Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 1984/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1984
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S împotriva sentinței nr. 492 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.39 din 13.01.2009 Judecătoria Drobeta Turnu Sa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că prin soluționarea cererii la primul termen de judecată, au fost încălcate principiile contradictorialității și publicității procesului civil, precum și dreptul la apărare, fără a lăsa posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat și a se pune în discuție în ședință publică această excepție a necompetenței materiale a instanței.
Prin decizia nr. 98/R/02.02.2009 Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 39/ 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-.
La data de 09.02.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
Prin sentința nr.492 din 23 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât.
A admis excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, invocată de pârât.
A respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Primăria Dr. Tr. S în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, că din dispozițiile art. 77 Legea nr. 215/2001 reiese că primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 prevede că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii.
2 al aceluiași articol prevede că în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
S-a mai reținut că potrivit art. 4 alin. 1 lit. e din Legea nr. 50/1991 autorizațiile de construire se emit de primarii orașelor, pentru lucrările ce se execută în teritoriul administrativ al acestora.
Deci unitatea administrativ-teritorială, municipiul D Tr. S, este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu persoane fizice, fiind reprezentată în justiție de către primar care poate împuternici o persoană cu studii juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale.
Având în vedere că în cererea de chemare în judecată s-a menționat Primăria D Tr. S reprezentată legal prin domnul primar avocat -, că împuternicirea dată consilierului juridic este semnată de primarul municipiului D Tr. S s-a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de municipiului D Tr. S, reprezentat în justiție de primar, din eroare fiind menționată primăria care este doar o structură funcțională, nu o persoană juridică.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială s- reținut că potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă stabilindu-se de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.
În cauza de față, s-a constata că instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială prin care s-a solicitat suspendarea și sistarea lucrărilor efectuate de pârât în baza autorizației de construcție nr. 79/2007 și nr.329/2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Mehedinți, având ca obiect anularea autorizațiilor de construcție nr. 79/2007,NR. 329/2007 și a certificatului de urbanism nr. 664/05.02.2006.
Această cerere a fost întemeiată în drept de reclamantă pe dispozițiile art. 581. proc. civ. ce reglementează procedura ordonanței președințiale și a fost motivată în raport de condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura de drept comun a suspendării executării actelor administrative, aceste dispoziții speciale fiind incompatibile cu procedura ordonanței președințiale.
Mai mult, în privința suspendării executării autorizațiilor de construire/desființare emise cu încălcarea prevederilor legale există dispoziții speciale în Legea nr. 50/1991 și anume art. 12 alin. 2 care prevede că o dată cu introducerea acțiunii în anularea autorizației se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile art. 581. proc. civ. având ca obiect suspendarea și sistarea lucrărilor efectuate în baza unor autorizații de construcție a căror anulare se solicită în cadrul altui dosar aflat pe rolul instanței de contencios administrativ a fost apreciată ca fiind inadmisibilă, în condițiile existenței unei dispoziții speciale (art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991) pentru suspendarea autorizației de construire/desființare și sistarea executării lucrărilor, precum și a procedurii speciale prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Deoarece în speță nu este aplicabilă procedura ordonanței președințiale, s-a considerat că nu mai este necesară analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 581. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea cauzei și a respins cererea reținând excepțiile invocate de pârât.
Recurenta reclamantă a arătat că are calitate procesuală activă întrucât se află într-un litigiu ce are ca obiect anularea autorizației de construcție, motivând că din eroare nu s-a respectat -ul.
S-a mai arătat că până la soluționarea pe fond a acestui litigiu se impune sistarea lucrărilor.
La data de 213.04.2009 intimatul pârât a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispoz. art. 3041.proc.civ. Curtea apreciază nefondat recursul, menținând hotărârea primei instanțe, deși cu o altă motivare, pentru următoarele aspecte.
Potrivit art. 28 din Legea 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu procedura reglementată de această lege (nr. 554/2004), compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului d e procedură civilă stabilindu-se de instanță.
În speță, în mod corect, instanța de fond stabilind că temeiurile juridice indicate de reclamantă sunt incompatibile, respectiv dispozițiile art. 581 și următoarele din Codul d e procedură civilă ce reglementează procedura ordonanței președințiale și dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura suspendării executării actelor administrative, a analizat temeinicia cererii reclamantului prin prisma și cu aplicarea dispozițiilor speciale din materia suspendării actelor administrative, respectiv cele prev.de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
Față de aceste aspecte, criticile formulate de reclamantă vizând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 581.proc.civ. nu vor face obiectul analizei ca urmare a neaplicării procedurii reglementate de art. 581.proc.civ.
Cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea 554/2004 de către instanța de fond, criticile recurentei reclamante sunt nefondate pentru următoarele aspecte.
Dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării executării unui act administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ.
Legea permite doar suspendarea actului administrativ a cărui legalitate este pusă în discuție în cadrul acțiunii în anulare, nu și a altor acte sau măsuri administrative ce nu fac obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.
În acest context, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv suspendarea și sistarea lucrărilor efectuate de pârâtul la imobilul situat în DTS,- în baza autorizațiilor de construcție nr.79/2007 și 329/2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr-, Curtea apreciază corectă soluția instanței de fond având în vedere, pe de o parte că reclamanta nu a solicitat suspendarea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, autorizațiile de construcție nr.79/2007 și 329/200, iar pe de altă parte că lucrările de construire nu sunt efectul actelor administrative atacate, ci al unui act de autoritate, respectiv autorizațiile de construire emise în condițiile Legii 50/1991.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată legală soluția instanței de fond, deși cu o altă motivare, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. urmează a fi respins recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S împotriva sentinței nr. 492 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/28.05.2009
Jud. fond
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
