Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1648/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1648
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanteleCURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1, nr. 22-24 și CAMERA DE CONTURI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.243 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul- PRIMAR AL ORAȘULUI, domiciliat în,-, județul
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele-reclamante Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi P și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constatând că recurentele au solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamanta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Pas olicitat instanței să aplice pârâtului o amendă civilă pentru săvârșirea abaterii prevăzută de disp. art.127 lit.b din Legea nr.94/1992 rep.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare din data de 2.09.2008 s-a reținut faptul că pârâtul, în calitate de primar al orașului nu a îndeplinit integral măsura numărul 1 și nu a îndeplinit în totalitate măsura nr.2, ambele dispuse prin decizia Directorului P nr.50/2008, care a fost comunicată pârâtului la data de 31.03.2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea sesizării ca neîntemeiată, motivat de faptul că măsura nr.1 nu a fost îndeplinită inițial, întrucât s-a considerat că aceasta nu are acoperire legală, neexistând vreun act normativ în vigoare care să prevadă obligația întocmirii unui astfel de circuit informațional, precum și că măsura nr.2 a fost îndeplinită, însă la momentul controlului exista registrul în sistem informatic, el nefiind listat și legat, datorită volumului foarte mare, acesta cuprinzând peste 11.000 pagini.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 243 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi P, în contradictoriu cu, reținând că, prin decizia nr.50/2008 emisă de directorul Direcției de Control Financiar Ulterior, din cadrul Camerei de Conturi P, s-au stabilit în sarcina pârâtului un număr de 8 măsuri, Primăria fiind obligată să informeze Direcția de Control Financiar Ulterior asupra realizării măsurilor până la data de 30.05.2008.
Ulterior, reprezentații reclamantei au efectuat o verificare a modului de îndeplinire a acestor măsuri, verificare finalizată prin nota de constatare din data de 2.09.2008, ocazie cu care au stabilit că pârâtul nu a îndeplinit măsura nr.1 in integralitate, în sensul că nu a stabilit circuitul informațional al documentelor emise de serviciul "Impozite si taxe", persoanele implicate, termenele de predare și interferențele cu alte compartimente de specialitate, precum și măsura nr.2 - privind întocmirea registrului de rol nominal unic - în totalitate, astfel că pârâtul a săvârșit abaterea prevăzută de art.127 lit. din Legea nr.94/1992 rep. la data de 5.11.2008, fiind sesizat Tribunalul Prahova cu prezenta cerere, pentru aplicarea unei amenzi civile pârâtului.
S-a mai reținut de către tribunal că abaterea pentru care reclamanta a solicitat instanței să aplice amendă pârâtului nu se regăsește nici la disp. art.127 lit. și nici la disp. art.128 din Legea nr.94/1992, astfel că, practic, la data sesizării instanței fapta pârâtului nu mai constituie abatere, conform disp. art.127 si art.128 din Legea nr.94/1992 ( singurele articole care prevăd abateri sancționabile cu amenzi civile/penalități), iar disp. art.129 al.1 din Legea nr.94/1992 prevăd în mod expres faptul că "abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2) ". În Regulamentul Curții de Conturi din data de 4.02.2009, precizat anterior, se prevede expres faptul că amenda se aplica de către o comisie formată din vicepreședinte, consilierul de conturi si directorul camerei de conturi ( art.114 lit.d al.5).
De asemenea, prima instanță a reținut că, raportat la legislația existentă la data sesizării cu prezenta acțiune, fapta pârâtului nu mai constituie abatere sancționabilă cu amenda civilă și, în plus, amenda civilă (pentru abaterile prevăzute de art.127 din Legea nr.94/1992) nu se aplică de către instanța de judecată, ci de către o comisie, potrivit Regulamentului Curții de Conturi din 4.02.2009, care la art. 114 alin.5 lit.d prevede expres faptul că amenda se aplică de către o comisie formată din vicepreședinte, consilierul de conturi și directorul camerei de conturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului P, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea ca inadmisibilă.
Un prim motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.1 și 4 din OUG nr.117/2003 aprobată prin Legea nr.49/2004, coroborat cu art.140 din Constituția României, și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 pct.12 raportat la pct.39,45 și 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, soluția fiind nelegală atât din punct de vedere juridic, cât și moral, întrucât este vorba de asigurarea controlului legalității modului de folosire a resurselor financiare ale statului, obligație pe care o au atât Curtea de Conturi a României, cât și instanțele de judecată.
Un alt motiv de recurs este cel potrivit căruia instanța în mod greșit nu a reținut susținerile Curții de Conturi, referitoare la legalitatea actului de sesizare, motivat de faptul că fapta pârâtului nu mai constituie abatere sancționabilă cu amenda civilă, întrucât împrejurarea că acțiunea a fost promovată și înregistrată ulterior datei de 27.10.2008, nu constituie un temei fundamentat pentru respingerea ca inadmisibilă a acesteia, în condițiile în care, până la intrarea în vigoare a Legii 217/2008, toate actele de control au fost încheiate în baza unor regulamente interne care nu au fost niciodată publicate, acestea nefiind supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României.
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut un alt aspect important, și anume acela că, prin abrogarea de către Legea nr.217/2008 a dispozițiilor art.40-88 din Legea nr.94/1992, deci și a disp. art. 44, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu a fost înlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiile OUG nr.117/2003.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sesizarea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta-recurentă Curtea de Conturi a României a solicitat instanței sancționarea pârâtului-intimat cu amendă civilă pentru săvârșirea abaterii prevăzut de disp. art. 127 lit.b din Legea nr.94/1992, întrucât prin nota de constatare din data de 2.09.2008, s-a reținut că pârâtul, în calitate de primar al localității nu a îndeplinit integral măsura nr. 1 și parțial măsura nr.2, dispuse prin decizia directorului P, nr.50/2008, care a fost comunicată sus-numitului la data de 31.03.2008.
Prin această decizie, emisă de directorul Direcției de Control Financiar Ulterior, din cadrul Camerei de Conturi P, s-au stabilit în sarcina pârâtului un număr de 8 măsuri, Primăria fiind obligată să informeze respectiva direcție asupra aducerii la îndeplinire a acestor măsuri, până la data de 30.05.2008.
În urma verificării întreprinsă de către reprezentanții recurentei, verificare finalizată prin nota de constatare din data de 2.09.2008, s-a reținut că pârâtul intimat nu ar fi îndeplinit prima măsură, referitoare la stabilirea circuitului informațional al documentelor emise de serviciul "Impozite și taxe", persoanele implicate, termenele de predare și interferențele cu alte compartimente de specialitate. Prin aceeași notă s-a reținut și neîndeplinirea în integralitate de către sus-numitul a măsurii nr.2 privitoare la întocmirea registrului de rol nominal unic.
În baza acestei note, recurenta-reclamantă, considerând că pârâtul a săvârșit abaterea prev. de art. 127 lit.b din Legea nr.94/1992, a sesizat instanța de fond pentru aplicarea unei amenzi civile asupra pârâtului-intimat.
Așa cum a apreciat prima instanță, anterior sesizării sale cu prezenta acțiune, Legea nr. 94/1992 a fost modificată prin Legea nr. 217/2008, modificări care au intrat în vigoare la data de 28.10.2008 și au vizat inclusiv disp. art. 127 lit.b, prevăzând ca abatere neîndeplinirea măsurilor dispuse în temeiul prevederilor art. 93 alin.1 lit.b-d și ale art. 96 cu amendă civilă egală cu salariul, de la 2-5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost îndeplinite măsurile stabilite. Prima instanță a reținut în mod corect faptul că textele de lege la care face trimitere acest articol ce reglementează regimul sancționator nu cuprind între abaterile enumerate și pe aceea la care face referire recurenta și pentru care se solicită amendarea pârâtului-intimat, având în vedere alte împrejurări în care nu poate fi încadrată pretinsa abatere. În consecință, fapta pentru care reclamanta a solicitat amendarea intimatului, nu mai constituia abatere, în baza dispozițiilor art. 127 și art. 128 din Legea nr. 94/1992.
În lumina acestor argumente, Curtea reține caracterul nefondat al primului motiv de recurs, în sensul că soluția primei instanțe nu ar fi corectă din punct de vedere juridic, dar și moral, întrucât ar fi trebuit să se facă aplicarea unui caz de ultraactivitate a legii civile, în sensul recunoașterii producerii efectelor vechiului act normativ, până la momentul în care o altă reglementare instituită îl va înlocui. O asemenea apreciere, neîmbrăcând forma unui principiu al ultraactivității legii, ar însemna o înfrângere nepermisă a principiului neretroactivității legii în timp și ar conduce în mod nelegal la sancționarea retroactivă a intimatului pentru o faptă care nu mai era prevăzută drept abatere la data sesizării instanței. Reținerea ca temei pentru o astfel de soluție nelegală, a unor argumente de ordin moral, dar situate în afara cadrului legal, nu poate fi permisă.
Aceste considerente conduc la aprecierea ca nefondat și a celui de al doilea motiv de recurs, odată în plus neputând fi permisă retroactivitatea legii prin reținerea argumentului că activitatea de control, în urma căreia a fost sesizată instanța, s-ar fi desfășurat la nivelul anului 2008, când era în vigoare vechea reglementare, câtă vreme promovarea și înregistrarea sesizării s-a făcut ulterior datei de 27.10.2008, deci după modificarea legii.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs, tribunalul a apreciat în mod corect și în acord cu dispozițiile legale, în sensul că. potrivit disp. art. 129 alin.1 din Legea nr.94/1992, abaterile prev. de art. 127 și 128 din același act normativ se constată de către auditorii publici externi ai Curșii de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului acestei instituții, iar potrivit art. 114 lit.d alin.5 din acest regulament, amenda se aplică de către o comisie formată din vicepreședinte, consilierul de conturi și directorul Camerei de Conturi, ceea ce exclude competența materială a instanței de judecată.
În considerarea acestor argumente, Curtea constată că soluția instanței de fond de respingere a sesizării ca inadmisibilă este legală și temeinică, iar prezentul recurs este nefundat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 312 alin.1 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanteleCURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1, nr. 22-24 și CAMERA DE CONTURI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.243 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul - PRIMAR AL ORAȘULUI, domiciliat în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
5 ex./09.12.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
