Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1373/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1373
Ședinta publica din data de 06 iunie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr.334 /CA pronunțată în data de 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari - spor pentru condiții deosebite.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 16.05.2008, intimatul a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.334 din 16 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției extinctive și s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul de Poliție Județean S care a fost obligat să achite reclamantului 1.161 lei suma brută, care se va actualiza cu rata inflației din ziua plății, reprezentând diferența de 10% dintre valoarea sporului pentru condiții de pericol deosebit și suma achitată efectiv, pe perioada februarie- decembrie 2004.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit art.21 din OG38/2003, polițiștii care execută misiuni în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază, însă printr-un ordin al ministrului de resort acest spor la diminuat cu 10%, pentru ofițerii de poliție, cum este și cazul reclamantului.
Apreciază reclamantul că dispoziția legală de mai sus este vădit discriminatorie, prin raportare la prevederile nr.OG 137/2000 și art.5 din legea nr.53/2003.
Prin întâmpinări, pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând pe fond respingerea acțiunii. Ministerul Internelor și Reformei Administrative a ridicat și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție pusă și de către instanță în discuția părților.
Deliberând asupra excepțiilor tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public al
Potrivit art. 40 lit. c) din Legea nr. din Legea nr. 24/2003 angajatorul este obligat "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Prin urmare, între reclamant și Inspectoratul de Poliție Județean S există raporturi de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului Muncii.
Calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei anumite persoane de a reclama în justiție și obligația altei persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Din această perspectivă, dreptului pretins de reclamant, sporul pentru condiții de pericol deosebit, îi corespunde obligația corelativă a pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean S de a îl onora.
Susținerea reclamantului este întemeiată și din perspectiva prevederilor art. 154, 155 și 269 din Codul Muncii, astfel că apărarea pârâtului, cum că este doar ordonator terțiar de credite, nu poate fi primită atâta timp cât în raportul dedus judecății reclamantul face dovada atât a dreptului lor substanțial cât și a obligației corelative a angajatorului, în speță pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean
Față de cele menționate mai sus în fapt și în drept, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean S este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Tot astfel, Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate pretinde cu succes că nu ar avea calitate procesuală pasivă în raportul dedus judecății câtă vreme, potrivit art.2, lit. c, pct.ll din OG30/2007 aceasta elaborează proiectul de buget, organizează și controlează întreaga activitate economico - financiară a ordonatorilor de credite.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, este de observat că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 lit. b din Decretul nr.167/1958. Aceasta deoarece prin inițierea procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din legea nr.554/2004 cursul prescripției a fost întrerupt, după data înregistrării plângerii prealabile, și anume 27.12.2007 începând să curgă o nouă prescripție, raportat la prevederile art.17 din Decretul nr.167/1958.
Reclamantul este funcționar public al pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean
Potrivit dispozițiilor art.21 din nr.OG38/2003, polițiștii care execută misiuni, acțiuni și intervenții cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază, unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului fiind stabilit prin ordin al ministrului.
În speță, S nu executarea de către reclamant a unor asemenea activități, apărându-se numai cu aceea că sumele solicitate nu au fost cuprinse în bugetul repartizat.
Diminuarea sporului de 10/% doar în cazul ofițerilor de poliție, prin Ordinul 132/2004, nu și al celorlalte categorii de personal care desfășoară activități similare, apare discriminatorie, în sensul statuat prin art.2 alin. 1 din OG137/2000, ca și prin raportare la art.5 alin.l din Codul Muncii.
În context, este necesară referirea și la art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin care se garantează dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, ca atare reținând incidența în cauză a prevederilor art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 tribunalul a admis acțiunea.
În ceea ce privesc excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 întrucât prin inițierea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 cursul prescripției a fost întrerupt, după data înregistrării plângerii prealabile, și anume 27.12.2007 începând să curgă o nouă prescripție, raportat la prevederile art.17 din Decretul nr.167/1958.
Totodată instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă în considerarea faptului că între reclamant și Inspectoratul de Poliție Județean S există raporturi de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului Muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate și a respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul arată că raportat la prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția exctinctivă dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.1 termenul de prescripție este de 3 ani, ca atare raportat la data introducerii acțiunii de către intimatul reclamant, dreptul acestuia de a solicita achitarea unor eventuale sume reprezentând drepturi salariale este prescris.
De asemenea recurentul arată că în mod greșit s-a respins de către instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei întrucât aceasta prin ministru ne avea decât obligația de a stabili prin ordin "unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului" în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.2 din OUG nr.38/2003.
În ceea ce privește fondul cauzei pârâtul arată că având în vedere prevederile art.1169 civ. intimatului recurent le revenea obligația de a dovedi, prin orice mijloace de probă că în perioada la care face referire a desfășurat activități prevăzute de lege la art.21 din OG nr.38/2003 și pct.15.1 din Normele metodologice aprobate prin ordinul nr.132/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și faptul că avea dreptul la sporul respectiv și că acesta nu i-a fost acordat.
Astfel, având în vedere prevederile pct.15.1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.132/2004, cu modificările și completările ulterioare, intimatul trebuia să facă dovada că a făcut parte dintr-o unitate, subunitate și formațiune, pentru care s-a aprobat acordarea sporului pentru pericol deosebit", că a desfășurat efectiv astfel de activități, aspect ce trebuie să rezulte din regulamentele de organizare și funcționare a unității la care a fost încadrat și din fișa postului, întocmită pentru fiecare angajat în parte.
Mai mult, aceleași prevederi legale stipulează că "șefii unităților poartă întreaga răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale de acordare a sporului pentru pericol deosebit", iar potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetele instituțiilor publice se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă la data de 14.01.2008 reclamantul intimat a solicitat obligarea pârâtului-recurent la plata drepturilor bănești reprezentând diferența de 10% din contravaloarea sporului pentru condiții de pericol deosebit, ca urmare a diminuării acestui spor prevăzut de art.21 din OUG nr.38/2003 pentru perioada cuprinsă între 1.02.2004 - 31.12.2004.
Prin Ordinul nr.139/09.02.2004 sporul pentru condiții de pericol deosebit a fost diminuat cu 15% numai pentru perioada 1.02.2004 - 31.12.2004, nu a fost suspendată acordarea acestui drept pentru a putea fi aplicabile în cauză dispozițiile art.III alin.3 din Legea nr.188/1999 în sensul că pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a legii.
Nu ne află deci în ipoteza suspendării drepturilor la sporul pentru condiții deosebite reglementat de dispozițiile art.21 din OUG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor ci în aceea a diminuării prin OG nr.8/22.01.2004 cu 10 puncte procentuale a sporului respectiv acordat ofițerilor de poliție. În această situație nu operează suspendarea dreptului la acțiune pentru perioada suspendării dreptului însuși, dreptul la acțiune s-a născut cel mai târziu la data de 31.12.2004 întrucât acțiunea reclamantului vizează acordarea diferenței salariale de 10% pentru perioada 01.02.2004 - 31.12.2004 iar întrucât potrivit prevederilor art.7 alin.1 din Decretul Lege nr.107/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune" rezultă că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 31.12.2007, acțiunea fiind introdusă la data de 14.01.2008.
Greșit susține intimatul că înregistrarea plângerii prealabile formulată în temeiul prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004 la data de 27.12.2007 a suspendat cursul prescripției dreptului de a introduce acțiune, care începe așa cum am arătat la data când se naște dreptul la acțiune.
Întrucât în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" apreciind ca fiind prevăzut în speță motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. văzând și prevederile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.334 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj care va fi casată și drept consecință va respinge acțiunea formulată de reclamantul ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr.334 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Sălaj pe care o casează și drept consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul ca fiind prescrisă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./17.06.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
