemeiată în drept pe prev. art. 6 rap. la art. 1, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. d din nr.OUG 214/1999, având în vedere că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistenta anticomunista desfășurata în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Art. 2 prevede următoarele: "(1) Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială."
Din perspectiva celor mai sus expuse, nu poate fi reținută teza conform căreia actul atacat nu este motivat, întrucât se invocă în mod expres teza conținută în art. 2 alin. 1 lit. d din nr.OUG 214/1999, care încadrează condamnarea suferită de către reclamant în categoria celor pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, cu luarea în considerare a faptului că neprezentarea la încorporare s-a datorat convingerilor religioase ale acestuia, iar libertatea religioasă era recunoscută prin art. 30 din Constituția României și sub vechiul regim.
În prezent, acest drept este încadrat în categoria celor fundamentale ale omului, prevăzut și garantat de art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României.
Or, scoaterea în afara legii a "Martorii lui " și neluarea în considerare a motivelor obiective pentru care reclamantul a refuzat îndeplinirea serviciului militar, cu consecința condamnării sale de către o instanță militară, se încadrează, în opinia instanței, în prevederile legale invocate de către emitentul actului în cuprinsul acestuia.
În plus, motivarea în fapt a deciziei este cuprinsă în conținutul acesteia, făcându-se referire la condamnarea reclamantului pe motive politice, iar acest act trebuie privit și interpretat prin prisma întregii documentații care a stat la baza emiterii sale.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca excepția de nelegalitate invocată de către pârâtă să fie respinsă conform dispozitivului.
În baza art. 274.pr.civ. Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 6.870 lei, justificate prin înscrisurile depuse la filele 27 - 31 și prin cele aferente soluționării recursului declarat împotriva sentinței nr. 400/2008 Curții de APEL CLUJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a deciziei nr. 297 din data de 15 martie 2007 COMISIEI PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA din cadrul MINISTERULUI JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, astfel cum a fost invocată de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, reclamant fiind, cu domiciliul ales în loc. Cugir,-, jud.
Obligă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI C să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 6.870 lei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.
Dact./5 ex./13.03.2009.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
