Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1650/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1650
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.326 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P, str. -. -, nr. 72, județul P și pârâteleAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B,cu sediul în B,-, sector 5 șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, intimatele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Direcția Generală a Finanțelor Publice P și intimata - reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că prin serviciul registratură s-a depus la dosar concluzii scrise de către recurentă și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată
cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta in contradictoriu cu paratele - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice P - Administrația Finanțelor Publice P, a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei auto de prima înmatriculare în cuantum de 1994 lei, încasată în mod nelegal prin chitanța nr.-/2.04.2008 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul Audi din Germania, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligată să achite suma precizată anterior cu titlu de taxă de prima înmatriculare. La data de 18.04.2008, reclamanta s-a adresat cu o cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare, solicitând si comunicarea actului administrativ in baza căruia aceasta a fost încasată, însă nu a primit niciun răspuns.
Prin întâmpinare, pârâta Pas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La termenul de judecată din 28.10.2008, instanța a pus in discuția părților excepția prematurității acțiunii și apoi a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 444/4.11.2008 prin care a admis excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu și a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu paratele ANAF B, P și DGFP P.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că procedura de restituire a taxei este expres prevăzută de disp. art. 117 al. 1 din OG nr. 92/2003 act. și presupune ca solicitantul să se adreseze cu o cerere organului fiscal la care s-a efectuat plata taxei, în vederea restituirii acesteia. Totodată, decizia organului fiscal privind restituirea taxei, indiferent de forma de concretizare a acesteia este asimilată de către disp. art. 88 lit. a din OG nr. 92/2003 cu o decizie de impunere care este un act administrativ fiscal și care putea fi contestată in condițiile art. 205 si urm. pr. fiscală. S-a apreciat că reclamanta trebuia, fie să aștepte răspunsul paratei P, fie să considere tăcerea acesteia ca un refuz de soluționare a cererii, pe care in ambele situații să-l conteste în condițiile art. 205 si urm. pr.fiscală, la DGFP P, doar decizia acestei ultime instituții putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, conform art. 218 alin. 2 pr. fiscală.
Prin decizia nr.399/10.03.2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța, reținând, in esență, ca reclamanta-recurenta a urmat procedura prealabilă.
La Tribunalul Prahova Secția Comerciala si de Contencios Administrativ cauza a fost reînregistrată sub nr-.
In cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, parata a invocat excepția de necompetență materială - la care a renunțat ulterior - și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La termenul de judecata din data de 26.05.2009, tribunalul a pus in discuția parților excepția lipsei calității procesuale pasive a, invocată de aceasta prin întâmpinare, pe care ulterior a admis-o și a respins acțiunea față de aceasta pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă.
Prin sentința nr. 326 din data de 26.05.2009, tribunalul a luat act de faptul că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B nu mai susține excepția de necompetenta materială a instanței, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a respins acțiunea formulată împotriva acesteia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu parații: P și DGFP P, obligând pârâtele să restituie reclamantei suma de 2994 lei, reprezentând c/val taxa de primă înmatriculare, suma actualizată cu dobânda legală, începând cu data plații și până la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autovehicul Audi N8 TT din Germania, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxa de primă înmatriculare în cuantum de 2994 lei, in temeiul art. 214 indice 1, 214 indice 3 Cod fiscal, taxa fiind plătită prin chitanța sr.- nr.-/2.04.2008 la Trezoreria Municipiului
Reclamanta s-a adresat P pentru restituirea taxei, menționată anterior, însă pârâta a refuzat, nefăcând dovada comunicării vreunui răspuns reclamantei. Totodată, instanța de recurs a apreciat că cererea menționata ține loc de procedura prealabilă, considerente de care tribunalul este ținut, conform dispozițiilor art.315 al.1 din civ.
Cod PenalTribunalul a constatat că poziția pârâtei ( de a refuza restituirea taxei de prima înmatriculare) este nelegală, întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în Codul fiscal, iar OUG 110/2006, a limitat aceasta obligativitate doar pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea in România.
Astfel, la momentul achitării taxei de prima înmatriculare contestată (aprilie 2008) aceasta era reglementată de disp. art. 214/1 - 214/3 codul fiscal, precum și de pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că"nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Așadar, dispozițiile menționate limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, de a restricționa libera circulație a mărfurilor intre statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
S- apreciat că dispozițiile precizate din Tratat se aplică în prezenta cauza, întrucât disp. art. 148 al.2 din Constituția României statuează ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, consacrând astfel supremația prevederilor comunitare fata de legislația interna. De asemenea, disp. alin 4 din articolul precizat prevăd ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor rezultate din principiul enunțat anterior.
S-a mai reținut de instanța de fond că taxa de primă înmatriculare
reglementată în Codul fiscal introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, față de autovehiculele din România, pentru a căror reînmatriculare nu se datorează aceasta taxa.
Tribunalul a mai reținut că, începând cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept interna din România, astfel ca trebuie sa fie aplicate in prezenta cauza, in care reclamanta a solicitat restabilirea drepturilor conferite de aceasta reglementare comunitara, care i-au fost încălcate de către autoritățile pârâte, prin aplicarea reglementarilor naționale din codul fiscal, menționate anterior.
Tribunalul nu a reținut apărarea pârâtei conform căreia reclamantei trebuie sa îi fie restituită doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, deoarece încasarea taxei speciale pentru autoturism și autovehicule s-a efectuat în mod nelegal în perioada 1.07.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene.
S-a mai reținut că, dispozițiile OUG 50/2008 nu se pot aplica retroactiv, înainte de intrarea sa in vigoare (1.07.2008), întrucât, la aprecierea legalității taxei de primă înmatriculare, trebuie avute în vedere dispozițiile legale in vigoare la data achitării taxei. Or, taxa a fost achitată cu mult înainte de adoptarea OUG 50/2008, astfel că dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima înmatriculare de către reclamanta, raporturi juridice născute anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta si cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nașterea lor.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despăgubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispoziția statului R, care nu este in drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal in întreaga perioada cuprinsă intre 1.01.2007 -30.06.2008.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului ca taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxă de poluare, întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a învederat că hotărârea tribunalului este nelegală, deoarece o instanță judecătorească nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării unei cauze și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalităților actelor normative cu putere de lege.
Astfel, la momentul efectuării plății taxei de primă înmatriculare de către reclamant, aceasta fusese introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 cu aplicabilitate de la 1.01.2007, iar cuantumul taxei speciale se calculează după forma prevăzută de art.2141alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanță care să materializeze taxa.
De asemenea, recurenta învederează că regimul taxei speciale pentru autoturisme, intrat în vigoare cu data de 1.01.2007, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31.12.2006.
Față de prevederile constituționale ale art. 148 și potrivit art. 1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor, iar alin.2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Referitor la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Mai arată recurenta-pârâtă că legislația noastră prevede plata, în cazul în care suntem în prezenta acelorași specificații tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele din producția internă sau la cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, recurenta arată că nu suntem în prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România, legislația europeană nu interzice restituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul său să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, iar principiul "poluatorul plătește" este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Prin urmare, recurenta precizează că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea integrală a sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Instanța de fond pentru a-și justifica soluția invocată și apariția OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, apreciază că aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de primă înmatriculare, iar această apreciere este total greșită, întrucât în permanență au apărut și apar acte normative noi care abrogă, modifică sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând în nici un caz că cele vechi au fost nelegale.
În ce privește pe reclamant, acesta se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de aceasta, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule restituindu-se pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
În final, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Baf ormulat concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În data de 2.04.2008, reclamanta a achitat cu chitanța seria - nr.- la Trezoreria Municipiului P suma de 2994 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Audi, achiziționat din Germania.
Pentru autoturismul respectiv, deja înmatriculat în țara de proveniență, în vederea înmatriculării în România s-a perceput o altă taxă de înmatriculare, aspect care limitează libera circulație a mărfurilor între statele europene.
Cum bine a motivat prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene " nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, dispozițiile art.148 (2) din Constituția României stipulează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar de la data de 1.01.2007 România fiind țară comunitară este obligată să aplice normele comunitare.
Totodată, dispozițiile OUG nr.50/2008 nu se pot aplica retroactiv, aceasta nefiind în vigoare la data achitării taxei.
Așa fiind, motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate, ele neputând să conducă la altă soluție, neexistând în cauză motive de nelegalitate și netemeinicie.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.326 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P, str. -. -, nr. 72, județul P și pârâteleAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B,cu sediul în B,-, sector 5 șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
Red.DR
Tehnored. DL/MA
4 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
