Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 175/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.175/CA/2009 -
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat În S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimateleCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S M,CURTEA DE A ROMÂNIEIcu sediul în B,--24 și SPITALUL JUDEȚEAN S cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva deciziei nr.388/CA din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorul - lipsă, avocat, în baza delegației de substituire a domnului avocat, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete de Avocat -, pentru intimatul Spitalul Județean S M - consilier juridic, în baza delegației nr.4753 din 25 martie 2009, lipsă fiind intimatele Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior S M și Curtea de Conturi a României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, contestația în anulare este scutită de plata taxelor de timbru, intimatul Spitalul Județean SMa depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, după care:
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul contestatorului.
Ambii reprezentanți ai părților, prezenți la dezbaterea cauzei arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului susține contestația în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris, de avocatul titular al acesteia, solicită admiterea acesteia, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, va face referire doar la al treilea motiv al contestației, în ceea ce privesc cheltuielile de judecată acordate de instanța de recurs, aceasta admițând în parte recursul declarat, a procedat și la reducerea sumei la care a fost obligat, însă a omis a acorda cheltuielile de la instanța de fond proporțional cu suma pe care reclamanta o pretindea. Referitor la celelalte motive arată că nu va mai face referire acestea fiind expuse în contestația formulată.
Reprezentanta intimatului depune la justificarea cheltuielilor ocazionate cu procesul, iar în ceea de privește contestația în anulare formulată, solicită respingerea acesteia ca nefondată, conform întâmpinării depuse la dosarul cauzei. În esență învederează instanței referitor la primul motiv al contestației în anulare că, este nefondat, afirmația făcută de contestator, în sensul că, nici un act nu a fost semnat de către acesta nu este reală, având în vedere că, toate ordonările de plăți au fost semnate de dl., în calitate de ordonator terțiar de credite din acea perioadă. arată că, art.22 alin.1 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și a destinațiilor aprobate, iar dispozițiile alin.2 al aceluiași act normativ, arată că ordonatorii de credite răspund potrivit legii de angajarea, lichidarea și ordonantarea cheltuielilor. Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare arată că, respectiv cum a apreciat spitalul să plătească sumele de bani doamnei, potrivit art.165 alin.1 din Legea 95/2006, spitalul este unitate sanitară cu paturi de utilitate publică și cu personalitate juridică ce furnizează servicii publice, astfel încât acesta nu poate să aprecieze, acesta însă fiind condus de un director general care a fost în persoana d-lui. Al treilea motiv, referitor la cheltuielile de judecată, arată că, atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va fi cea care va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele pot fi obligate la plata cheltuielilor, putând face o compensare a lor. În consecință, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 110 lei, reprezentând transportul la instanță.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizie nr.388CA din 13 noiembrie 2008, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul declarat de, domiciliat în S M,-, împotriva sentinței nr.151/CA din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care modificat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul sumei la care pârâtul a fost obligat să plătească unității păgubite SPITALUL JUDEȚEAN S M cu suma de 2771,5 lei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și a obligat intimații la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în recurs, în favoarea recurentului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ce privește excepția de inadmisibilitate invocată, s-a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece așa cum bine a constatat instanța de fond, potrivit art.188 din Legea nr.95/2006, spitalele sunt instituții publice, chiar dacă sunt finanțate și din venituri proprii, obținând venituri suplimentare.
Potrivit art.191 alin.5 din aceeași lege, execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar, respectiv trimestrial unităților deconcentrate cu personalitate juridică ale Ministerului Sănătății Publice, în funcție de subordonare.
Potrivit art.1 alin.2 lit.e și g din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, dispozițiile acesteia se aplică și bugetelor instituțiilor publice autonome, precum șibugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, cum este cazul în speță.
În atare situație, este evident că, Curtea de Conturi are competența verificării modului în care instituția în speță efectuează plăți din bugetul său.
Problema caducității hotărârilor judecătorești puse în executare, ridicată de către recurent, dovedește o greșită înțelegere de către acesta a puterii unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată.
Dispozițiile hotărârii judecătorești sunt obligatorii pentru parte, iar în cazul în care după pronunțarea unei hotărâri intervin situații noi ce ar putea conduce spre inadmisibilitatea aplicării hotărârii, partea debitoare a obligației are deschisă calea contestației la executare în vederea clarificării aspectelor cu privire la hotărârea prin care a fost obligată la plată.
Cum în speță, nu s-a făcut o astfel de contestație împotriva hotărârilor prin care Spitalul Județean SMa fost obligat la plata drepturilor salariale, nu intră în discuție problema caducității.
În ce privește însă susținerea vizând faptul că recurentul nu îndeplinea la data plăților în discuție funcția de director, respectiv de manager general, curtea de apel a reținut că potrivit înscrisului de la 177 din dosarul primei instanțe, precum și chiar încheierii de sesizare (filele 3 - 4), plata drepturilor salariale s-a făcut eșalonat.
Dacă prima plată s-a efectuat cu nr.539 la data de 8.06.2006, ultima plată în sumă de 2.658, 40 lei s-a efectuat cu nr.6418 la data19.10.2006.
Cum din încheierea de sesizare rezultă că, recurentul a avut calitatea de ordonator de credite în funcția de director general în perioada 01.01.2006 - 29.05.2006 și manager interimar în perioada 30.05.2006 - 31.08.2006, s-a reținut aspectul potrivit căruia, acesta la data ultimei plăți nu a mai deținut calitatea de ordonator de credite.
Răspunderea instituită este o răspundere civilă delictuală, reglementată de art.998 Cod civil, ceea ce presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor speciale prevăzute pentru antrenarea acesteia, respectiv prejudiciu, faptă culpabilă, legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă.
În situația mai sus arătată însă, s-a reținut că, aceste condiții cumulative nu se regăsesc în speță cu privire la această ultimă plată efectuată, astfel că sub acest aspect recursul formulat de către este fondat, sentința fiind modificată în sensul reducerii cuantumului la plata căruia a fost obligat recurentul cu suma de bani menționată, precum și cu foloasele nerealizate, calculate în raport de această sumă.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.2 Cod procedură civilă, recursul a fost admis ca fondat, iar sentința a fost modificată potrivit celor mai sus arătate.
Reținând culpa procesuală a intimatului Spitalul Județean S M, acesta a fost obligat în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă la cheltuieli parțiale, raportate la suma cu care a fost redus cuantumul, în favoarea recurentului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare, contestatorul, solicitând anularea deciziei și rejudecarea cauzei în recurs, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare,contestatorul a arătat că, admițând doar în parte recursul, curtea de apel a greșit apreciind că plata sumelor pe care spitalul dorește să le pună în sarcina contestatorului s-au făcut și în timpul în care era managerul spitalului.
Astfel, arată contestatorul, curtea a comis eroarea prin aceea că, nu observat și nu a fost preocupată să afle că, nici unul din actele care stau la baza plăților făcute de spital în baza deciziei Tribunalului Satu Mare în litigiile de muncă, nu au fost semnate de el. Serviciile spitalului: contabilitate, economic și juridic au făcut aceste plăți, fără a-l consulta. El a susținut și susține constant faptul că, aceste sume nu trebuiau plătite de loc, pe considerentul că, chiar dacă tribunalul a hotărât reintegrarea în muncă și plata sumelor respective, persoanele în cauză nu ar fi beneficiat de ele, deoarece au fost suspendate din activitatea desfășurată în calitățile respective.
Cu alte cuvinte, chiar în situația în care nu li s-ar fi desfăcut contractul de muncă, arată că, aceștia nu ar fi beneficiat de sumele care astăzi se încearcă a fi puse în sarcina sa și care au fost plătite în mod nejustificat, nu aveau dreptul juridic la aceste sume, deoarece nu mai aveau calitățile și abilitățile profesionale care să le dea dreptul la aceste indemnizații.
Deși s-a dispus reintegrarea în muncă, pentru că în discuție este funcția de conducere, nu s-a prezentat la locul de muncă, pentru a-și desfășura - nu activitatea de director de serviciu - ci activitatea de asistent medical.
Concluzionează că, curtea de apel a admis în parte recursul său, a redus suma la care era obligat și i-a acordat o parte din cheltuielile din recurs, dar a omis să-i acorde parte și din cheltuielile de la fond proporțional cu suma pe care reclamanta o pretindea și pe care apoi validat-o curtea de apel.
În drept a invocat prevederile art.318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Județean de Urgență SMa solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, afirmația contestatorului în sensul că, instanța de recurs nu a observat că nici unul din actele care au stat la baza plăților în cauză, făcute de spital, nu au fost semnate de acesta, ci serviciile spitalului (contabilitate, economic și juridic) au făcut aceste plăți fără a-l consulta, este ireală și nefondată, câtă vreme există la dosarul cauzei ordonanțările de plată semnate de contestator, în calitate de ordonator terțiar de credite al spitalului la acea perioadă.
poartă semnătura contestatorului, întrucât în conformitate cu normele legale doar ordonatorii de credite pot angaja, ordonanța cheltuielile instituției pe care o reprezintă.
Se arată că, contestatorul a avut calitatea de ordonator de credite al Spitalului Județean de urgență S M în perioada 22.06.2005 - 31.08.2006, perioada efectuării plăților în discuție.
Față de cel de-al doilea aspect menționat de contestator în contestația în anulare, referitor la aprecierea spitalului să plătească aceste sume doamnei care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu normale nu cele de conducător, se precizează că potrivit art.165 alin.1 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, spitalul este "unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii publice". Acele plăți care au fost achitate doamnei, reprezenta drepturile salariale aferente perioadei în care aceasta a fost destituită, achitate în baza sentințelor judecătorești. Acest aspect a fost arătat și de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior SMp rin Încheierea de sesizare nr.8, aflată la dosarul cauzei.
Raportat la temeiul juridic invocat de contestator și care reglementează contestația în anulare - art.318 Cod procedură civilă, intimatul solicită a se constata că acest motiv nu a fost invocat de contestator prin motivele recursului, astfel încât nu ar trebuie acum analizat și nici luat în considerare.
Referitor la ultimul motiv al contestației în anulare, în sensul că, instanța de recurs a omis să-i acorde recurentului parte și din cheltuielile de la fond, intimatul arată că nu i se pot pretinde cheltuieli de judecată de două ori pentru o singură culpă procesuală, întrucât astfel cum a motivat instanța de recurs, cheltuielile de judecată au fost acordate parțial, raportate la suma cu care a fost redus cuantumul.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul, instanța apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.318 Cod procedură civilă, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv al contestației în anulare speciale are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sau respectarea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Motivul al doilea prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, constă în omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele de casare iar pentru o apreciere completă asupra acestui motiv de contestație, în literatura și practica judiciară se face constant deosebirea între motive și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar art.318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
În speță, greșelile instanței de recurs reclamate de contestator se referă la neobservarea faptului că nici unul din actele care au stat la baza plăților făcute de spital, în baza deciziei Tribunalului Satu Mare - litigiu de muncă - nu au fost semnate de el, ci de către serviciile spitalului: contabilitate, economic și juridic.
De asemenea, contestatorul a invocat că, deși s-a dispus reintegrarea în muncă, pentru că în discuție este funcția de conducere, doamna nu s-a prezentat la locul de muncă pentru a-și desfășura activitatea de asistent medical (nu activitatea de director de serviciu), iar al treilea motiv al contestației vizează omisiunea instanței de recurs de a acorda parte și din cheltuielile de la fond, proporțional cu suma pe care reclamanta o pretindea și pe care a validat-o Curtea de APEL ORADEA.
Instanța constată că, soluția instanței de recurs a cărei anulare se solicită pe calea prezentei contestații în anulare a fost pronunțată pe fondul cauzei, iar greșelile reclamate de contestator nu constituie greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ci eventual greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate greșeli de judecată, iar pe de altă parte, nu subzistă nici celălalt motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, respectiv omisiunea examinării vreunui motiv de casare, deoarece din conținutul deciziei atacate rezultă că au fost analizate toate motivele din cererea de recurs, chiar dacă au fost grupate argumentele de fapt și de drept invocate de partea recurentă.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul va fi respinsă ca nefondată.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorul la plata sumei de 110 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului Spitalul Județean de Urgență S M, reprezentând deplasări în instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul,împotriva deciziei nr.388 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate Spitalul Județean de Urgență SMs uma de 110 lei, cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept -31.03.2009 -
Jud. recurs RR./BM./BG.
- tehnoredact. -
31.03.2009/2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Vîrtop Florica
