Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1983/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1983
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții - și G împotriva sentinței nr.574 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți - și G prin avocat și avocat V și consilier juridic pentru intimata parte prejudiciată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, lipsind intimatele reclamante CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI O - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR A CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI ȘI CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat și avocat V pentru recurenții pârâți - și G, pe rând având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Consilier juridic pentru intimata parte prejudiciată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.574 din 10 octombrie 2008, Tribunalul Olta admis Încheierea de sesizare nr.18 din 23 iunie 2008 completului Camerei de Conturi a Județului O - Direcția de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a României și a obligat pârâții, administrator public și G - Director al Direcției Generale de Venituri și Cheltuieli la plata prejudiciului de 179.032 lei, reprezentând plăți nelegale și a sumei de 13.341 lei cu titlu def oloase nerealizate către Municipiul S, Județul
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispozițiile înscrise în Cap. VIII - Administratorul public, art.112 alin.(1) - (4) din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, republicată, așa cum a fost completată și modificată prin art.I, pct.100 din Legea nr. 286 din - pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 s-a reglementat funcția publică de administrator public, stabilindu-se procedura de înființarea a funcției, criteriile, procedura și atribuțiile specifice de numire și eliberare din funcție, atribuțiile pe care administratorul public le poate îndeplini, și, competența primarului de a-i delega "calitatea de ordonator principal de credite".
Tribunalul a constatat că delegarea calității s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale.
Astfel, dispozițiile art.112 alin.(4) din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, republicată, prevăd că: " Primarul poate delega către administratorul public, în condițiile legii, calitatea de ordonator principal de credite".
Dispozițiile art. 63 alin.(1) lit.c) din Legea nr.215/2001, republicată, stabilesc în sarcina Primarului, printre altele, ca atribuții principale "atribuții referitoare la bugetul local", în exercitarea cărora, primarul: "a) exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;c) inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale, și, d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât și a sediului secundar."
Dispozițiile art.68 alin.(1) și (2) din Legea nr.215/2001, republicată, stabilesc că: "În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz", alin.(2) Prevederile art. 48 și ale art. 49 alin. (2) se aplică în mod corespunzător."
Dispozițiile art.48 și 49 la care face trimitere alin.(2) al acestui articol stabilesc activitățile ce trebuiesc efectuate pentru punerea în executare a dispozițiilor Primarului, pentru ca ele să aibă caracter executiv, prin asimilare, cu cele efectuate pentru Hotărârile Consiliului Local.
Raportat la aceste dispoziții legale tribunalul a constatat că nu a fost emisă o Dispoziție a Primarului Municipiului S privind delegarea calității de ordonator principal de credite către administratorul public.
Legat de exercitarea legală a atribuțiilor de ordonator principal de credite de către pârâtul, s-a apreciat că nu pot fi primite constatările controlului și apărările pârâților că această delegare a calității de ordonator principal de credite a avut loc prin Contractul de management nr. 2287/20.03.2007, fila 78 dosar, deoarece, potrivit art. II - Obiectul contractului, constă în: "Instituția încredințează administratorului public organizarea, conducerea și gestionarea activităților Direcției Tehnice, Direcției Generale de Venituri și Cheltuieli, Direcția Arhitect-șef, Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat, Serviciul public cultură sport și Serviciul de iluminat public pe baza unor obiective și criterii de performanță conform anexei nr.1, potrivit celor convenite prin prezentul contract" și nu cele care revin Primarului, ca atribuții principale - atribuții referitoare la bugetul local.
Faptul că, în cuprinsul contractului de management nr.2287/20.03.2007 la art.VII-Drepturile și obligațiile părților, Capitolul A - Drepturile și obligațiile administratorului public, subcap. 2, pct.7 - exercită funcția de ordonator principal de credite, a fost înscrisă această obligație, și că, prin Dispoziția nr.1882 din data de 21.03.2007 a fost numit în funcția de administrator public, s-a reținut că nu echivalează cu delegarea acestei calității acestuia, deoarece, nu a fost stabilită prin Dispoziție potrivit art.68 alin. (1) din Legea nr.215/2001, care, nu a fost supusă controlului de legalitate al prefectului, și, publicității, potrivit art.48 și 49 din lege.
A mai reținut tribunalul că toate plățile - actele privind plata drepturilor bănești ce fac obiectul actului de control - au fost aprobate de o persoană fără calitate, fapt ce atrage nulitatea lor absolută.
S-a apreciat că faptul că Primarul Municipiului S, a înțeles să aplice legea în stil personal, cu sprijinul și concursul nemijlocit al administratorului public și al directorului Direcției Venituri și Cheltuieli nu-l absolvă de răspunderea pentru modul în care sunt cheltuiți banii publici, situație în care, normal și legal, ar fi trebuit să se regăsească alături de persoanele a căror răspundere civilă delictuală s-a cerut a fi stabilită, îndată ce toate deconturile de plată a acestor sume sunt aprobate de acesta în calitate de Investitor și Primar.
A constatat tribunalul că înscrierea administratorului public în cuprinsul mai multor Dispoziții ale Primarului, privind constituirea comisiilor de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractelor de lucrări - nominalizate în Raportul de control și apărările pârâților- contravine prevederilor art. 2, alin.(2) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S nr.18/07.02.2007, și normelor legale privind aprobarea actelor de plată în care apare ca beneficiar al sumelor înscrise în cuprinsul lor.
Cât privește viza de control financiar preventiv dată pe actele de plată a indemnizațiilor stabilite pentru membrii comisiilor de analiză și evaluarea ofertelor privind atribuirea contractelor de lucrări de către pârâtul G, îndată ce le prezenta pentru aprobare pârâtului, trebuia să cunoască faptul că acesta nu putea îndeplini funcția de ordonator principal de credite, a modului în care această calitate îi putea fi delegată, dacă avea competența legală de a aproba actele de plată al căror control preventiv avea obligația să-l exercite prin viza dată, contribuind în mod nemijlocit la păgubirea bugetului, local.
S-a apreciat că nu pot primite apărările pârâților, că în cadrul atribuțiunilor legale de serviciu încredințate aveau obligația să ducă la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, deoarece, în funcțiile încredințate ar fi trebuit să asigure aplicarea corectă a legii, să nu prejudicieze bugetul local prin activitățile desfășurate, cele mai multe in interes personal, acte care ar fi trebuit aprobate și avizate pentru control financiar preventiv de înlocuitorii de drept ai acestora - nenominalizați în actele de control, și nu de ei personal pentru încasarea sumelor înscrise în cuprinsul lor.
Nici susținerea pârâților că modul de calcul stabilit de controlorii financiari nu corespunde cu realitatea pe motiv că activitățile de analiză în comisii s-a desfășurat și în timpul programului de lucru și trebuiau înglobate în programului de lucru de 8 ore, și nu adiționate la acest program, s-a reținut că nu sunt întemeiate, deoarece plata lor nu s-a făcut pe statele lunare de plată a salariilor, cum ar fi fost normal și legal, chiar dacă cheltuielile erau înscrise în valoarea obiectivelor de investiții analizate, ci prin acte de plată distincte, de natura statelor de plată avansuri.
S-a reținut din analiza apărării formulată de pârâți, raportat la statele de plată a avansurilor întocmite și a anexele acestora, că este greu de acceptat, cu condiția de a nu se considera pontajele întocmite că nu sunt reale, ca, spre exemplu, în data de 6 și 7 ianuarie 2007 - sâmbăta și dumineca - zile libere, fila 187 dosar control, cei doi pârâți, și G, în lipsa celorlalți membrii ai comisiilor, lucrează 15 ore în timp ce ceilalți membri ai comisiei lucrează 6 și 9 ore, lucrează 22 de ore în timp ce ceilalți membri ai comisiei lucrează 5, 8, 13 și 14 ore, în zilele 13 și 14 ianuarie 2007, 20 și 21 ianuarie 2007, 27 și 28 ianuarie 2007-zile libere, că aceștia au prestat efectiv activități de analiză a ofertelor, 12,16,15,13,14 sau 13, ore pe zi în zilele de sărbători legale, pentru a li se achita sumele înscrise în statele de plată.
A constatat tribunalul că nu poate fi primită nici apărarea pârâților că membrii comisiilor de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractelor de lucrări, au lucrat și în cadrul orelor suplimentare peste programul normal de lucru, deoarece, din analiza pontajului, spre exemplu din data de 12 ianuarie 2007 și data de 19 ianuarie ianuarie 2007, orele plătite, compuse din cele 8 ore ale programului normal de lucru și timpul suplimentar din comisii, adiționate pentru pârâții și G, rezultă că au lucrat 29 de ore în data de 12 ianuarie 2007, fapt imposibil datorită limitei fizice a zile la 24 de ore și 23 de ore în data de 19 ianuarie 2007, în timp ce ceilalți membrii ai comisiei doar dublează timpul de lucru normal de 8 ore.
S-a apreciat ca fiind corectă și întemeiată constatarea și concluzia controlului financiar privind efectuarea acestor analize în timpul programului de lucru și în exercitarea sarcinilor de serviciu stabilite, astfel că, nu puteau fi plătiți suplimentar pentru aceste activități.
Cât privește efectuarea plății orelor lucrate către membrii comisiilor de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractelor de lucrări, în temeiul Hotărârii Consiliului Local nr.311/2006, hotărâre care, pe seite-ul Primăriei Municipiului S este incompletă sub aspectul conținutului ei, fila 61 dosar, tribunalul a constatat că acest act administrativ nu își produce efectele fără îndeplinirea cerințelor de publicitate stabilite de art.48 și 49 din Legea nr.215/2001, republicată.
Hotărârea nr.311/2006, în forma prezentată de pârâți, s-a apreciat că nu poate fi considerată că are caracterul unui act normativ privind acordarea plații membrilor comisiilor de evaluare a ofertelor pentru achiziții publice, așa cum corect și întemeiat a reținut controlul financiar, deoarece, fiecare procedură de achiziție impune cunoștințe specifice și grade de dificultate diferite ale documentațiilor de achiziții, fapt care, nu ar putea permite plata unitară a membrilor comisiei de evaluare indiferent de timpul de muncă și nivelul pregătirii lor profesionale, hotărârea nestabilind că activitatea de analiză a documentațiilor se efectuează în timpul programului de lucru ca sarcină suplimentară de serviciu sau pentru orele suplimentare efectuate.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții G și.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că prin hotărârea atacată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2, motiv prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Astfel, se învederează că judecătorul fondului a procedat greșit scoțând din cauză pe autorul actului de sesizare, respectiv Camera de Conturi O - Direcția de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a României și introducând în cauză ca reclamant o persoană juridică, respectiv municipiul S, ce nu are această calitate și s-a situat pe aceeași poziție cu cea a pârâților.
Se arată că Municipiul S nu avea calitate procesuală activă, nu a sesizat instanța de judecată, iar prin adresele comunicare Camerei de Conturi O s-a situat pe aceeași poziție procesuală cu pârâții, iar cu ocazia dezbaterii fondului nu a solicitat admiterea încheierii de sesizare împotriva pârâților.
Un al doilea motiv de recurs vizează aspectul legat de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr.civilă, în sensul că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, analizând legalitatea hotărârii Consiliului Local nr.311/2006, fără să-i fi fost cerut acest lucru.
Se arată că această hotărâre a Consiliului Local nu a fost contestată ori atacată în justiție pentru nelegalitate de nicio instituție sau persoană interesată.
Un alt motiv de recurs privește faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, motiv prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât nu a stabilit întinderea și cuantumul prejudiciului, iar motivele pe care s-a sprijinit motivarea hotărârii sunt străine de natura pricinii.
Printr-un alt motiv de recurs se invocă faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța de fond trecând sumar peste administrarea probatoriilor privind existența sau inexistența cumulativă a condițiilor privind răspunderea civilă delictuală.
Intimatele nu au depus întâmpinare, deși au fost citate cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Prin actul de sesizare nr.18/2008, Camera de Conturi Oas olicitat stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților și G, pentru plata despăgubirilor civile în sumă de 192.373 lei, din care 179.032 lei plăți nelegale și 13.341 lei foloase nerealizate.
Instanța de fond, prin încheierea din 29.08.2008 a dispus din oficiu scoaterea din cauză a Camerei de Conturi O și introducerea și citarea în cauză în calitate de reclamant a unității administrativ teritoriale - Municipiul
Dispozițiile art.129 Cod pr.civilă reglementează rolul activ al judecătorului, impunând instanței de judecată obligația de a solicita părților explicații oral sau în scris, precum și de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În speță, în vederea asigurării respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, în aplicarea dispozițiilor art.129 Cod pr.civilă, instanța de fond avea obligația de a soluționa cauza în contradictoriu cu emitentul actului de sesizare, respectiv Camera de Conturi O, și nu să-l scoată din cauză, așa cum în mod greșit a procedat.
Soluționând cauza fără emitentul actului contestat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr.civilă, ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat acest motiv de recurs în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 Cod pr.civilă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,celelalte motive invocate prin cererea de recurs fiind de prisos afi examinate.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților introducerea în cauză a emitentului actului de sesizare, respectiv Curtea de Conturi O, alaturi de celelate parti existente deja si va avea în vedere toate apărările formulate de pârâți prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții - și G împotriva sentinței nr.574 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/3 ex/16.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
