Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1371/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1371
Ședința publică din data de 06 iunie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr. 122 pronunțată în data de 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR C având ca obiect litigii Curtea de Conturi ( Legea nr. 94/1992).
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurenților și recurentele, și, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 32 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 2,4 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, calea de atac promovată este timbrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În susținere arată că, deși a fost invocată excepția de formă a acțiunii, respectiv, modul cum Curtea de conturi trebuia să se adreseze, prin nerespectarea prevederilor art.112 pr. civilă, instanța de fond nu a ținut cont de acestea. De asemenea, se mai relevă că la filele 441-655 din dosarul instanței de fond au fost depuse înscrisuri în probațiune care să demonstreze instanței că pârâții au respectat dispozițiile HG nr.518/1995 privind cheltuielile și plățile reprezentând diurn acordată. Mai mult de atât, instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a ținut cont de împrejurarea că, pârâții în conformitate cu dispozițiile art.12 din HG nr.518/1995 au depus declarație pe proprie răspundere, pentru situația în care nu se pot prezenta documente justificative. Totodată, pentru justa soluționare a pricinii, pârâții au solicitat instanței audierea a doi martori, care să facă dovada că diurna a fost legal plătită; probă pe care instanța de fond a refuzat-
În ceea ce privește sporurile suplimentare se relevă că, toate au fost acordate pe baza referatelor de fundamentare întocmite de servicii de specialitate din cadrul instituției și aprobate de către Consiliul local al municipiului Câmpia, funcționarii aplicând dispozițiile legale, fiind victimele unei ambiguități legislative.
Învederează de asemenea, că în ipoteza în care demersul juridic va fi respins, intimata trebuie să constate momentul de la care s-a produs prejudiciul, să identifice persoana căreia îi este imputabil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.122/30 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja admis sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control financiar Ulterior C-N în contradictoriu cu pârâții, și, stabilind răspunderea acestora pentru prejudiciul în sumă de 27646 lei cauzat bugetelor publice, obligând unitatea la regularizarea sumei de 20.661 lei cu bugetele publice cărora le-au fost virate. S-a stabilit răspunderea juridică pentru prejudiciul cauzat unității verificate în sumă de 131.561,25 lei în sarcina pârâților, și.
În motivarea sentinței s-a reținut că s-a efectuat de către Curtea de Conturi a României un control asupra contului de execuție și asupra bilanțului contabil pe anul 2006 la primăria municipiului Câmpia s-au constatat nereguli și a fost sesizat tribunalul în vederea stabilirii răspunderii persoanelor vinovate pentru prejudiciul în sumă de 27.646 și respectiv -,25 lei. S-a reținut că sumele reprezintă drepturi de personal respectiv sporuri lunare de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare pentru salariații implicați în mod direct în aplicarea Legii nr.10/2000 și respectiv nr.18/1991.
Întrucât dispozițiile art.61 alin.5 din Legea nr.215/2001 și art.2 din OUG nr.108/2005 reglementează în mod expres că primarul și viceprimarul nu beneficiază de spor de vechime și nici de alte sporuri prevăzute de lege și că nu pot fi membrii în comisii de concurs sau de soluționarea contestațiilor, aceștia nu puteau încasa sporul de dificultate menționat anterior.
Referitor la sumele încasate cu titlu de diurnă majorată cu 50% din totalul diurnei și a plafonului de cazare prevăzut de nr.518/1995 tribunalul a reținut că pentru deplasările în Turcia și Unite nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că s-a solicitat eliberarea documentelor justificative, agenților economici din țările respective. În lipsa unor astfel de dovezi nu se putea acorda diurna majorată numai în temeiul declarațiilor date pe proprie răspundere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Recurenții susțin că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de formă a acțiunii, prin nerespectarea dispozițiilor art.112 pr.civ.
În ceea ce privește sporurile și primele care au fost încasate, recurenții susțin că instanța de fond nu a precizat dispozițiile legale care nu justifică acordarea sporurilor bănești, dând dovadă de lipsă de imparțialitate atunci când face referire numai la dispozițiile Legii nr.215/2001. se precizează că sporurile au fost acordate în baza referatelor și a notelor de fundamentare iar funcționarii fără studii juridice care primesc ordine și dispoziții pe care trebuie să le respecte nu pot fi găsite vinovată.
Referitor la cheltuielile reprezentând diurna acordate, recurenții invocă dispozițiile art.12 din nr.518/1995 potrivit cărora diurna se poate justifica pe declarație pe proprie răspundere în cazul în care nu sunt documente justificative. Se precizează că la dosar există declarații pe proprie răspundere date de persoanele care au efectuat deplasări în străinătate dar instanța de fond nu face referire la acestea și nici nu a admis audierea martorilor propuși.
Camera de Conturi a Județului C nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Curtea analizând recursul formulat reține că acesta este nefondat:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv, excepția de formă a acțiunii prin nerespectarea dispozițiilor art.112 Cod pr. civilă, Curtea reține că această excepție nu a fost invocată în fața instanței de fond anterior închiderii dezbaterilor ci numai prin concluzii scrise, astfel că instanța nu putea să se pronunțe asupra excepției.
Având în vedere specificul cauzelor de natura celei prezente, nu este posibil a fi respectate întru totul dispozițiile art. 112 Cod pr. civilă, pe de o parte. Pe de altă parte singura mențiune reglementată în mod expres este cea din art.133 Cod pr. civilă. În cauză nu se constată existența vreuneia dintre situațiile enumerate în art.133 Cod pr. civilă, astfel că motivul invocat în recurs nu poate fi calificat ca fiind unul de ordine publică cu consecința discutării acestuia pentru prima dată cu ocazia dezbaterii recursului.
În consecință Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la sporurile băneștii acordate pârâților în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.10/2001 Curtea reține că sunt nefondate motivele de recurs invocate întrucât notele de fundamentare, referatele sau hotărârile de consiliu local nu pot fi emise sau adoptate decât în concordanță deplină cu dispozițiile legale în vigoare.
Primarul și viceprimarul nu aveau dreptul pentru anul 2006 la sporurile bănești în temeiul actelor normative menționate întrucât dispozițiile legale care reglementau acordarea acestor sporuri au intrat în vigoare numai începând cu anul 2007, în baza OUG nr.136/2006. Anterior, respectiv pentru anul 2006 erau în vigoare dispozițiile Legii nr.215/2001 modificată și completată prin Legea nr.286/2006 și care prevedeau în mod expres că primarul și viceprimarul nu beneficiază de spor de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege. În acest sens au fost și dispozițiile art.2 din OUG nr.108/2005 potrivit cărora pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite de administrația publică locală singura formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției o reprezintă indemnizațiile prevăzute în anexă la acest act normativ.
În consecință acordarea sporului de 50% pentru activitatea desfășurată de primar și viceprimar în comisiile constituite în baza Legii nr.18/1991 și nr.10/2001 este nelegală.
Cu privire la justificarea cheltuielilor și a plăților reprezentând diurna acordată pentru deplasările în străinătate Curtea reține că într-adevăr dispozițiile art.12 alin.3 din nr.518/1995 prevăd posibilitatea justificării acesteia prin declarații pe proprie răspundere în cazul în care nu sunt prezentate documente justificative.
Recurenții însă omit să observe că în aplicarea dispozițiile art.12 alin.3, sumele cheltuite se justifică pe baza de declarație data pe propria răspundere, numai în situația în care în unele țări, potrivit practicii existente pe plan local, nu se eliberează documente sau acestea sunt reținute de către autorități. Prin urmare recurenții erau obligați să facă dovada că în țările în care s-au deplasat practica locală era în sensul că nu se eliberau documente justificative. În plus, în cuprinsul art.12 alin.3 se prevede că pentru țările în care România are reprezentanțe, declarația se confirmă de către aceste reprezentante, dacă pentru obținerea acestei confirmări nu sunt necesare cheltuieli de deplasare.
Din cele menționate anterior Curtea reține că existența declarațiilor date pe proprie răspundere de către persoanele care au efectuat deplasări în străinătate nu justifică acordarea diurnei atâta timp cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii și a celorlalte condiții reglementate în art.12 alin.3 din nr.518/1995.
Prin urmare și criticile privind sumele cu titlu de diurnă apar ca nefondate.
Celorlalte persoane li s-a stabilit răspunderea pentru sumele acordate primarului și viceprimarului în considerarea încălcării atribuțiilor de serviciu, în actul de sesizare fiind menționat expres funcția ocupată de aceștia și atribuția de serviciu încălcată.
Drept consecință în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr.122 din data de 30.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./11.06.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
