Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 2050/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu Curtea de Conturi -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2050
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,-,împotriva sentinței nr. 568 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu persoana răspunzătoare, cu domiciliul în S,-, -. A,. 2, unitate prejudiciată fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice S - cu sediul în S,- județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru persoana răspunzătoare, lipsă fiind recurenta Curtea de Conturi a României, reclamanta intimată Camera de Conturi S - Direcția de Control Financiar Ulterior S, persoana răspunzătoare și partea responsabilă civilmente intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru persoana răspunzătoare, înțelege să invoce excepția tardivității declarării recursului, față de data comunicării hotărârii recurate - 22 mai 2009, așa cum rezultă de pe dovada de comunicare a sentinței de la fila 347 dosar fond și data depunerii recursului - 16.06.2009, fiind astfel, depășit termenul legal de 15 zile, când se împlinea la 08.06.2009. Întrebată fiind, consideră că data de astăzi, este prima zi de înfățișare.
Întrebată fiind, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru persoana răspunzătoare, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În susținere, precizează că, în mod corect prima instanță a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de organul constatator Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană S, prin aceea că instanța de judecată poate cenzura deciziile Autorității de audit emise, nu și la stabilirea amenzilor prevăzute de art. 127 și 128 din Legea nr. 94/1992. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise,
După deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sesizarea cu nr. 25385/27.10.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 30.10.2008, organul constatator Curtea de Conturi a României a trimis instanței spre competentă soluționare, ca urmare a modificării Legii nr. 92/1994 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, dosarul nr. 17/2008, solicitând antrenarea răspunderii civile a domnului.
Persoana răspunzătoare, prin apărătorul său legal, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în motivarea căreia a arătat că, potrivit prevederilor art. 129 din Legea nr. 94/1992, abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de către controlorii Curții de Conturi, iar amenda se stabilește de colegiul jurisdicțional potrivit art. 40.
La data controlului, colegiul jurisdicțional era deja desființat, iar legea nu preciza alt organism împuternicit să aplice sancțiunile prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992.
Ulterior, prin Legea nr. 217/24.10.2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, capitolul IV din lege referitor la activitatea jurisdicțională a fost aprobat în totalitate, iar în art. 129 (după republicare) se arată că "abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 al. 2". Acest din urmă articol prevede că valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi.
Față de cele arătate, persoana răspunzătoare consideră că legiuitorul nu a stabilit condițiile în care urmează să fie aplicată sancțiunea prevăzută la art. 128 din lege și de către cine.
Organul constatator Camera de Conturi S, prin precizările depuse la dosar, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că valorificarea procesului-verbal de constatare a abaterilor prevăzute de art. 127 și 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, nr. 20/11.03.2008 încheiat de auditorii publici externi în timpul acțiunii de verificare a contului de execuție și a situațiilor financiare întocmite pentru anul 2007 s-a realizat potrivit Normelor de control financiar ulterior extern și de valorificare a constatărilor aprobate de Plenul Curții de Conturi prin Hotărârea nr. 33/27.02.2003, aflate în vigoare la data de 10.04.2008, data sesizării organelor competente în aplicarea amenzii civile.
În contraprobă a anexat la dosar, în copie, Hotărârea nr. 1/04.02.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi; Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi; Normele de control financiar ulterior extern și de valorificare a constatărilor aprobate de Plenul Curții de Conturi prin Hotărârea nr. 33/27.02.2003.
Curtea de Conturi a României, prin răspunsul la excepția invocată, a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că temeiul de drept al sesizării instanței de judecată îl reprezintă art. 31 din Legea nr. 94/1992, articol care a fost modificat prin Legea nr. 217/2008 care a consacrat soluția adoptării prin hotărâre de al Curții de Conturi a României a unei proceduri de valorificare a controlului financiar.
Între momentul modificării art. 31 din vechea lege și cel al adoptării unei noi proceduri, există o perioadă de tranziție care a fost suplinită prin hotărâre de Plenul Curții de Conturi a României, acoperind astfel vidul legislativ.
În acest scop, organul constatator a adoptat Hotărârea nr. 22/19.11.2008 prin care a adoptat ca soluție tranzitorie normele privind valorificarea actelor de control efectuate, norme comunicate în țară tuturor camerelor de conturi și în baza cărora s-au efectuat sesizările instanțelor de judecată.
Față de toate aceste aspecte, organul constatator apreciază că sesizarea este legală.
Prin sentința nr. 568/26.03.23009, Tribunalul Suceavaa respins sesizarea ca inadmisibilă.
S-a reținut că prin adresa nr. 354/20 din 10 aprilie 2008 Camerei de Conturi Saf ost sesizată Curtea de Conturi a României - Secția jurisdicțională, în vederea stabilirii cuantumului amenzii civile în sarcina domnului, potrivit art. 129 din Legea nr. 94/1992, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 128 din aceeași lege.
În motivarea sesizării, organul constatator a arătat următoarele:
Urmare a faptului că directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice S, nu a prezentat și pus la dispoziția controlorilor financiari documentele solicitate, necesare pentru efectuarea acțiunii de verificare a respectării prevederilor legale privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului de stat, s-a întocmit Procesul-verbal de constatare a abaterilor prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, înregistrat la Camera de Conturi S sub nr. 20/11.03.2008.
Conform Programului de control financiar și audit pe anul 2008 aprobat de Plenul Curții de Conturi a României prin Hotărârea nr. 66/13.12.2007, Camera de Conturi Saa vut prevăzut a realiza la DGFP S acțiunea "Verificarea respectării prevederilor legale privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului de stat".
Efectuarea acțiunii de control s-a realizat cu dificultate, datorită neprezentării rapoartelor de audit întocmite în anul 2007 de către Serviciul de Audit Public Intern din cadrul DGFP S și de alte structuri de audit din cadrul ANAF, de către directorul executiv al DGFP S, respectiv persoana răspunzătoare.
Aceste rapoarte de audit erau necesare pentru realizarea acțiunii de verificare a situațiilor financiare ale anului 2007, acțiune care are un punct distinct privind evaluarea activității de control și audit financiar propriu, obiectiv stabilit prin programul de control și tematica specifică aprobate de Plenul Curții de Conturi a României.
Pe parcursul desfășurării acțiunii de verificare, persoana răspunzătoare a tergiversat și amânat punerea la dispoziție a controlorilor financiari a documentelor solicitate, aspect probat și de numeroasele adrese întocmite de către controlorii financiari și anexate la actul de control.
A mai precizat organul constatator că nici până la data întocmirii adresei nr. 354/20 din 10 aprilie 2008 de către Direcția de Control Financiar Ulterior, înaintată Curții de Conturi a României - Secția jurisdicțională, nu au fost puse la dispoziția controlorilor financiari, documentele menționate în procesul-verbal de constatare a abaterilor prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, nr. 28 din 29.04.2008.
În dovedirea susținerilor au fost anexate: procesul-verbal nr. 20/11.03.2009, adresa nr. 3/26.02.2008 și adresa nr. 4/27.02.2008.
În cauză s-a fixat termen la data de 17 septembrie 2008, când s-a dispus întocmirea unei adrese la Direcția de Control Financiar Ulterior S pentru ca aceasta să comunice dacă la momentul acela se efectua control la DGFP S și dacă echipa de control are acces la documentele necesare finalizării actului de control și s-a amânat soluționarea cauzei pentru 8 octombrie 2008. La acest termen, avându-se în vedere lipsa părții pe care instanța a considerat-o ncesară, s-a amânat din nou soluționarea cauzei, pentru data de 22 octombrie 2008.
Fără a se întocmi nici un nou act de procedură, cauza a fost înaintată, cu adresa nr. 25385/30.10.2008, Tribunalului Suceava, spre competentă soluționare.
Competența reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești sau unui organ de jurisdicție sau cu activitate jurisdicțională de a soluționa o anumită pricină.
În speță, Tribunalul Suceavaa constatat că nu au existat norme care să confere instanțelor competența de aplicare a amenzii civile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 94/1992, după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 (care a modificat Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi), la data de 30 octombrie 2008.
Conform art. 129 din Legea nr. 94/1992, în forma în vigoare la data de 31 octombrie 2008, când a fost înregistrată sesizarea de față, abaterile prevăzute la art. 127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009.
A considerat Tribunalul că acest regulament exclude competența instanței de judecată la stabilirea amenzilor pentru abaterile prevăzute de art. 127 și 128 din Legea nr. 94/1992, instanțele putând doar cenzura deciziile Autorității de Audit emise în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Curtea de Conturi a României arătând că la data de 29.10. 2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției - Legea nr. 429/2003, precum și cele ale OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr. 49/2004 (art.11).
În temeiul prevederilor art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art. 1 din nr.OUG 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare.
Din cele redate, consideră recurenta că în cauză rezultă competența materială și teritorială a tribunalelor în ceea ce privește soluționarea litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi a României.
Mai arată că, de asemenea competența instanței rezultă din prevederile art. I pct. 39 din Legea nr. 217/2008, respectiv art. 4 din OUG nr. 117/2003.
Susține recurenta că avem de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, " Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune ca o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai existăratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr. 94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, până în momentul înlocuirii lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță regulamentul de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 217/2008.
Recursul care, în drept se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Instanța, în baza art. 137 Cod procedură civilă va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului, excepție invocată de către intimat prin apărător.
Potrivit art. 310 Cod procedură civilă "dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen".
De asemenea, potrivit art. 134 Cod procedură civilă " este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii".
Ori, în cauză, prima zi de înfățișare a avut loc la termenul de judecată din 29 octombrie 2009, când, întrucât nu s-a invocat tardivitatea recursului, instanța l-a considerat ca fiind formulat în termen.
Astfel, se constată că excepția tardivității invocată de către intimat nu este dată, urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la fondul cauzeiCurteaconstată că, în baza art. 129 din Legea nr.94/1992, în forma în vigoare la data de 31 octombrie 2008, când sesizarea a fost înregistrată pa rolul instanței, competența constatării abaterilor prevăzute la art. 127 și 128 aparține auditorilor publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda trebuia aplicată potrivit regulamentului aprobat conform art. 12 alin. 2.
Cum în cauză nu au existat norme care să confere instanțelor judecătorești competența de aplicare a amenzii civile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 94/1992, după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, în mod corect prima instanță a respins sesizarea ca inadmisibilă.
Având în vedere acestea,Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității, invocată de Avocat pentru persoana răspunzătoare .
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,-,împotriva sentinței nr. 568 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu persoana răspunzătoare, cu domiciliul în S,-, -. A,. 2, unitate prejudiciată fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice - cu sediul în S,- județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -,
aflat în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.
14.12.2009/2 ex.
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
