Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 173/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.173/CA/2009 -
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL S - S M, 25 OCTOMBRIE, nr. 1, Județ S M și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - B, sector 1, nr. 1A, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, G, -, -, - S M, 25 OCTOMBRIE, nr. 1, Județ S M, - S M, 25 OCTOMBRIE, nr. 1, Județ S M, - toți prin mandatari ȘI - S M, 25 OCTOMBRIE, nr. 1, Județ S și intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5, STR.-, nr. 17 împotriva sentinței nr.544/CA din 17 decembrie 2008 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 14 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatele reclamante și - ambele personal, prezentându-se și în reprezentarea celorlalți intimați reclamanți, în calitate de mandatari, lipsă fiind recurenții pârâți Instituția Prefectului Județului S M și Ministerul Administrației și Internelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, după care:
Instanța, pune în discuția intimatelor reclamante, prezente la dezbaterea cauzei, excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv excepția nulității recursului Ministerului Administrației și Internelor.
Intimata reclamantă solicită instanței admiterea excepției invocate, având în vedere că recursul formulat de această parte a fost depus direct la Curtea de APEL ORADEA și nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Satu Mare. Arată că nu mai sunt alte cereri.
Instanța, respinge excepția nulității recursului având în vedere faptul că, recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor a fost înregistrat la Tribunalul Satu Mare și nu la Curtea de APEL ORADEA. Nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamanta intimată, în ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, solicită a fi respins ca nefondat, învederând că, recurenta a afirmat că în speță sunt incidente prevederile art.20 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta intimată apreciind însă că, potrivit art.28 alin.1 din această lege, spune că, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale codului d e procedură civilă. Prin urmare, apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art.278 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile primei instanței sunt executorii de drept. În ceea ce privește fondul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, chiar dacă Instituția Prefectului a arătat că este de acord cu acordarea drepturilor salariale ale funcționarilor din cadrul instituției, bazându-se motivarea acestuia pe faptul că aceste drepturi nu au putut fi acordate datorită nealocării de fonduri cu această destinație. Mai arată și că, susține întâmpinările depuse la dosarul cauzei și în ceea ce privește suspendarea acordării acestor drepturi, își mențin punctul de vedere exprimat la instanța de fond. Precizează și că aceste drepturi bănești nu au fost primite niciodată, angajatorul neavând nici o justificare în acest sens. De asemenea mai arată și că, în practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea speranței legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1, astfel cum a motivat soluția pronunțată și instanța de fond. În consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, învederează instanței că achiesează la concluziile expuse de colega sa.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.544/CA din 17 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de pârât.
A fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanții, G, -, -, -, toți prin mandatar și, cu domiciliul procedural ales la Instituția prefectului - Județul S M, P-ța 25 Octombrie nr.1, jud. S M, împotriva pârâților INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL S M, P-ța 25 octombrie nr.1, jud. S M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, P-ța -, nr.1/A și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-,în sensul că a respins acțiunea reclamanților înaintată împotriva pârâtului
Au fost obligați restul pârâților la alocarea și plata către reclamanți sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei, respectiv până la încetarea raportului de serviciu al reclamanților care nu se mai află în raport de serviciu cu pârâtul Instituția Prefectului S M, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și obligarea pârâtului la cuprinderea în bugetul propriu a sumelor necesare plății drepturilor de mai sus, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul autorității publice pârâte.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, " entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate în mod succesiv de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 și prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea <LLNK 12007 6130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se reține că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate pentru perioada 2004-2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestui spor a fost suspendat.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acesta, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât pe de o parte reclamanții funcționari publici nu se află în raporturi de serviciu cu această autoritate publică, iar pe de altă parte, copârâtul Ministerul Administrației Internelor și Reformei Administrative are calitatea de ordonator principal de credite, iar în această calitate acesta este îndreptățit să-și fundamenteze propriul buget cu includerea cheltuielilor de personal necesare.
Din analiza actelor normative anterior citate și a celor incidente în cauză, instanța a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două sporuri, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la sporul privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța a constatat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte normative de suspendare a aplicării acestora.
În situația dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o normă lipsită de conținut trebuie reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la cele două sporuri, nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora, cât timp existența acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziție legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată de funcționarii public, în sensul constatării îndreptății acestora la plata retroactivă a celor două sporuri începând cu data nașterii dreptului și până la zi, la valoarea actualizată a acestor drepturi este întemeiată.
În privința cuantumului celor două sporuri cuvenite funcționarilor public, instanța a constatat că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ emis în aplicarea legii, reclamanții solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor dispoziții legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin cea a existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune și implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive astfel că este necesar ca titularii unor drepturi (și cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, se constată că, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceștia sunt îndreptățiți la plata retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanța a constatat că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia.
În practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Cauza Stere împotriva României din 26.02.2006).
De asemenea în practica aceleiași instanțe europene, Cauza Beian împotriva României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Față de existența unei jurisprudențe majoritare în sensul admiterii acțiunilor reclamanților, instanța a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, cuantum care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru recunoașterea acestui bun este necesară aplicarea cu prioritate a Convenției Europene privind Drepturile Omului și a practicii anterior amintite Curții Europene privind Drepturile Omului în această materie în sensul recunoașterii dreptului funcționarilor publici la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari publici aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată motiv pentru care, după admiterea în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și respingerea acțiunii față de acest pârât pentru acest motiv, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 1091din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Constituția României și a textelor de lege anterior amintite, a obligat pârâții la alocarea și plata către reclamanți sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei, respectiv până la încetarea raportului de serviciu al reclamanților care nu se mai află în raport de serviciu cu pârâtul Instituția Prefectului S M, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și să oblige pârâtul la cuprinderea în bugetul propriu a sumelor necesare plății drepturilor de mai sus fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de reclamanți, conform dispozitivului prezentei.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr.544/17.12.2008 Tribunalul Satu Marea admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 544/CA/17.12.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, formulată de petenții, G, -, -, -, toți prin mandatar și, cu domiciliul procedural ales la Instituția prefectului - Județul S M, P-ța 25 Octombrie nr.1, jud. S M și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată, în sensul că după alineatul 6 din dispozitiv se va introduce un nou alineat având următorul conținut:
" EXECUTORIE".
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat întemeiată cererea formulată, astfel că a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în preambulul sentinței amintite, în sensul că după alineatul 6 din dispozitiv se va introduce un nou alineat având următorul conținut: " Executorie", în baza disp.art.281 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu disp.art.278 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Instituția Prefectului Județului S M și Ministerul Administrației și Internelor B, acesta din urmă atacând și Încheierea din 14 ianuarie 2009 de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței.
Prin recursul declarat recurentul Instituția Prefectului Județului SMs olicită admiterea căii sale de atac, casarea hotărârii recurate și rejudecând pricina, respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 alin.1 lit."c" și "d" din legea nr.188/1999, republicată nu au putut fi acordate datorită nealocării de fonduri cu această destinație către Instituția Prefectului Județului S
Prin Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, se reglementează activitatea prefectului.
Din reglementarea legală reiese că instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, iar prefectul este ordonator de credite terțiar.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
De asemenea, ordinatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Consideră că Instituția Prefectului Județului S M nu este în culpă, în ceea ce privește acordarea acestor drepturi bănești,deoarece în calitate de ordonator terțiar Prefectul Județului SMp oate efectua plata acestor sume numai în urma alocării fondurilor cu această destinație și în limitele propuse de către Instituția Prefectului.
Alocarea fondurilor de către ordonatorii principali de credite nu s-a efectuat, deoarece erau în vigoare actele normative de suspendare a prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, iar cheltuieli din fonduri publice nu pot fi angajate, ordonanțate și plătite dacă nu sunt aprobate, potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În drept a invocat prevederile art.304 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.340/2004 republicată, Legea nr.188/1999 republicată.
Recurenta Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Juridică solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței și respingerea acțiunii intimaților reclamanți, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, învederând următoarele:
În mod corect reține instanța de fond că Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, salariul funcționarilor publici este compus din patru elemente, respectiv salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Din momentul reglementări, prevederile referitoare șa aceste drepturi au fost suspendate succesiv prin: art. unic pct.7 din Legea nr.164/2004, printru aprobarea OUG nr.123/2003 privind criteriile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar - pentru anul 2004, art.44 din OG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea nr.76/2005, prin Legea nr.417/2006, pentru aprobarea OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Pentru anul 2007, salarizarea funcționarilor publici s-a realizat în conformitate cu prevederile OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu caracter special în domeniul salarizării funcționarilor publici. Acordarea acestor drepturi nu este prevăzută de OG nr.6/2007.
Nici unul dintre actele normative cu caracter special în domeniul salarizării funcționarilor publici nu prevede acordarea drepturilor invocate de reclamanți.
Chiar dacă prin Legea nr.251/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 se prevede că dispozițiile "art.29,56,57, 58/1, art.60/1 alin.1 lit."b" din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007" în conținutul OG nr.6/2007 nu se regăsesc prevederi cu privire la acordarea suplimentului postului, respectiv a suplimentului treptei de salarizare, astfel cum a fost modificată denumirea suplimentului gradului prin Legea nr.251/2006.
În lipsa unor prevederi legale în acest sens, în conținutul legislației speciale a salarizării funcționarilor publici, consideră că aceste drepturi salariale nu pot fi acordate la momentul actual.
Precizează că, potrivit art.31 alin.3 din legea nr.188/1999 republicată, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici", iar potrivit art.58/1, avansarea în trepte de salarizare se face în condițiile prevăzute de același sistem unic de salarizare a funcționarilor publici.
În condițiile în care un astfel de act normativ nu a fost încă adoptat, în opinia sa, considerentele care au stat la baza hotărârii recurate, sunt lipsite de temeinicie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond, în mod eronat abordează speța dedusă judecății, similar cu spețele referitoare la primele de concediu.
Într-adevăr, prin existența unor prevederi legale succesive de suspendare a aplicării condițiilor referitoare la acordarea acestor două sporuri, situația acestor sporuri la prima vedere, din aceleași rațiuni, ar putea avea aceeași consecință, respectiv recunoașterea dreptului solicitat.
În opinia sa, prin natura acestor drepturi salariale, se înțelege acordarea acestora în cuantum gradual/diferit în funcție de anumite condiții pe care legiuitorul urmează a le reglementa, iar până la elaborarea sistemului unic de salarizare a funcționarilor publici sau, cel puțin, până la adoptarea unor prevederi legale exprese în sensul stabilirii condițiilor de acordare a acestor suplimente, nu se poate vorbi de existența unui temei legal, pentru a da curs, în concret, solicitării reclamanților.
Având în vedere natura de drept public a raportului de serviciu al funcționarilor publici, sistemul de salarizare a funcționarilor publici se stabilește exclusiv prin lege.
Instanța de judecată nu se poate substitui legislativului pentru a putea stabili norme în temeiul cărora să se poată acorda aceste drepturi reclamanților. Reclamanții nu au beneficiat până în momentul actual de această indemnizație, deoarece nu există un temei legal în acest sens, iar nu pentru că au fost ignorate, în mod abuziv, dispozițiile legale, fiind astfel privați de un drept legitim sau supuși unui regim discriminatoriu.
Prin admiterea unor astfel de cereri, instanța creează un precedent și astfel un tratament discriminatoriu prin privința angajaților aceleași instituții, respectiv Instituția Prefectului.
Învederează că, prin decizia nr.819/03.07.2008 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, opinând că este evident neconstituțională, încălcând principiul separației puterilor, interpretarea acestui text de lege, în sensul de a conferi instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
În cauza dedusă judecății, în lipsa unor norme juridice de aplicare(de stabilire a condițiilor, a cuantumului, a situațiilor în care se pot acorda suplimentele prevăzute la art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999) acestea nu pot produce efecte juridice.
Menționează că, deoarece, până în prezent, aceste suplimente nu s-au regăsit în normele privind salarizarea funcționarilor publici, suspendarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, prin legi succesive, nu are relevanță sub aspectul efectelor juridice pe care ar fi putut să le producă.
În acest caz, nu poate fi vorba de un drept care, prin efectul suspendării, a fost lipsit de conținut, redus la nudum jus, deoarece chiar conținutul acestui drept nu a fost încă reglementat de lege.
Față de aspectele invocate, apreciază că pretențiile reclamanților intimați, nu au temei legal, nici sub aspectul acordării, nici al cuantificării acestora, astfel încât judecătorul să aibă garanția existenței unui prejudiciu care să fie reparat, a reparării în întregime a "prejudiciului suferit" și nici garanția că acordă un drept persoanelor îndreptățite.
Mai mult, prevederile imperative ale legilor bugetare interzic angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat peste limita creditelor din bugetul aprobat.
Potrivit art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art.72 din acest act normativ.
În drept a invocat prevederile art.304/1 Cod procedură civilă.
Recurenta Ministerul Administrației și Internelor reprezentată prin Direcția Generală Juridică B solicită admiterea recursului declarat și împotriva Încheierii din 14 ianuarie 2009 de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței nr.544/CA din 17.12.2008, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
În motivarea recursului arată că, solicitarea petenților nu are în vedere erori materiale sau omisiuni, în sensul prevederilor art.281 alin.1 Cod procedură civilă.
Textul de lege, referindu-se numai la greșelile materiale, nu și la cele de fond, sau la omisiuni, nu ar trebui să își găsească aplicare în cazul în care în dispozitivul hotărârii nu sunt incluse dispoziții care decurg în mod logic și juridic din faptul soluționării cauzei, respectiv admiterii acțiunii formulate.
Pe de altă parte, introducerea noului alineat în dispozitivul sentinței presupune o motivare de sine stătătoare în strânsă legătură cu fondul cauzei, motivare care nu se regăsește în considerentele acestei sentințe.
Apreciază că, îndreptarea unei erori materiale în temeiul art.281 alin.1 Cod procedură civilă, nu poate merge până la completarea hotărârii.
Pe de altă parte, precizează că fiind vorba de un litigiu privind funcționarii publici, litigiu a cărui soluționare este de competența instanțelor de contencios administrativ, sunt incidente prevederile art.20 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora " recursul suspendă executarea" astfel că apreciază că prevederile art.278 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în cauză.
Intimații au solicitat prin "Întâmpinare", în principal să se constate nulitatea recursului declarat de Ministerului Administrației și Internelor și în subsidiar respingerea recursului declarat împotriva încheierii, cât și sentinței, ca fiind nefondat.
Au învederat că potrivit art.302 Cod procedură civilă"Recursul se depune la instanța a cărui hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".
Din recursul declarat rezultă faptul că acesta a fost depus la Curtea de APEL ORADEA și nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Satu Mare.
Dacă instanța va aprecia că recursul a fost depus la instanța competentă, solicită respingerea recursului ca nefondat, învederând următoarele:
Prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, completată și modificată, privind elementele ce compun salariul funcționarilor publici, sunt citate și însușite de către recurent, iar aceste prevederi nu pot fi ignorate, prin emiterea unui șir de acte normative care stabilesc nivelurile de salarizare pentru funcționarii publici.
Recurentul recunoaște faptul că, Legea nr.188/1999 constituie legea cadru, dar apreciază, în mod surprinzător că salarizarea funcționarilor publici stabilită prin acte normative speciale, nu trebuie să respecte legea cadru.
Totodată, însuși recurentul recunoaște că Legea nr.251/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, menține prevederile art.29(actual art.31) referitor la componentele salariului funcționarilor publici. De asemenea, face precizarea că aceste drepturi salariale au fost suspendate în perioada anilor 2004 - 2006.
Cu privire la suspendarea acordării acestor drepturi salariale își mențin motivele invocate la instanța de fond.
Începând cu anul 2007, nu s-a mai dispus suspendarea prevederilor legale arătate astfel încât, plata acestor drepturi salariale devine obligatorie, obligativitate ce rezultă și din art.40 alin.2 lit."c" din Codul muncii.
Precizează că nu au primit nici odată drepturile bănești solicitate, iar pentru această îngrădire angajatorul nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu ca o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar un caracter formal.
Recurentul afirmă faptul că prin admiterea unor astfel de cereri, instanța creează un precedent și astfel un tratament discriminator, în privința angajaților aceleași instituții, respectiv Instituției Prefectului.
Din această perspectivă, instanța de fond a constatat că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit acordarea celor sporuri cuvenite funcționarilor publici.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța de fond a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice.
În susținerea afirmației de mai sus, depune în xerocopie sentința definitivă și irevocabilă nr.1999/22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava. Din această perspectivă dacă recursul ar fi admis cu adevărat crea o discriminare între funcționarii publici din Instituțiile Prefectului din țară.
Consideră pertinentă motivarea instanței de fond cu referire la practica CEDO.
Solicită a se reține că Instituția Prefectului, respectiv Prefectul Județului S M nu s-a opus și nu se opune la acordarea acestor drepturi salariale,m ci doar invocă imposibilitatea plății acestora pe considerentul lipsei de fonduri alocate de către ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Administrației și Internelor.
Cât privește recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale solicită respingerea acestuia ca nefondat, în speță fiind aplicabile prevederile art.278 Cod procedură civilă, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale instanța reparând o eroare de redactare a hotărârii. Chiar dacă instanța nu ar fi precizat expres că hotărârea este executoriei, ea are acest caracter potrivit dispozițiilor legale.
Referitor la recursul declarat de Instituția Prefectului Județului SMs olicită a se reține că recurentul nu se opune la acordarea acestor drepturi salariale pentru funcționarii publici din cadrul instituției, întreaga motivare a recursului bazându-se pe faptul că aceste drepturi nu au putut fi acordate datorită nealocării de fonduri cu această destinație.
În drept au invocat: Codul d e procedură civilă, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă,curtea de apel apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați au calitatea de funcționari publici ai autorității publice pârâte recurente și au solicitat obligarea pârâților la alocarea, respectiv plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 50% din salariul de bază, în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 lit."c" și "d" din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a). salariul de bază,
b). sporul de vechime,
c). suplimentul postului,
d). suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii, privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Prin art. unic pct. 7 din Legea nr.164/2004 pentru aprobarea OUG nr.123/2003, art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006 în perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate, suspendare care a fost menținută până la data de 31.12.2006.
Începând cu anul 2007, suspendarea a încetat, OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici nu a mai menținut dispozițiile anterioare relative la această suspendare.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare nu echivalează cu înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală, nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce privește acest drept.
Legea nr.188/1999 constituie legea cadru, astfel încât reclamanții intimați, ca funcționari publici, au dreptul să primească și cele două sporuri, care sunt evidențiate expres în lege.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților intimați este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional la Convenție, CEDO statuând că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Sporurile prevăzute de art.31 lit."c" și "d" din legea nr.188/1999, sunt deja "legiferate" aceste două elemente au conținut economic, iar dacă legiuitorul nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții intimați puteau să aibă în patrimoniul lor, în mod efectiv și licit, sumele respective.
Cum însăși legiuitorul le readuce în vigoare, actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se poate subsuma actului de legiferare, cum greșit afirmă recurenta Ministerul Administrației și Internelor.
Împrejurarea că, legiuitorul intenționează, într-un viitor incert, să elaboreze o altă lege și să implementeze un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici, nu justifică în nici un mod neacordarea celor două sporuri legale, atât timp cât ele fac parte din salariu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului, care, din motive de ordin financiar, a suspendat succesiv acordarea acestor sporuri, a fost ca ele să figureze ca elemente componente ale salariului funcționarului public, iar neprevederea ulterioară a unor cuantumuri ori condiții de acordare, nu constituie un aspect de natură a duce la concluzia că nu se impune aplicarea concretă a acestor dispoziții legale.
Culpa legiuitorului, care nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a acestor sporuri ce fac parte din salariu, nu trebuie răsfrântă asupra funcționarilor publici, fapt ce ar afecta grav dreptul la muncă și la corecta și justa remunerare a acestora.
Cât privește cuantumul sporurilor solicitate curtea reține că, asupra acestui cuantum, pârâții nu au formulat nici un fel de obiecții, rezultând astfel acordul implicit al acestora cu privire la acesta.
fondurilor cu această destinație către Instituția Prefectului nu pot fi imputate reclamanților intimați, astfel că motivul de recurs invocat de Instituția Prefectului Județului S M nu va fi reținut.
Criticile recurentei Ministerul Administrației și Internelor B, vizând încheierea de îndreptare a erorii materiale sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect incidența dispozițiilor art.281 alin.1 coroborat cu dispozițiile art.278 Cod procedură civilă, în speță.
În considerarea celor ce preced, având în vedere și faptul că pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat procese similare, în care s-au admis acțiunile formulate de reclamanți, situație în care persoanele aflate în situații identice li s-a creat legitimă, în sensul că și acestea au dreptul de a beneficia de plata acestor drepturi și văzând și practica CEDO în acest sens ( Cauza Driha, Beian, Stere împotriva României), precum și prevederile art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea de apel apreciază sentința recurată ca fiind legală și temeinică și în consecință, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâțiINSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL SșiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELORîmpotriva sentinței nr.544/CA din 17 decembrie 2008 și încheierii de îndreptare a erorii materiale din 14 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, pe care le menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Cu opinie separată
Red.dec. - jud. -
- în concept, 31.03.2009-
Jud. fond
Tehnoredact. --
02.04.2009/2 ex.
OPINIA SEPARATĂ
Consideră că, soluția care trebuia pronunțată în cauză, este de admitere a recursurilor declarate de Instituția Prefectului - Județul S M și Ministerul Administrației și Internelor B împotriva sentinței nr.544 din 17 decembrie 2008 și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/199, pentru activitatea desfășurară, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postul și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată în perioada 2004 - 2007 prin acte normative cu caracter special, respectiv OUG nr.92/2004, aprobată prin Legea nr.76/2005, OG nr.2/2006, aprobată prun Legea nr.417/2006, OG nr.6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, modificată și completată prin OG nr.9/2008, acte normative în care se menționează expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea conform anexelor acestor acte normative.
Nici în cuprinsul Legii generale nr.188/1999 și nici în cuprinsul actelor normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici, legiuitorul nu a stabilit și cuantificat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art.31 din Legea nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea ( calcularea) suplimentului postului și suplimentul gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale date în aplicarea și executarea art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, respectiv Parlamentului care potrivit art.61 alin.1 din Constituție este unica autoritate legiuitoare a țării, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, sau Guvernului, în cazul emiterii unei hotărâri dată în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,m acordarea acestor sporuri de către instanțe prin cuantificarea sporului prin analogie cu alte sporuri, nu este posibilă, deoarece instanțele de judecată nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în lipsa cuantificării lui nu este posibil de exercitare efectivă.
Prin deciziile nr.818/2008, 819/2008 și 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că, prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că, instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În conformitate cu aceste dispoziții cuprinse în deciziile Curții Constituționale se reține că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente, neexistând nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească în locul legiuitorului un cuantum al acestor sporuri.
Prin urmare, consideră că, în cauză acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca neîntemeiată, atâta vreme cât legiuitorul nu a cuantificat prin vreo prevedere legală cuantumul suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, cuantificarea lui de către instanță la nivel de 25%, cât s-a solicitat, nefiind posibilă, dat fiind cele reținute și constatate prin deciziile Curții Constituționale mai sus arătate.
Pentru aceste considerente, apreciez că, în cauză soluția care trebuia pronunțată să fie de admitere ca fondat a recursului, modificare în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
Red. opinie - jud. -
- în concept, 06.04.2009 -
Tehnoredact. - -
07.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Vîrtop Florica
