Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 91/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.91/CA

Ședința publică din 18 februarie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu

JUDECĂTOR 2: Revi Moga

JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentulMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECTIA GENERALĂ JURIDICĂ- cu sediul în B, nr.1A, sector 1, în contradictoriu cu intimații contestatori, G, G, - toți cu sediul procesual ales la av. G - C,-, jud.C, intimații -ȘCOALA DE INIȚIALĂ ȘI A PERSONALULUI POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C - cu sediul în C, Al. nr.21, jud.C și intimatul-chemat în garanție și pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1091/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul -, în calitate de reprezentant al intimaților contestatori, lipsind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.

Intimatul - solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, considerând soluția instanței de fond temeinică și legală.

In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Asigurări Sociale și Litigii de Muncă sub nr- din data de 24.04.2007 reclamanții, G, -, -, a, G -, a, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administratiei și Internelor (prin Directia Juridică), Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și a primelor de vacanță pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii drepturilor, în raport cu perioadele lucrate efectiv și în procent corespunzător cu vechimea stabilită de lege.

În motivarea cererii se arată, cu privire la sporul de fidelitate, că potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 modificată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr. 118/2004 s-a suspendat aplicarea acestui articol. Actul normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005 astfel încât dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, astfel dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

În ceea ce privește prima de concediu se arată că în conformitate cu art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 începând cu anul 2004 polițiștii trebuiau să beneficieze de prima de vacanță, însă acest drept nu le-a fost acordat întrucât prin legea bugetului, respectiv Legea nr. 507/2003, 511/2004 și 379/2005 a fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 până la 31.12.2004, iar apoi acest termen a fost prelungit până la data de 31.12.2006, astfel, polițiștii nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la plata primei de vacanță.

Se mai arată că potrivit art. 18 din codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Astfel, dreptul la prima de vacanță există în prezent, el nefiind înlăturat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării drepturilor legal acordate.

Prima de concediu fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat acordarea ei. Aceste prevederi nu fac nicio referire la desființarea dreptului la prima de concediu, ci numai la suspendarea acordării acesteia, ori suspendarea exercițiului dreptului nu înseamnă desființarea lui.

Prin suspendarea succesivă a plății primei de concediu, dreptul a fost îngrădit, polițiștii fiind în mod vădit lipsiți de acest drept subiectiv stabilit în favoarea lor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 41 din Constituție, art. 28 lit. e din legea nr. 360/2002, art. 6 și art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 și art. 18 din codul muncii.

În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând la dosar tabel cu personalul Școlii de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră

Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât dreptul la prima de vacanță și sporul de fidelitate au fost suspendate.

Prin încheierea nr. 1028 din data de 25.05.2007 s-a trimis cauza Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de Contencios administrativ și fiscal sub nr- din 11.07.2007.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că litigiul privește pe angajați și angajatori, ministerul neavând calitatea de angajator, astfel că nu se află în raporturi de muncă cu polițiștii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de împrejurarea că plata primelor de concediu a fost suspendată succesiv, iar legile care au suspendat plata acestora au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că plata primei de vacanță a fost în mod succesiv suspendată, iar plata sporului de fidelitate a fost suspendată și, pe durata suspendării, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 nu puteau să producă efecte juridice.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să fie obligat să-i vireze sumele necesare efectuării plăților.

Reclamanții și-au completat acțiunea solicitând plata primelor de vacanță pentru anii 2002 - 2006 și au precizat că Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră are calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr.1091/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată; au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră la plata către reclamanți a primelor de vacanță aferente perioadei 2002-2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; s-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, că pretențiile ce formează obiectul acestui dosar izvorăsc dintr-un raport juridic de serviciu încheiat între reclamanți și pârâta Școala de Inițială și a Personalului Poliției de Frontieră ca angajator și, urmare acestui fapt, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale reprezentând prime de vacanță.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special de polițiști și, potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 " a plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu".

Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".

Exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate în anul 2005 fost suspendat prin dispozițiile art. 2 alin 1 din OUG nr. 118/2004 aprobată prin Legea nr. 28/2005.

Intrucât niciunul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lor, care nu echivalează cu înlăturarea drepturilor, dispozițiile prevăzute de art. 6 și 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare, se constată că aceste drepturi se cuvin reclamanților, urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a drepturilor bănești.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța a apreciat că nu este întemeiată, reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care urmează să pună la dispoziția pârâților fondurile necesare plății drepturilor, obligație ce vine de la lege, în urma aprobării bugetelor pentru fiecare instituție în parte, însă obligația luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor revine ordonatorului principal de credite, care, în speță, este Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Impotriva acestei soluții a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, susținând că în mod greșit s-a acordat prima de vacanță pentru anii 2002-2003, întrucât nu există nici un act normativ care să instituie polițiștilor acest drept.

Reclamanții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este fondat din următoarele considerente:

Potrivit art.37 al.2 din OG38/2003 " a plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu".

Dispozițiile textului legal sus-menționat au intrat în vigoare începând cu 1.01.2004. Anterior acestui act normativ drepturile salariale ale polițiștilor erau stabilite conform Legii nr.360/2002 coroborate cu dispozițiile Legii nr.138/1999, iar prima de vacanță nu se număra printre acestea, fiind acordată prima dată prin OG38/2003.

In atare condiții, prima de vacanță se cuvine polițiștilor doar pentru anii 2004-2006 și nu anterior acestei perioade, cum greșit a reținut instanța de fond.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr.XII/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.733/2007, Inalta C de Casație și Justiție a stabilit că prima de concediu se cuvine polițiștilor pentru anii 2004-2006, decizie care, potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă este obligatorie.

Invocarea în apărare a OUG146/2007 de către reclamanți nu are nicio relevanță, întrucât acest act normativ reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu ori, pentru perioada anterioară anului 2004, acest drept nu exista pentru a putea fi acordat.

Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica sentința recurată, urmând a acorda prima de vacanță doar pentru perioada 2004-2006 și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentulMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECTIA GENERALĂ JURIDICĂ- cu sediul în B, nr.1A, sector 1, în contradictoriu cu intimații contestatori, G, G, - toți cu sediul procesual ales la av. G - C,-, jud.C, intimații -ȘCOALA DE INIȚIALĂ ȘI A PERSONALULUI POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C - cu sediul în C, Al. nr.21, jud.C și intimatul-chemat în garanție și pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1091/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2004-2006.

Menține restul dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

jud.fond:-

red.jud.-

tehnored.-gref.

4ex./18 martie 2008

Președinte:Nicolae Stanciu
Judecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 91/2008. Curtea de Apel Constanta