Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1649
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta TURISM SRL, cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței nr.422 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, potrivit chitanțelor nr. - din 28.07.2009 și nr. - din 22.09.2009 și timbre judiciare în valoare de 4,5 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă - Turism SRL, reprezentată de avocat A în substituirea avocat, potrivit delegației de substituire pe care o depune la dosar, intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este timbrat, după care:
Având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - Turism SRL, avocat A în substituirea avocat, solicită emiterea unei adrese către Tg. J, pentru a comunica dacă - SRL a depus notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de art. 141 alin. 2 lit. K din Codul fiscal, la Tg. J și dacă ulterior datei depunerii notificării - SRL și-a achitat obligațiile către bugetul consolidat de stat privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.01.2005-31.01.2007, depune la dosar nota de ședință și în xerocopie notificarea din 13.07.2008.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P, arată că se opune cu privire la cererea formulată de recurentă, privind solicitarea de relații de la Tg. J, precizând că nu au contestat că furnizorul nu ar fi colectat TVA, astfel că acest înscris nu are relevanță.
Având cuvântul pentru recurentă, avocat A, arată că renunță la această probă, întrucât apărătorul intimatei pârâte a precizat că furnizorul a achitat TVA, după care depune la dosar concluzii scrise, precizând că alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P, arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - Turism SRL, avocat A în substituirea avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, precizând că principala critică adusă soluției instanței de fond este aceea că deși s-a admis proba cu expertiză contabilă nu s-a ținut cont de concluziile acesteia, instanța de fond făcând referire numai la Normele Metodologice.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe calea unei acțiunii separate.
Având cuvântul consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta TURISM, în contradictoriu cu pârâta P, a formulat contestație împotriva deciziei nr.106/27.11.2007, emisă de către pârâtă și comunicată cu - nr.45195/28.11.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma unui control materializat prin Raportul de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr.5236/21.09.2007, s-a constat că societatea a exercitat dreptul de deducere TVA pentru sume achitate cu titlu de chirii pentru activități de închiriere bunuri imobile, considerându-se că acestea sunt scutite de plata TVA și fiind încadrate în art.141.2 lit.k din Legea nr.571/2003 republicată.
A mai arătat că suma contestată este de 136.357 lei TVA, înscrisă în facturile de chirie cu 29.555 lei majorări de întârziere aferente și că din textul invocat de organul de control ca temei al scutirii de plată a TVA, rezultă că în mod eronat societatea a exercitat dreptul de deducere, că sunt scutite de plata TVA operațiunile de închiriere bunuri imobile, cu excepția închirierii în sectorul hotelier sau cu funcție similară, care este cazul societății, fiind obligată la plata TVA cu recuperarea sa, imobilul închiriat fiind o pensiune, astfel că nu pot fi obligați la plata TVA-ului pentru a doua oară, cu majorări, în condițiile în care organul de control a constat că a achitat TVA, că nu au solicitat rambursarea începând cu octombrie 2004, dar sunt înregistrați cu TVA de recuperat.
Pârâta Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilitate, întocmită de expert G, prin sentința nr. 422 din 7 iulie 2009, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta - TURISM, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în urma inspecției fiscale realizate la sediul reclamantei s-au făcut unele constatări materializate prin Raportul de Inspecție Fiscală nr.5236/21.09.2007, împotriva căruia societatea a formulat contestație, prin decizia nr.106/27.11.2007 s-a respins contestația ca neîntemeiată pentru suma totală de 165.912 lei, din care TVA suplimentară de 136.357 lei și majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 29.555 lei.
S-a mai reținut că, pentru perioada ce face obiectul raportului de expertiză contabilă, respectiv decembrie 2004-decembrie 2006, închirierea bunurilor mobile este o operațiune scutită de TVA, iar în cazul în care se dorește taxarea acestei operațiuni prestatorul trebuia să depună o notificare, taxarea operațiunii aplicându-se în funcție de condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare la data efectuării, aplicarea regimului de taxare pentru operațiuni de închiriere, ce au avut loc în perioada 01.01.2005-31.01.2007, potrivit Notificării nr.59239, înregistrată la organul fiscal teritorial în data de 13.10.2008, ar însemna încălcarea principiului neretroactivității legii, potrivit căruia o lege se aplică din momentul intrării ei în vigoare și că pentru operațiunile de închiriere realizate în perioada decembrie 2004-decembrie 2006, dreptul de a opta prin notificare pentru aplicarea regimului de taxare ia naștere din momentul efectuării operațiunii de închiriere.
Tribunalul a constatat că reclamanta, în calitate de beneficiar al unor operațiuni, pentru care nu a fost depusă o notificare în termenul legal, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită, aceasta având obligația de a solicita prestatorului, respectiv Târgu-J, stornarea facturilor cu taxa pe valoare adăugată și emiterea unor noi facturi fără taxă pe valoare adăugată.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta cunoștea faptul că operațiunea de închiriere este scutită, precum și faptul că nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru o asemenea operațiune decât în cazul în care ar fi fost depusă o notificare de solicitare a taxării de către acest prestator, trebuia să-i solicite acestuia dovada acestei notificări și în cazul nedepunerii acesteia ar fi putut să solicite acestuia stornarea facturilor cu TVA și emiterea unor noi facturi fără TVA.
Tribunalul a concluzionat că reclamanta nu are dreptul de deducere a TVA pentru suma de 101.231 lei, înscrisă eronat în facturi emise în perioada decembrie 2004-decembrie 2007 de către. Târgu-J și pe care, în conformitate cu prevederile art.155 alin.5 lit.n pct.1 din Legea nr.571/2003, furnizorul era obligat să înscrie mențiunea "scutit cu drept de deducere"; suma de 101.231 lei reprezentând TVA deductibilă, eronat dedusă, a afectat obligația datorată bugetului general consolidat, fapt ce justifică calculul accesoriilor de plată pentru diferența suplimentară, conform prevederilor art.119 alin.1 din nr.OG92/2003.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta TURISM SRL, criticând sentința nr.422 din 7.07.2009, pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea contestației așa cum a fost precizată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză specialitatea contabilitate, ale cărei concluzii sunt în sensul că societatea nu datorează suma contestată și nici accesoriile de plată, calculate în raportul de inspecție fiscală, întrucât, la data efectuării expertizei, atât societatea recurentă, cât și - SRL au depus notificarea cerută de Codul fiscal, neexprimarea opțiunii în scris este o neglijență care nu este sancționată de Codul d e procedură fiscală prin majorări și penalități, ci trebuie efectuată regularizarea, până la această dată având loc corecția, iar motivarea Tribunalului Prahova se rezumă la un singur aspect, respectiv că - Turism SRL nu a depus notificarea în termen legal.
S-a mai susținut de recurentă că în niciunul din actele normative ce reglementează TVA, la capitolul sancțiuni, nu este prevăzută vreo sancțiune pentru nedepunerea notificării, ci numai obligația regularizării acestei omisiuni, fără să fie menționat termenul în care să se procedeze în acest mod, ambele societăți realizând acest lucru, iar în situația în care nu există un termen legal de depunere a notificării, taxarea se aplică de la data înscrisă în notificare, și nu de la data depunerii acesteia.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a
temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Inspectori de specialitate din cadrul DGFP P au efectuat în perioada 6-17.08.2007, 21.08.2007, 27.08.2007, 11-14.09.2007, 17-19.09.2007, inspecție fiscală parțială privind modul de stabilire, declarare și virare a obligațiilor datorate de - Turism SRL către bugetul de stat în perioada 14.01.2004 -30.06.2007, obiectul verificării l-a constituit și taxa pe valoarea adăugată, stabilindu-se că societatea recurentă datorează 136.357 lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată suplimentară, sume pentru care nu beneficiază de dreptul de deducere și 29.555 lei accesorii aferente TVA, ulterior efectuării inspecției fiscale fiind emisă decizia de impunere nr.5236 din 21.09.2007, ce conține obligația de plată a acestor sume.
Contestația administrativ-fiscală formulată de către societatea recurentă împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere a fost respinsă de către intimată prin decizia nr.106 din 27.11.2007, reținându-se că dreptul de deducere a TVA în sumă de 136.357 lei a fost în mod eronat și nelegal folosit, întrucât înscrierea acestei taxe în facturile fiscale emise de cei doi furnizori nu a avut la bază notificarea scrisă din partea acestora depusă la organele fiscale teritoriale, conform prev. art. 141 alin.3 din Codul fiscal, pentru opțiunea de taxare a operațiunii scutite, prevăzută la art. 141 alin.2 lit.k din Codul fiscal, astfel că - Turism SRL datorează această sumă, calculată cu titlu de TVA suplimentară, precum și accesoriile în cuantum de 29.555 lei.
Tribunalul Prahova, fiind investit cu contestația promovată de societatea recurentă, împotriva deciziei emisă de intimată prin Serviciul de Soluționare Contestații, a concluzionat în mod corect că această decizie este legală și temeinică, întrucât - Turism SRL nu are drept de deducere a TVA pentru suma de 101.231 lei, înscrisă eronat în facturi, emise în perioada decembrie 2004- decembrie 2007, de către - SRL Târgu J, facturi pe care în conformitate cu prevederile art. 155 alin.5 lit.n, pct.1 din Legea nr.571/2003 furnizorul era obligat să înscrie mențiunea "scutit cu drept de deducere", societatea contestatoarea având cunoștință de faptul că operațiunea de închiriere este scutită de plata TVA, iar dreptul de deducere a acestei taxe pentru o operațiune scutită nu se poate efectua, decât după depunerea unei notificări de solicitare a taxării de către prestator.
Potrivit art. 141 alin.2 lit.k din Codul fiscal, sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată închirierea de bunuri imobile, iar potrivit alineatului 3 al aceluiași text de lege, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea acestor operațiuni în condițiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, ce au fost aprobate prin HG nr.44/2004, ce prevăd în art. 42 alin.3 obligația persoanelor impozabile ce optează pentru aplicarea regimului TVA pentru o operațiune scutită de notifica organelor fiscale teritoriale această opțiune, conținutul notificării este cel din formularul ce face obiectul anexei nr.1 la Normele metodologice, iar regimul de taxare se aplică de la data înscrisă în notificare.
În conformitate cu art. 44 din HG 44/2004, în situația în care o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a facturat în mod eronat cu TVA prestări de servicii scutite de plata acestei taxe, are obligația să storneze facturile emise, iar beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a TVA, aplicată în mod eronat, fiind îndrituiți să solicite furnizorului stornarea facturii cu TVA și emiterea unei noi facturi fără această taxă.
În perioada ianuarie 2005-februaire 2006, furnizorul - SRL Târgu Jae mis către societatea recurentă un nr. de 13 facturi fiscale pentru chirie hotel, în facturi s-a înscris în mod eronat TVA ce totalizează suma de 101.231 lei, în condițiile în care operațiunea de închiriere a unui bun imobil este scutită de TVA, emiterea facturilor cu TVA realizându-se de către furnizor, fără ca în prealabil să fi notificat organele fiscale teritoriale, în conformitate cu HG 44/2004.
Într-o astfel de situație, societatea recurentă avea obligația să solicite furnizorului stornarea acestor facturi și emiterea altor documente fiscale fără evidențierea TVA, întrucât nu are dreptul de a deduce TVA pentru suma plătită cu titlu de chirie pentru bunuri imobile, astfel că în mod corect organele fiscale au concluzionat că - Turism datorează TVA suplimentar în cuantum de 136.357 lei, precum și majorări de întârziere, calculate conform art. 119 din OG 92/2003.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză contabilitate, ce concluzionează că recurenta nu datorează suma stabilită cu titlu de TVA suplimentar și accesoriile de plată, însă nu a luat în considerare concluziile expertului G, Curtea constată că nu este fondat, întrucât, potrivit textelor de lege indicate mai sus, - Turism SRL nu beneficiază de dreptul de deducere TVA pentru nerespectarea obligațiilor instituite în sarcina sa potrivit Codului fiscal și Normelor metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin HG 44/2004, concluziile expertului contravenind acestor dispoziții legale.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit căruia în lipsa depunerii notificării, recurenta are drept de deducere, în condițiile în care pentru nedepunerea notificării nu este prevăzură nicio sancțiune, iar până în prezent, cele două societăți procedând la depunerea notificărilor, întrucât pentru operațiunile scutite de TVA, cum este și cea de închiriere a bunurilor imobile, nu se poate proceda la calculul și plata acestei taxe, decât după depunerea notificării, în condițiile prevăzute de art. 141 alin.3 din Codul fiscal și art. 42 alin.3 din HG nr.44/2004, regimul de taxare aplicându-se de la data înscrisă în notificare, deci numai pentru viitor, și nu retroactiv, o astfel de excepție nefiind prevăzută de actele normative precizate mai sus, depunerea ulterioară a notificărilor de către societatea recurentă și - SRL Târgu-J - la data de 13.07.2008, neproducând consecințe juridice pentru perioada menționată în notificare, respectiv 01.01.2005-31.01.2007, ci eventual, pentru o perioadă ulterioară acestei notificări. În situația în care furnizorul de servicii nu a depus înainte de decembrie 2004 notificarea prin care să opteze pentru aplicarea regimului de taxare pentru închirierea hotelului din, către societatea recurentă, acesta a înscris în mod eronat în cele 13 facturi emise TVA, iar - Turism SRL a procedat la deducerea acestei taxe, de asemenea, în mod eronat, acest fapt putându-se regulariza prin aplicarea dispozițiilor art. 44 din HG nr.44/2004, furnizorul serviciilor de închiriere fiind obligat să storneze facturile emise și să emită altele în care să nu fie evidențiat TVA.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa concluzionat că societatea recurentă nu are drept de deducere TVA pentru suma înscrisă în facturile emise de către - SRL Târgu-J, datorează TVA suplimentar în cuantum de 136.357 lei, sumă ce este purtătoare de majorări de întârziere, actele administrativ-fiscale emise de către intimată și decizia prin care s-a respins contestația administrativ-fiscală respectă întru totul prevederile legale cu incidență în materia regimului TVA, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta TURISM SRL, cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței nr.422 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
Red.SM
Tehnored. DL/MA
4 ex./11.12.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
