Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.89/CA
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații - SRL - cu sediul în M,-, -V2,.2,.2, jud.C și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.191/14.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (1128/CA/2006), având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de taxă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Judecătoria Constanța instanță, în cauza ce face obiectul dosarului nr.5994/2006, s-a solicitat constatarea nelegalității 480/2004 Anexa 1.5 pct.3.
În fapt s-a menționat că excepția de nelegalitate se referă la conformitatea dispozițiilor legale cu disp. unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv art.261 rap.la art.263 alin(4) din Legea 571/2003.
Taxa instituită de Codul fiscal reprezintă o taxă locală prevăzută de Cap.IV din Titlul IX privind impozitele și taxele locale, se plătește conform art.261 alin (2) din Cod la bugetul local, iar finalitatea sa este identică cu aceea a taxei stabilită prin disp. anexei 1.5 pct.3 din 480/2004.
Reclamanta - SRL M, învederează că dispozițiile 480/2004 Anexa 1.5 pct.3 stabilește obligația de a plăti o taxă de folosire a tramei stradale pe raza Municipiului C, care se suprapune cu taxa prevăzută de prevederile Codului Fiscal consacrate în art.261 din Legea nr.571/2003.
Pentru același serviciu public, un proprietar al unui mijloc de transport, achită de două ori o taxă a cărei finalitate este aceeași cuue ce contravine principiului unicității taxei.
Consideră că prevederile anexei 1.5 pct.3 al 480/2004 nu pot fi interpretate drept o modificare a cuantumului aceleași taxe adoptată de către Consiliul Local deoarece în conformitate cu art.287 rap.la art.295 alin (4) Cod fiscal, taxa pentru mijloacele de transport marfă este exceptată de la modificări prin intermediul actelor autorităților administrative locale.
Pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C prin Note scrise a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 raportat la principiul neretroactivității legii.
Prin Concluzii scrise solicită respingerea excepției de nelegalitate, întrucât din coroborarea disp.art.38 din Legea nr.215/2001, art.282 alin (1) din Legea 571/2003 și OG nr.2/2001, Consiliul Local C are abilitarea de a institui taxe speciale de a stabili și a sancționa contravenții.
În privința existenței dublei impuneri, solicită instanței să aibă în vedere disp.art.261 alin (1) din Codul fiscal care stabilesc o taxă anuală pentru proprietatea pe mijloc de transport, taxă care potrivit art.295 alin (1) constituie venit la bugetul local.
Plata taxei locale incumbă persoanei care folosește trama stradală, având și o destinație precisă - menținerea ți întreținerea tramei.
La termenul din data de 01.11.2006, instanța a dispus întregirea cadrului procesual prin citarea în cauză a Consiliului Local C - în calitate de organ emitent al actului administrativ.
Prin sentința civilă nr.191/14.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (1128/CA/2006), a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, s-a admis excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Judecătoria Constanța și s-a constatat nelegalitatea 480/2004 Anexa 1.5 pct.3, modificată.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, instanța a reținut că art. 11 alin.(4) dispune că ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele normative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, astfel, prin verificarea legalității unui astfel de act administrativ unilateral, nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Referitor la excepția de nelegalitate, instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut instituirea unor taxe speciale (astfel cum sunt definite în cap.lX din Codul fiscal), condiționate de cerințele impuse de textele de lege enunțate din art.26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale, în considerarea faptului că, taxele sunt reglementate ca obligații bugetare datorate de persoane fizice sau juridice care solicită o anumită activitate din partea unor instituții sau beneficiază de servicii publice.
Din materialul probator, respectiv documentația avută în vedere la adoptarea actului administrativ, nu rezultă că pârâtul Consiliul Local Cap rocedat la adoptarea unor taxe speciale pentru servicii către persoane fizice sau juridice în aplicarea disp.art. 26 alin.(3) din OUG 45/2003, întrucât nu a fost adoptată o hotărâre a consiliului local care să stabilească regulamentul prin care să se determine condițiile de percepere a taxelor de folosire a drumurilor publice, situație în care actul administrativ apare nelegal.
În privința principiului unicității taxei reglementat de Codul Fiscal, instanța a reținut că acesta nu a fost încălcat, în condițiile în care art.261 Cod fiscal instituie taxă anuală pentru mijloacele de transport înmatriculate în România deținute de persoane fizice sau juridice, taxă care nu se suprapune peste aceea instituită de Anexa 1.5 pct.3 din 480/2004.
De asemenea, autoritatea locală, în adoptarea taxei ce face obiectul excepției de nelegalitate, nu a avut în vedere, nici dispozițiile art.26 alin.(7) din OUG 45/2003, respectiv încasarea taxelor speciale într-un cont distinct, deschis în afara local utilizat în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție aprobat de Consiliul Local.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs C criticând-o sub aspectele:
Analizând criticile aduse, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
- obligația achitării taxei revine doar acelor contribuabili, deținătorii mijloacelor de transport, care, pe de o parte, folosesc rețelele de străzi pentru care există obligativitatea plății taxei, iar, pe de altă parte, ăși dau acordul la prestarea serviciului constând la întreținerea tramei stradale, cu obligația corelativă a plății acestei taxe, alegând în mod conștient o pentru care se achită taxa, întreținută în mod special de către serviciile din cadrul primăriei, în locul uneia pentru care nu se plătește această taxă;
- taxa pentru folosirea tramei stradale nu este o taxă care se suprapune în ceea ce privește subiecții plătitori cu taxa prev.de art.261-165 Cod fiscal, respectiv impozitul pentru mijloacele auto, întrucât taxa în speță are ca obiect folosirea unei anumite părți a rețelei stradale;
- taxa a fost înființată ca taxă specială la nivel local, cu respectarea cerințelor legale;
- existența acestei taxe are tradiție în Municipiul C, fiind atestată începând cu anul 1935.
Recursul nu este fondat.
Art.1 din Codul Fiscal prevede că această lege stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele de la art.2 ce constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, modul de calcul și de plată a acestora.
În concepțiunea Codului Fiscal taxele speciale sunt acelea instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de consiliile locale pentru servicii publice locale în anumite domenii și cuantumuri stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
Potrivit Normelor metodologice, aprobate prin HG nr.44/2004 de aplicare a Codului Fiscal, condițiile și sectoarele de activitate în care se percep taxe speciale sunt stabilite prin regulament aprobat de Consiliul Local, regulament ce va cuprinde modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se percep taxele respective și modalitatea de consultare și de obținere a acordului persoanelor beneficiare ale serviciilor respective.
În plus, taxele speciale se încasează într-un cont distinct deschis în afara local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.
acestor cerințe prevăzute de legea specială conduce la neatingerea scopului legiuitorului, acela de satisfacere a interesului persoanelor beneficiare, dar și la încasarea unor taxe fără justificare.
În cauză, așa cu temeinic a reținut prima instanță, nu s-a probat de către emitentul actului îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de legea specială (arătate mai sus) atunci când se adoptă de către consiliile locale taxe speciale.
Nu a rezultat din probatorii că s-ar fi creat un serviciu public organizat în structura autorității publice locale sau într-o altă formă și care este serviciul prestat de către acest organism administrativ în interesul persoanelor de la care încasează aceste taxe, respectiv deținătorii de autovehicule de transport.
Existența unui compartiment de colectare a taxei nu echivalează cu existența serviciului public în sensul art.2 din OUG nr.45/2003 pentru a cărei înființare și finanțare sunt utilizate chiar taxele speciale utilizate.
Nerezultând existența unui astfel de serviciu nu a reieșit nici care este activitatea prestată de acest serviciu în interesul persoanelor de la care încasează aceste taxe.
Pe cale de consecință, nici condiția privind utilizarea integrală a veniturilor obținute din taxe în scopurile pentru care ele au fost înființate nu s-a îndeplinit.
Din nota de fundamentare ce a stat la baza hotărârii de consiliu criticată ca fiind nelegală, reiese că această taxă este impusă persoanelor ce dețin autovehicule de transport fără a se preciza din punct de vedere juridic în ce constă această deținere. În acest context apare ca nedeterminată categoria de contribuabili cărora li se adresează, concluzie ce întărește cele arătate mai sus referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de legea specială pentru instituirea unor taxe speciale.
Nici critica referitoare la regimul diferit al taxei pe proprietate prevăzută de codul fiscal și cea de folosire a tramei stradale nu conferă un caracter fondat căii de atac exercitate.
Fără îndoială că întreținerea și modernizarea căilor de comunicare de interes local este o atribuție a Consiliului Local, însă în acest sens Codul Fiscal instituie taxa asupra mijloacelor de transport, iar veniturile obținute din această taxă sunt, conform ar.295 alin.5 din Codul Fiscal, utilizate exclusiv pentru lucrări de întreținere și modernizare a căilor de comunicație locale și județene.
Este adevărat că legea prevede că veniturile din această taxă sunt 60% venituri la bugetul local iar 40% venituri la bugetul județean, însă nu poate fi primită critica potrivit cu care taxa prevăzută de art.295 Cod Fiscal are ca finalitate - faptul că se duce la bugetul local, iar cea specială (taxa de tramă stradală) repararea tramei stradale.
Chiar dacă taxa asupra mijloacelor de transport constituie venit la bugetul local și cel județean, Codul Fiscal prevede expres care este scopul exclusiv de utilizare a veniturilor obținute din taxa asupra mijloacelor de transport anume efectuarea de lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construire a drumurilor locale și județene.
Față de cele arătate, Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile aduse, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăL- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimații - SRL - cu sediul în M,-, -V2,.2,.2, jud.C și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.191/14.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (1128/CA/2006),
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:
red.jud.-
tehnored.-gref.
2ex./10.03.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
