Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 172/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.172/CA/2009 -
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSIIcu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, -, C, -, -, -, B, -, - toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B, cod poștal - împotriva sentinței nr.62/CA din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având obiect - litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999)-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă - personal, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, este la primul termen în această fază procesuală, după care:
Intimata reclamantă, depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară, adresa nr.1234/10 martie 2009 a Casei Naționale de Pensii, învederează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, față de înscrisurile depuse de intimata reclamantă, apreciază că nu se impune comunicarea acestora și nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă, prezentă la dezbaterea cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată, conform concluziilor depuse la dosarul cauzei. În esență învederează instanței că, apreciază că are dreptul la acordarea sporurilor, care fac parte integrantă din salariu, iar culpa legiuitorului care nu a intervenit cu precizări, privind acordarea acestor sporuri, nu trebuie să fie răsfrântă asupra sa și a colegilor săi. Dreptul lor la sporurile salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare sunt îndreptățiți legal la încasarea lui. Este vorba în principal de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drept prevăzut de art.31 alin.1 lit."c și d" din Legea nr.188/1999 republicată și cel privind procentul de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază. De asemenea, învederează și că, alături de argumentele deduse din legislația națională, apreciază că incidente în speța de față sunt și prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, care prevede că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă, specifică sistemului Convenției pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale". CEDO a arătat că, noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. Prin suspendarea periodică, arată că a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare, de un drept legitim și licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv. În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură statului, astfel încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol. Partea a II-a a art.1 a Protocolului 1 prevede 3 condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acestui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele aplicabile în materie; să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. În speța de față, arată că niciuna din condițiile enumerate în textul protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite. Mai arată și că, în conformitate cu art.3 din Codul civil R, care prevede că, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare, este susceptibil de denegare de dreptate, astfel că acesta nu va putea respinge acțiunea. În consecință, consideră că prin soluția dată, Tribunalul Bihor nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Protocoalelor Adiționale. Drept consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.62/CA din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, C, -, -, -, B, -, toți cu domiciliul ales în O,-, jud.B, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, jud.B și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație calculat prin raportare la data nașterii dreptului până la data plății, drepturi ce constau în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în cuantum de 25% calculat la salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 până la zi, pentru cei care erau angajați la acea dată, iar pentru următorii reclamanți, pentru perioadele mai jos indicate:
începând cu data de 18.08.2006
01.11.2007
29.12.2006
29.12.2006
10.03.2008
29.12.2006
29.12.2006
Voit 10.03.2008
01.02.2006
15.03.2007
29.12.2006
01.11.2007
17.03.2008
29.10.2007
16.10.2007
29.12.2006
29.12.2006
10.03.2008
10.03.2008
01.06.2005
01.11.2007
01.11.2007,
până la data pronunțării hotărârii.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale ce constau în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în cuantum de 25% calculat la salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, angajați ai pârâtei, după cum rezultă din anexa 1 la cererea introductivă, aspect necontestat de către pârâtă.
Potrivit art.40 al.2 lit.c din Codul muncii obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului.
Dată fiind calitatea de funcționari publici a reclamanților, drepturile salariale pretinse izvorăsc din lege, fiind prevăzute de art. ( inițial 29) 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri, (ce trebuiau acordate cu începere din 01.01.2004 conform art. 25 din Legea nr. 161/2003) nu au fost acordate întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, plata drepturilor respective a fost suspendată.
Însă ca efect al acestei suspendări drepturile salariale nu au încetat să existe, după cum nu a încetat nici obligația acordării lor.
Pe de altă parte, chiar dacă plata acestor drepturi salariale nu este prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 6/2007- privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007-, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a unei legi în vigoare deoarece abrogarea trebuie realizată doar printr-un act normativ de același nivel sau superior conform dispozițiilor art.62 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
În plus, dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 al.2 din Legea nr.188/1999 vin în contradicție cu dispozițiile art.53 al.2 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de leg, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că pe rolul instanțelor judecătorești s-au soluționat litigii în care în urma admiterii acțiunilor funcționarilor aflați în situații similare, pârâții au fost obligați la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază.
Chiar dacă practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul juridic românesc, totuși, dat fiind că în situații similare altor persoane li s-au acordat drepturile pretinse de reclamanți în cauza de față, aceștia nutresc o speranță legitimă de a obține recunoașterea creanței lor, tratamentul diferit acordat în situații similare fiind contrar principiului siguranței raporturilor civile, ca element fundamental al statului de drept.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art.1 Protocolul 1 (cauzaStere împotriva României). De asemenea, în practica aceleași instanțe, CauzaBeian împotriva României nr.1/06.12.2007s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților în modalitățile și pentru perioadele indicate în cerere, sporurile constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de câte 25 % fiecare, din salariul de bază, începând cu 01 octombrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective prin raportare la data nașterii dreptului pentru fiecare dintre funcționari.
Pentru identitate de rațiune, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta și în condițiile în care nu survin modificări legislative referitoare la aceste sporuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, prin art.29 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, așa cum a fost el modificat prin Legea nr.161/2003, a fost reglementat cu data de 01.01.2004, dreptul la salariu al funcționarului public, salariu compus din:salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, aceste drepturi au fost suspendate succesiv, prin dispoziții exprese ale unor acte normative succesive, după cum urmează: OUG nr.91/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și nr.OG2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin urmare, se poate constata că, acordarea drepturilor solicitate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin acte normative succesive, casa județeană de pensii neavând vreo culpă cu privire la neacordarea acestor drepturi.
Concluzionează că, a fost în imposibilitate de a acorda aceste drepturi, având în vedere și faptul că nu au fost alocate fonduri de la buget cu această destinație, iar veniturile și cheltuielile anuale sunt aprobate de către ordonatorul principal de credite, acestea având destinație prescrisă și limitată.
În drept a invocat prevederile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.188/1999 republicată.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții intimați sunt funcționari publici ai Casei Județene de Pensii B și au solicitat plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în același procent, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a). salariul de bază;
b). sporul pentru vechime în muncă;
c).suplimentul postului;
d).suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului, suspendare care a fost menținută până la 31.12.2006. Începând cu anul 2007, suspendarea a încetat, nr.OG6/2007, privind salarizarea funcționarilor publici nu a mai menținut dispozițiile anterioare relative la această suspendare.
În ceea ce privește efectul suspendării plății acestor drepturi prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța constată că prin această suspendare nu au fost abrogate aceste drepturi, astfel că de la data încetării acestei suspendări se poate face plata drepturilor.
Odată cu suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prin cele două acte normative, s-a suspendat și cursul prescripției în ce privește dreptul la acțiune prin prisma Decretului nr.147/1958, cât și raportat la prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000.
Se reține că, Legea nr.188/1999 constituie legea cadru, astfel că reclamanții intimați, ca funcționari publici, au dreptul să primească și cele două sporuri evidențiate expres de lege.
Împrejurarea că legiuitorul intenționează, într-un viitor incert, să elaboreze o altă lege și să implementeze un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici nu justifică în nici un fel neacordarea celor două sporuri legale, atâta timp cât ele fac parte din salariu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului care din motive de ordin financiar, a suspendat succesiv acordarea acestor sporuri, a fost ca ele să figureze ca elemente componente ale salariului funcționarului public, iar neprevederea ulterioară a unor cuantumuri ori condiții de acordare nu constituie un aspect de natură a duce la concluzia că nu se impune aplicarea concretă a acestor dispoziții legale.
Culpa legiuitorului, care nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a sporurilor ce fac parte din salariu, nu trebuie răsfrântă asupra intimaților funcționari publici, fapt ce ar afecta grav dreptul la muncă și la corecta și justa remunerare a acestora.
Sporurile prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 sunt deja "legiferate", însuși legiuitorul readucându-le din nou în vigoare, iar actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se poate subsuma actului de legiferare.
Față de cele de mai sus, având în vedere și faptul că pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat procese similare în care s-au admis acțiunile formulate de reclamanți, situație în care persoanele aflate în situații identice li s-a creat legitimă, în sensul că și acestea au dreptul de a beneficia de plata acestor drepturi și văzând și practica CEDO în acest sens (Cauza Driha contra României), precum și prevederile art.1 din protocolul I la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, instanța de recurs apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică și pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței nr.62 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- cu opinie separată -
Red. dec. - jud.
- în concept -31.03.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - /
- 31.03.2009/ 2 ex.
OPINIA SEPARATĂ
Consideră că, soluția care trebuia pronunțată în cauză, este de admitere a recursului declarat de Casa Județeană de Pensii B și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/199, pentru activitatea desfășurară, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postul și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată în perioada 2004 - 2007 prin acte normative cu caracter special, respectiv OUG nr.92/2004, aprobată prin Legea nr.76/2005, OG nr.2/2006, aprobată prun Legea nr.417/2006, OG nr.6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, modificată și completată prin OG nr.9/2008, acte normative în care se menționează expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea conform anexelor acestor acte normative.
Nici în cuprinsul Legii generale nr.188/1999 și nici în cuprinsul actelor normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici, legiuitorul nu a stabilit și cuantificat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art.31 din Legea nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea ( calcularea) suplimentului postului și suplimentul gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale date în aplicarea și executarea art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, respectiv Parlamentului care potrivit art.61 alin.1 din Constituție este unica autoritate legiuitoare a țării, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, sau Guvernului, în cazul emiterii unei hotărâri dată în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,m acordarea acestor sporuri de către instanțe prin cuantificarea sporului prin analogie cu alte sporuri, nu este posibilă, deoarece instanțele de judecată nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în lipsa cuantificării lui nu este posibil de exercitare efectivă.
Prin deciziile nr.818/2008, 819/2008 și 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că, prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că, instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În conformitate cu aceste dispoziții cuprinse în deciziile Curții Constituționale se reține că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente, neexistând nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească în locul legiuitorului un cuantum al acestor sporuri.
Prin urmare, consideră că, în cauză acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca neîntemeiată, atâta vreme cât legiuitorul nu a cuantificat prin vreo prevedere legală cuantumul suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, cuantificarea lui de către instanță la nivel de 25%, cât s-a solicitat, nefiind posibilă, dat fiind cele reținute și constatate prin deciziile Curții Constituționale mai sus arătate.
Pentru aceste considerente, apreciez că, în cauză soluția care trebuia pronunțată să fie de admitere ca fondat a recursului, modificare în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
JUDECĂTOR,
Red. opinie - jud. -
- în concept, 06.04.2009 -
Tehnoredact. - -
07.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Vîrtop Florica
