Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 84/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr. 84/CA/2008/
Ședința publică din 19 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, G și, cu domiciliul procedural ales în O,-, p. 6, jud. B în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, jud. B și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect:excepție nelegalitate act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 12 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 mai 2008.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin Încheierea din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinelor Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006, invocată de reclamanții, G și.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 04.03.2008, reclamanții, G și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției B, au invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006, solicitând să se constate nelegalitatea acestor acte administrative. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții au arătat că ordinele Ministrului Justiției a căror nelegalitate o invocă nu le-au fost comunicate niciodată niciunuia dintre ei și nici nu au fost depuse la dosar de emitentul lor, deși au formulat cerere în acest sens. Dacă conținutul lor este conform înscrierilor din carnetele de muncă ale reclamanților, necontestate de pârâtul emitent - Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă, ele sunt contrare prevederilor legale în vigoare la data emiterii lor, aplicabile reclamanților.
Până la data de 31 noiembrie 2003 au ocupat funcția de judecători financiari la Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi.
În această calitate a fost salarizați cu o indemnizație stabilită conform prevederilor art.56 al.2 din Legea nr.50/1996, art.56 al.2 din nr.OUG83/2000 și art.29 din nr.OUG177/2002, prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de C de Apel.
Urmare a revizuirii Constituției României, în baza nr.OUG177/2003, activitatea jurisdicțională, cât și personalul Curții de Conturi au fost preluate de către instanțele judecătorești ordinare.
Noțiunea de preluare utilizată de nr.OUG177/2003, noțiune fără corespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată decât prin analogie cu instituția transferului reglementat prin dispozițiile art.169 din Codul muncii.
Conform art.169 din Codul muncii, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, fiind transferate integral către cesionar toate drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului.
OUG nr.117/2003 nu prevede pur și simplu încetarea mandatului judecătorilor financiari, ci "preluarea" acestora de către instanțele judecătorești.
Aceste prevederi legale au fost încălcate de pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinelor nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006, întrucât prin aceste acte administrative li s-au stabilit reclamanților indemnizațiile prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de tribunal, deși conform legii trebuia să beneficieze de indemnizații de multiplicare corespunzător judecătorilor de C de Apel.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2525/29.06.2006, Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr.18969/1154 din 18.10.2007 și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin ordinul nr.113/2008, anexate în copie la dosar.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției Bas olicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că potrivit art.5 din nr.OUG117/2003 "judecătorii financiari inspectori și judecătorii financiari, în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor fi propuși de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiți prin decret al Președintelui României în funcții de judecători la instanțele judecătorești prevăzute la art.2, în raport de opțiunile acestora.
Propunerea de numire se face de Consiliul Superior al Magistraturii, după examinarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de judecător, pe baza dosarului profesional și avizului președintelui Curții de Conturi".
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanții au fost propuși de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiți în funcția de judecător la instanțele judecătorești prevăzute la art.2 din același act normativ, prin decret al Președintelui României.
Potrivit art.2 al.1 "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești, astfel: a) dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluționate de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ".
Argumentarea reclamanților, în sensul că au fost transferați, nu poate fi primită întrucât aceștia nu au fost transferați, ci au fost numiți prin decret al Președintelui României, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.5 din nr.OUG117/2003.
De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din Decretul nr.12 din 13.01.2004, publicat în Monitorul Oficial al României nr.36/16.01.2004, unde în articolul unic se precizează: "pe data de 1 decembrie 2003 judecătorii financiari inspectori și judecătorii financiari prevăzuți în anexa la prezentul decret se numesc în funcția de judecător la instanțele menționate în dreptul fiecăruia".
Pârâtul consideră că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.169 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii și, ca atare, reclamanții trebuie să beneficieze de un coeficient la nivelul unor judecători de tribunal, potrivit funcției ocupate în prezent, iar nu la nivelul curții de apel.
Această interpretare ține cont și de faptul că dispozițiile cuprinse în legislația de salarizare aplicabilă magistraților stabilesc expres diferențierea indemnizației de încadrare lunară brută în raport de nivelul instanței, astfel că pentru a putea beneficia de o salarizare similară cu a unui judecător de C de apel, un judecător de tribunal trebuie să promoveze un concurs anume organizat în acest scop.
Ca atare, consideră că intenția legiuitorului la adoptarea nr.OUG117/2003 a fost ca judecătorii și procurorii financiari să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare funcției de judecător pe care urmau să o ocupe, în raport de nivelul instanței, tribunal sau C de apel, iar în situația în care erau numiți ca judecători de tribunal urmau să beneficieze doar de drepturile salariale de care beneficiază orice judecător de tribunal.
O interpretare contrară este în opoziție cu întreaga legislație aplicabilă, ca drept comun, tuturor magistraților - Legea nr.303/2004, OUG nr.27/2006 - și care stabilește reguli clare în ceea ce privește statutul și drepturile cuvenite magistraților, anumite drepturi fiind diferențiate inclusiv în funcție de nivelul instanței sau unității de parchet la care funcționează aceștia.
Potrivit art.39 al.2 din nr.OUG177/2002, reclamanții au fost doar salarizați cu coeficientul de multiplicare 13 corespunzător funcției de judecător de C de apel, pe perioada cât au îndeplinit funcția de judecător în cadrul Curții de Conturi, dar nu au avut niciodată recunoscut gradul profesional de judecător de C de apel.
Astfel, nu se poate afirma nici că prin numirea la tribunal s-ar încălca principiul dreptului câștigat, întrucât drepturile salariale ale reclamanților își aveau temeiul în art.39 al.2 din nr.OUG177/2002, pentru perioada cât aceștia au îndeplinit funcția de judecători financiari, iar textul legal era în vigoare.
În ceste condiții, reiese că nr.554/C/23.02.2004, pentru stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor numiți în funcție prin Decretul nr.12/13.01.2004, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.
În ceea ce privește nr.1108/C/05.05.2006, acesta a avut ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești potrivit noilor dispoziții ale nr.OUG27/2006.
Pârâtul Tribunalul Bihor, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță.
Examinând excepția de nelegalitate a Ordinelor Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006, invocată de reclamanți, instanța o apreciază ca fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.4 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate ".
În speță, prin Ordinele Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006, reclamanților, care până la data de 01.11.2003 au ocupat funcții de judecători financiari la Colegiul Jurisdicțional B al Curții de Conturi, li s-au stabilit indemnizațiile prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de tribunal.
În calitate de judecători financiari, reclamanții au primit o indemnizație stabilită conform art.56 2 din Legea nr.50/1996, art.56 al.2 din nr.OUG83/2000 și art.29 al.2 din nr.OUG177/2002 prin aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzător judecătorilor de C de Apel.
Urmare a revizuirii Constituției României în baza nr.OUG117/27.10.2003, activitatea jurisdicțională și personalul Curții de Conturi au fostpreluatede către instanțele judecătorești ordinare (art.5 din nr.OUG117/2003).
Contrar poziției exprimate de pârâtul Ministerul Justiției pin întâmpinare, instanța apreciază că noțiunea depreluare, utilizată de legiuitor în nr.OUG117/2003, noțiune fără corespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată decât prin analogie cu instituția "transferului întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia", reglementată de Titlul IV, Cap.V din Codul muncii.
În lipsa unor norme speciale care să reglementeze toate drepturile și obligațiile ce fac parte din conținutul raportului juridic născut cu ocazia "preluării" judecătorilor financiari de către instanțele judecătorești ordinare, devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în art.169 din Codul muncii, în sensul că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, fiind transferate integral către cesionar toate drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului.
OUG nr.117/2003 nu prevede pur și simplu încetarea mandatului judecătorului financiar, ci preluarea de către instanțele judecătorești, chiar dacă numirea lor în funcție s-a realizat prin decret al Președintelui României, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.5 din acest act normativ.
Se reține că dispozițiile cuprinse în legislația de salarizare aplicabilă magistraților stabilesc diferențierea indemnizației de încadrare lunară brută în raport de nivelul instanței și că salarizarea reclamanților s-a făcut potrivit art.39 al.2 din nr.OUG177/2002 cu coeficientul de multiplicare 13 corespunzător funcției de judecător de C de apel, pe perioada cât au îndeplinit funcția de judecător în cadrul Curții de Conturi.
Deși reclamanților nu li s-a recunoscut niciodată gradul profesional de judecător de C de apel, apărările pârâtei privind inechitățile ce ar putea apărea între judecătorii de la tribunale nu pot fi reținute întrucât în cadrul acestora funcționează și judecători cu grad de C de Apel promovați pe loc, cu salarizarea corespunzătoare, deși prestează aceeași activitate.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanți și va constata nelegalitatea Ordinelor Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006 în raport de prevederile art.5 din nr.OUG117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, art.39 2 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și art.169 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții, G și, cu domiciliul procedural ales în O,-, p. 6, jud. B în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor -, - -, nr.10, jud. B și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
Constată nelegalitatea Ordinelor Ministrului Justiției nr.554/C/23.02.2004 și 1108/C/05.05.2006 în raport de prevederile art.5 din nr.OUG117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, art.39 2 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și art.169 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--30.05.2008
Dact.-2ex.-02.06.2008
5 comunicări:03.06.2008
-reclamanții, G și - O,-, p. 6, jud. B
-pârât Tribunalul Bihor -, - -, nr.10, jud. B
-pârât Ministerul Justiției - B,-, sector 5
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
