Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 96/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-/25.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 96
Ședința publică din 23 Martie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația formulată de către contestatorul împotriva deciziei de returnare nr. 3301 din 7 octombrie 2008 emisă de OFICIUL ROMÂN PENTRU -BIROUL PENTRU A
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat iar în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic.
În reprezentarea Ministerului Public se prezintă Procuror
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 23.03.2009, prin fax, întâmpinare din partea pârâtului.
Reprezentantul pârâtului solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar actele care au stat la baza luării deciziei de returnare nr.3301/7.10.2008.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, copii de pe decizii prin care reclamantul a fost sancționat penal și o scrisoare de recomandare prin care se arată că SC Internațional SRL intenționează să îl angajeze pe reclamant în funcția de reprezentant comercial, învederând instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și că se opune amânării cauzei, considerând că nu este necesar să fie acvirat dosarul administrativ, iar pârâtul și-a exprimat poziția față de cererea reclamantului, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune la amânarea cauzei.
Având în vedere obiectul cauzei care impune soluționarea de urgență, Curtea, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, având în vedere și relatarea pârâtului, în sensul că actele depuse la acest termen de către reprezentantul reclamantului se află și la sediul pârâtului din B, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul pârâtului și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii și anularea deciziei de returnare nr. 3301 din 7 octombrie 2008 emisă de Oficiul Român Pentru - Biroul Pentru A, în primul rând pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 89 alin.1 lit. coroborat cu art. 62 alin. 3 din OUG nr. 194/2002, arătând că străinii căsătoriți nu pot fin îndepărtați de pe teritoriul României; reclamantul nu s-a căsătorit din inconveniență, el are o familie din 2001, iar dacă ar fi returnat ar avea de suferit și soția sa; mai mult, reclamantul nu mai are pe nimeni în Turcia, părinții lui fiind în Germania.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare, menționând că reclamantul a încheiat căsătoria, dar nu s-a pus în legalitate și nu a respectat legile României. De asemenea arată că decizia este temeinică și legală, întrucât art. 89 alin.1 lit. c coroborat cu art. 62 alin. 3 din OUG nr. 194/2002, nu li se aplică celor care au fost sancționați pentru săvârșirea unor infracțiuni de ordine publică.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de menținere a deciziei de returnare contestate, respectiv respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Reprezentantul reclamantului, în replică, arată hotărârile penale le-a depus pentru a face dovada că reclamantul nu are nimic de ascuns, iar pentru fapta săvârșită a primit o pedeapsă mult prea mare.
CU RTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 26 noiembrie 2007 sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român de anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.91980/14.11.2007, invocând în drept prevederile art.82, 89 și 62 din OUG nr. 194/2002.
La termenul de judecată din 12.02.2008, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 440 din 12.02.2008 pronunțată în dosar nr- Curtea de Apel Bucureștia admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român de - Biroul pentru A în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Împotriva acestei încheieri din data de 12.02.2008, reclamantul a formulat recurs, considerând-o nelegală.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 82 din OUG nr. 194/2002, deoarece acesta are domiciliul și familia pe raza Curții de Apel București, este cunoscut în raza teritorială a acestei instanțe, loc în care se pot obține relații de la instituțiile statului.
Se mai arată că rațiunea reglementărilor privind competența este aceea ca străinul să nu fie nevoit să se deplaseze la distanțe mari pentru a-și reglementa situația juridică. Dacă în alin. 2 al art. 82 se prevede că străinii menționați la art. 80 alin. 5 pot contesta decizia de returnare la Curtea de Apel în raza căreia se află Centrul de cazare, pentru motive de egalitate în drepturi competența trebuie să fie a Curții de Apel în raza căreia străinul își are domiciliul.
Prin Decizia nr. 3301/07.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței Civile nr. 440 din 12.02.2008 a Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor comune cuprinse în dispozițiile legii cadru în materia contenciosului administrativ - Legea nr.554/2004, în ceea ce privește competența teritorială, regula este aceea că această competență este alternativă,reclamantul putând introduce acțiunea fie la domiciliul său fie la sediul autorității pârâte.
OUG nr. 194/1992 privind regimul străinilor în România - lege specială în această materie, cuprinde dispoziții derogatorii de la legea generală nr.554/2004 a contenciosului administrativ, stabilind prin art. 82 alin. 1 și 2 norme imperative referitoare la competența teritorială a instanței de contencios administrativ, în funcție de situația în care se află, respectiv dacă este într-un centru de cazare pentru străini sau are domiciliul stabilit în afara acestor centre.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul recurent nu se află în vreunul din centrele de cazare existente pe teritoriul statului, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 82 alin. 2, care prevăd competența curții de apel în raza căreia de află centrul de cazare, din rațiuni de siguranță, străinii cazați în centre neavând aceeași libertate de circulație ca ceilalți străini.
Dispozițiile art. 80 alin. 1 din actul normativ menționat, derogatorii de la cele ale Legii nr. 554/2004 și de strictă interpretare, stabilesc o competență teritorială exclusiv în ceea ce privește contestarea deciziei de returnare, în funcție de situația dacă aceasta a fost emisă de autoritatea centrală în domiciliu - Oficiul Român pentru sau de una din formațiunile constituite în teritoriu. Față de aceasta, reclamantul nu are posibilitatea de a alege între instanța în raza căreia se află domiciliu său și cea de la sediul organului emitent, obligatorie fiind, potrivit legii, acesta din urmă.
Pe de altă parte, reglementarea din art. 82 alin. 1 și 2 al ordonanței, confirmând capacitatea administrativă proprie a formațiunilor teritoriale din cadrul Oficiul Român pentru, nu creează o inegalitate,deoarece privesc persoane străine aflate în situații juridice diferite, cei necazați în centre dispunând de libertate de circulație pe teritoriul țării și putându-se astfel deplasa la o instanță din afara razei teritoriale în care domiciliază.
La data de 25.02.2009 a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA cererea formulată de reclamantul, având ca obiect anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.91980/14.11.2007.
În susținerea cererii, reclamantă arată că decizia de returnare contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 89 alin.1lit.c) coroborat cu art. 62 alin. 3 din OUG nr. 164/2004.
Pârâtul Oficiul Român pentru din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, apreciind că măsura luată împotriva reclamantului este în concordanță cu prevederile legale în vigoare, și respectă toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
Se mai arată în întâmpinare că, la data de 14.11.2007 împotriva reclamantului a fost luata măsura de obligare la părăsirea teritoriului României, Biroul pentru A emițând, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 3 lit. a) pct. (i) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată și completată prin nr.OUG 55/2007, decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 91980, prin care i se aduce la cunoștință faptul că în termen de 15 zile este obligat sa părăsească teritoriul țării.
Anterior emiterii deciziei contestate Biroul pentru Aac onstatat că șederea reclamantului pe teritoriul României a devenit ilegala, încălcând prevederile art. 11 alin. 2 și art. 4 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată și completată prin nr.OUG 55/2007.
Astfel, reclamantul a intrat în România la data de 12.02.2002, prin G, în baza prevederilor Acordului între Guvernul România și Guvernul Turcia privind desființarea vizelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 73 din 01.07.1969, ce-i conferea reclamantului drept de ședere în România de 2 luni.
Potrivit prevederilor art. 1 din Acord: "1. Cetățenii fiecărei părți contractante, indiferent de țara pe teritoriul căreia domiciliază, posesori ai unui pașaport valabil în conformitate cu legile părții contractante care 1-a eliberat, pot să intre pe teritoriul celeilalte părți contractante fără a fi obligați să obțină, în prealabil, o viză de intrare din partea acesteia. 2. Durata maximă de ședere pentru fiecare intrare nu va depăși2 luni" Prin sentința penala nr. 885/26.09.2002, pronunțata in dosarul nr. 2507/2002 de Tribunalul București, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Prin sentința penală nr. 2475/09.11.2007, pronunțata de Judecătoria Arad în dosarul nr-, s-a dispus liberarea condiționată a reclamantului deținut în Penitenciarul Arad.
Pe cale de consecința, la data de 14.11.2007, când a fost emisă decizia de returnare contestată în cauză, reclamantul nu mai avea drept de ședere pe teritoriul României.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora decizia de returnare este nelegală întrucât acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1 lit. c) din nr.OUG 194/2002, modificata si completata prin nr.OUG 55/2007, fiind căsătorit cu un cetățean R solicită să se aibă în vedere la pronunțarea sentinței excepția reglementata în mod expres de prevederile art. 89 alin. 4 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor legale menționate străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publica, aspect ce rezultă din sentința penală nr. 885/26.09.2002 a Tribunalului București, nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1, respectiv interzicerea returnării.
În ceea ce privește "destrămarea familiei" invocată de reclamant în susținerea contestației sale, solicită să se aibă în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului în aceasta materie. Cu titlu de exemplu invocăm decizia Curții în cauza Darren și alții contra, prin care s-a reținut că returnarea din Norvegia a unui cetățean străin, care a locuit ilegal pentru patru luni și J și a muncitlegalnouă luni, căsătorit cu un cetățean norvegian (cu care avea și un copil) nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 8. Cu atât mai mult în prezenta cauza, fiind vorba de un cetățean străin ce nu mai are drept de ședere și care a comis infracțiuni pe teritoriul țării, nu se poate aprecia că returnarea sa aduce atingere prevederilor art. 8.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Reclamantul a intrat în România la data de 12.02.2002 prin F G, în baza prevederilor Acordului între Guvernul România și Guvernul Turcia privind desființarea vizelor. care îi conferă reclamantului dreptul de ședere în România de 2 luni.
Prin sentința penală nr.885/26.09.2002 pronunțată în dosar nr.2507/2002 de Tribunalul București, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000. Încadrarea reținută de Tribunalul Bucureștia fost menținută și de Curtea de Apel București prin decizia nr.828/A/12.12.2002 pronunțată în dosar nr.3113/2002.
În hotărârile penale menționate s-a reținut irevocabil de către instanța penală că reclamantul a fost depistat având asupra sa o cantitate mare de droguri din care puteau fi pregătite 1000 de doze de drog, ceea ce depășește cu mult necesarul pentru un simplu consumator.
Se reține în decizia penală nr.828/A/12.12.2002 că fișa medicală a reclamantului este elocventă, în sensul că reclamantul nu este un consumator. Prin urmare, instanța penală a constatat irevocabil că marea cantitate de drog găsită la reclamant nu era destinată exclusiv propriului consum,astfel cum a susținut reclamantul.
Prin sentința penală nr. 2475/09.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar n, - s-a dispus eliberarea condiționată a reclamantului deținut în Penitenciarul Arad, ulterior, la data de 14.11.2007 fiind emisă decizia de returnare contestată.
Intr-adevăr în art. 92 din OUG nr. 194/2002 legiuitorul a statuat câteva cazuri de excepție în care este interzisă îndepărtarea străinilor de pe teritoriul țării, și anume în cazul în care străinul este minor, iar părinții acestuia au drept de ședere în România;străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei alimentare, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate;străinul este căsătorit cu un cetățean român, iar căsătoria nu este de conveniență;străinul a depășit vârsta de 80 de ani; există temeri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie trimis străinul; îndepărtarea este interzisă de documentele internaționale la care România este parte.
Reclamantul este căsătorit cu un cetățean R, situație de fapt care nu este contestată.
Totodată Curtea constată că în alineatul 4 al aceluiași articol sunt expres și limitativ menționate situațiile în care nu se aplică prevederile alin. (1) mai sus precizate, și anume nu este interzisă îndepărtarea străinilor de pe teritoriul țării în anumite cazuri, și anume este vizată situația străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea națională ori care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și refuză să se supună măsurilor stabilite de către autoritățile medicale.
Curtea constată că infracțiunea de a deține droguri, care a fost reținută în sarcina reclamantului, prezintă un pericol social concret foarte mare. Susținerea reclamantului că este căsătorit cu un cetățean român nu este de natură să înlăture gradul de pericol pe care reclamantul în prezintă, la adresa ordinii publice prin conduita sa.
Curtea constată că ordinea publică poate fi amenințată prin conduita reclamantului care a deținut o cantitate foarte mare de drog.Prin deținerea de droguri reclamantului nu reprezintă un pericol doar pentru sine, ci in special creează o stare de pericol si fata de ceilalți cetățeni ai României.
Reținând cele expuse, față de prevederile mai sus menționate, Curtea va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge contestația formulată de către contestatorul domiciliat în B,Str. -,nr. 2 sector 2 împotriva deciziei de returnare nr. 3301 din 7 octombrie 2008 emisă de OFICIUL ROMÂN PENTRU -BIROUL PENTRU A cu sediul în B,-/5, Sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publica azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.DD-30.03.2009
Tehnored- 30.03.2009
-2 expl
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
