Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 94/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.94
Ședința publică din 23.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta asistată de avocat și consilier juridic în reprezentarea pârâtului Ministerul Sănătății.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se reprezentanta reclamantei depune la dosar și comunică reprezentantei pârâtului, răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția pe excepție și apoi pe fond.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției litispendenței față de împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni nu este identic cu ici un alt dosar și solicită amânarea pronunțării, pentru a se acoperi acest viciu cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Față de împrejurarea că nu există identitate de obiect între prezenta cauză și un alt dosar, instanța va respinge excepția de litispendență nu va amâna pronunțarea judecării cauzei întrucât, acoperirea unui viciu de procedură nu constituie motiv justificativ pentru amânarea pronunțării soluționării cauzei.
CURTEA
Deliberând acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2009 sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea aplicării ordinului nr. 363/16.02.2009 emis de Ministerul Sănătății, până la rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea acțiunii se arată că prin acest ordin i-au fost aduse grave prejudicii morale și materiale, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale.
Reclamanta arată că este funcționar public consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizate, a obținut în fiecare an calificativul"foarte bine", datorită modului conștiincios în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, bucurându-se de o bună reputație, iar motivul eliberării din funcție nu i-a fost adus la cunoștință.
Se mai menționează că eliberarea sa din funcție s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.100 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, aceasta neîncadrându-se în nici una din situațiile prevăzute de articolul mai sus amintit, privind eliberarea din funcție.
Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, arătând că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Astfel, legiuitorul impune ca și condiție de admisibilitate în principiu a cererii de suspendare, îndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Ori, reclamanta nu a dovedit faptul că anterior sau cel puțin concomitent cu momentul investirii instanței cu cererea de suspendare, a îndeplinit procedura prealabilă. De asemenea se arată că reclamanta a depus la dosarul cauzei cererea înregistrată cu nr.1618/16.02.2009 în dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile cerute de dispozițiile legale invocate.
În susținerea excepției a fost invocată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 150/23006, decizie prin care instanța a dispus în sensul inadmisibilității cererii, deoarece reclamanta s-a adresat autorității emitente a actului administrativ petiții, ulterior datei la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu acțiunea.
Pe fond, pârâtul solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ prevăzut de art. 14 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Se mai arată că pentru a fi admisibilă cerere de suspendare a actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat și prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta a făcut referire la cererea reclamantei din data de 13.02.2009, anterior datei emiterii Ordinului nr. 363, respectiv, 16.02.2009, împotriva căruia a depus Contestația la data de 26.03.2009 și la care nu a primit nici un răspuns până în prezent.
Cu privire la excepția litispendenței invocată de pârâtă, reclamanta arată că despre aceasta nu poate fi vorba, deoarece există o singură cerere de suspendare,cea din prezentul dosar și nicidecum o alată cerere.
De asemenea, reclamanta precizează faptul că Ordinul nr.363/16.02.2009, nu îndeplinește nici unul din cazurile prevăzute la art. 100 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, deoarece, prin schimbarea denumirii din autoritate în direcție de sănătate publică nu s-au modificat atribuțiile în proporție mai mare de 50%, iar art. 7 din ordinul S nr. 127/10.02.2009, prevede că"Personalul autorităților de sănătate publică județene va fi preluat în condițiile legii de către direcțiile de sănătate publică județene, conform structurii organizatorice și în conformitate cu art.100 din Legea nr. 188/1999"și nu i s-a acordat preavizul de 30 de zile conform alin.(3) al articolului 99 din Statut.
Analizând cererea de suspendare, Curtea retine următoarele:
Reclamanta a solicitat suspendarea aplicării Ordinului nr.363/16.02.2009 emis de către Ministerul Sănătății, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
În acord cu prev art.14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamanta a plângerii prealabile, conform prev art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
In acord cu prev art.7 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Prin urmare, conform art.14 din Legea nr.554/2004 o condiție prealabilă verificarii celorlalte cerințe legale instituite de legiuitor este analizarea dacă persoana care se consideră vatamată a respectat procedura prealabilă instituită de art.7 din Legea nr.554/2004.
La data de 18.02.2009 reclamanta a introdus prezenta acțiune prin care solicită suspendarea Ordinului nr.363/16.02.2009.
Ulterior momentului sesizarii instanței de contencios administrativ reclamanta a formulat o contestație adresată pârâtaului prin care solicită revocarea ordinului menționat, cerere formulată la data de 23.02.2009.
Susținerea reprezentantei reclamantei în sensul că reclamanta nu are studii juridice și nu a cunoscut obligatia acesteia de a îndeplini procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004, nu este de natură să înlăture sancțiunea neîndeplinirii acestei proceduri administrative.
Curtea constată că din însăși denumirea procedurii reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004 rezultă că aceasta trebuie îndeplinită în prealabil sesizarii instanței de judecată, astfel că formularea plângerii prealabile dupa momentul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii(în acest sens este și practica ICCJ, în deciziile nr.994/15.02.2007, din lucrarea Jurisprudența Secției de Contencios și Fiscal a ICCJ pe anul 2007, Semestrul I, decizia nr.798 din 08.02.2007 pronunțată de ICCJ -secția de contencios administrativ si fiscal).
Astfel fiind, Curtea constată că reclamanta nu a îndeplinit condiția prealabilă prevazută de legiuitor pentru introducerea cerereii de suspendare în condițiile art.14 din Legea nr 554/2004. Față de această situație, constatând neîndeplinirea unei condiții prealabile sesizării instanței de judecată, Curtea nu va mai analiza îndeplinirea celorlalte condiții menționate de legiuitor în art 14.
Neîndeplinirea procedurii prealabile, care este o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, atfel cum se mentioneaza în textul art.14 din Legea nr 554/2004 atrage sancțiunea inadmisibilității acțiunii formulate.
Retinand cele expuse, vazand si dispozitiile legale invocate, Curtea va respinge cererea reclamantei - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect suspendare act administrativ
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACERSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamant domiciliată în A,-, - 4, etaj.3,.13 jud. A în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B,--3, Sector 1.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. DD- 27.03.2009
Tehnored LM - 27.03.2009
4 expl/SM /emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
