Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 93/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 28.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.93
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant - SRL în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și GARDA FINANCIARA-COMISARIATUL REGIONAL T, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei Garda Financiară - Comisariatul Regional T - consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 25.02.2009, întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României, care are același conținut cu cea depusă la dosar la data de 23.02.3009.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității invocării pe calea excepției de nelegalitate, astfel cum este reglementata de art. 4 din legea nr. 554/2004 a unei ordonanțe de guvern, și apoi pe fond.
Reprezentantul pârâtei Garda Financiară - Comisariatul Regional T - consilier juridic, solicită admiterea excepției, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2007 în cadrul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, reclamanta - SRL a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 alin. 1lit. b) vis-a-vis de prevederile alineatului 2) al aceluiași articol, precum și nelegalitatea prevederilor art. 14 alin. 2 din OUG nr.28/1999 modificată și republicată și care stau la baza procesului-verbal de contravenție contestat.
Reclamanta arată că, critica acestor dispoziții legale este întemeiată pe încălcarea, nerespectarea prevederilor OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002 numită"Lege cadru" precum și prin ignorarea altor legi.
Se mai arată că, fără putere de tăgadă, ca orice Lege cadru, OG nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor fixează coordonatele în limitele cărora legile speciale pot reglementa. de la legea generală, prin legi speciale, nu ar trebui privite decât ca excepții care în contra-efectul lor de a slăbi regula ar trebui să aibă unele rațiuni și temeiuri.
În speță, legiuitorul prin art. 11 alin.1) lit."b"și alin. 2) din OUG nr. 28/1999 face o vădită inechitate, o discriminare între persoanele fizice și cele juridice în stabilirea sancțiunilor, deși între nepredarea bonului fiscal și neemiterea bonului fiscal nu există practic nici o rațiune care să justifice împingerea răspunderi între persoane fizică înspre cea juridică și nici măcar cu privire la stabilirea disproporționată a cuantumului amenzilor care, așa cum rezultă din aceste texte de lege, sunt de zece ori mai mari pentru persoana juridică față de persoana fizică.
Printr-o asemenea manieră guvernul ignoră, încalcă nu numai prevederile art. 5 alin. 5 și art. 1 din Legea cadru - OG nr. 2/2201, dar, crede reclamanta, încalcă și prevederile Ordonanței nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, ordonanță care potrivit art. 3" se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice,".
Reclamanta mai consideră că au fost frizate și dispozițiile Legii nr. 102/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la Roma4 noiembrie 2000.
Sancțiunea complementară privind suspendarea activității pe 3 luni, așa cum este reglementată de art.14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 face ca prevederile privind individualizarea și aplicarea sancțiunii așa cum sunt stabilite de art. 5 alin. 6) și art. 21 alin. 3) din OG nr. 2/2201 să devină inoperante, și aceasta deoarece măsura suspendării numai este lăsată,în redactarea textului criticat, al aprecierea agentului constatator care aplică legea, ci este o imperativitate a cărei aplicare rezultă direct din lege, înlăturând astfel implicit posibilitatea indivizării sancțiunii în raport de elementele stabilite de art. 5 alin. 6), art. 21 alin.3) din legea cadru.
Aceeași excepție de nelegalitate a fost invocată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, cu ocazia judecării recursului formulat împotriva sentinței civile nr.12604/12.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-. decizie prin care a fost admis recursul declarat de Garda Financiară - Secția T în contradictoriu cu intimata - SRL T, iar hotărârea recurată a fost casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2009 dată în dosar nr- Judecătoria Timișoaraa dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timișoara pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate, unde a fost înregistrată la data de 28.01.2009.
Guvernul României a formulat întâmpinare la excepția de nelegalitate a OUG nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,invocată de reclamanta - SRL T, solicitând respingerea acesteia pentru următoarele considerente:
Deși în actul procedural de citare este consemnat ca obiect al acțiunii"excepție nelegalitate act administrativ",din cererea comunicată reiese că reclamanta contestănelegalitatea unui act normativ. Deși nu indică temeiul legal al cererii sale incidentale, subliniază că instituția excepție de nelegalitate, astfel cum este reglementată prin legea specială, nu poate deroga de la prevederile art.4 ale acesteia, potrivit cărora:
"1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza."
Din interpretarea literală a textului precitat, reiese că măsura excepției de nelegalitate reprezintă un instrument/mijloc legal incidental de apărare, care vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită noțiunii de prevederile art.2 alin.(1) lit. c) din Lege. Or, în speță, reclamanta a solicitat instanței specializate controlul legalității unei Ordonanțe de urgență a Guvernului.
Se arata ca pentru aceste acte administrative atipice, legea instituie un control special, al neconstituționalității, iar nu al nelegalității, reglementat expres, distinct, prin norme de strictă interpretare și aplicare. Ordonanțele de Guvern reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art.115 din Constituția României, potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre Guvern și Parlament, este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
Se menționează ca calea de contestare, pe cale incidentală, a ordonanțelor de Guvern, care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care, se inspiră din prevederile fundamentale. Potrivit art.2 alin.(l) din această lege "Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului."
Analizând cauza de fata mai întâi asupra excepției inadmisibilității invocării pe calea excepției de nelegalitate a unei OUG, fata de prevederile art. 137 Cod proc civ, Curtea retine următoarele:
Curtea constată că actiunile împotriva ordonanțelor Guvernului au o reglementare specială în art 9 din Legea nr.554/2004, iar nu în articolul 4 din același act normativ.
Curtea reține că potrivit art. 9 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea
In alineatul 5 al acestui articol se prevede în mod expres obiectul unei astfel de acțiuni, si anume: acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
In speța de față reclamanta a invocat exceptia de nelegalitate a articolelor 11 alin 1 lit b) și art.14 alin 2 din OUG nr.28/1999 modificată.
Dispozitiile care se aplică în analizarea unei excepții de nelegalitate sunt cele reglementate de art.4 din Legea nr 554/2004.
In acord cu prevederile art. 4 alin 1 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
Din cuprinsul articolului 4 rezultă că obiectul analizării unei excepții de nelelgalitate poate fi un act administrativ unilateral cu caracter individua
Mai mult, trebuie să menționăm că în temeiul art. 126 alin 6 din Constituția României instanțele de contencios administrativ nu exercita un control de legalitate asupra ordonanțelor, ci sunt competente doar să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, în măsura în care se solicită despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Deși emana de la o autoritate publică, ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ. Ele sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prev de art. 115 din Constituția României, iar instanța de contencios administrativ se poate pronunța doar asupra efectelor vătămatoare ale unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, declarate neconstituționale. In acest sens s-a pronunțat si ICCJ- Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2342/04.05.2007 și decizia nr. 3150/29.09.2006.
Reținând cele expuse, față de prevederile mai sus expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocarii pe calea exceptiei de nelelgalitate a prevederilor OUG nr 28/1999 și va respinge cererea ca inadmisibilă.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată pe cale de excepție de nelegalitate a dispozițiilor OUG nr. 28/1999.
Respinge cererea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în T,- A,. B,. 3 jud. T în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1 și GARDA FINANCIARA-COMISARIATUL REGIONAL T cu sediul în T,-, Județ T, având ca obiect excepția de nelegalitate a OUG nr. 28/1999, ca inadmisibilă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.DD-30.03.2009
Tehnored-30.03.2009
5 expl/SM/emis 3 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
