Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2062/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECI Z I NR. 2062
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul -, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 1397 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - prin Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului - cu sediul în S,-, județul și chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, corp. A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit reclamanta, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul legal timbrat și în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, administrativ și fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând obligarea pârâtei la plata taxei de poluare în sumă de 1470 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism, fabricat în anul 1994, cu număr de identificare -, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite suma de 1470 lei reprezentând taxă de poluare, conform chitanței seria - cu nr. - din 09.12.2008.
Taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Prin perceperea acestei taxe se realizează în mod direct o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare din care reiese că există incompatibilitate între normele interne incidente în speța de față și dispozițiile art. 90, în această situație fiind aplicabil principiul supremației dreptului comunitar.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copie, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, chitanța seria - nr. -, referat de calcul al taxei de poluare, contract de vânzare cumpărare a autoturismului, cartea de identitate a acestuia.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
La același termen de judecată, respectiv 30 aprilie 2009, pârâta a formulat în temeiul art. 60 și următoarele Cod procedură civilă o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B pentru ca în situația în care acțiunea reclamatului va fi admisă să se dispună obligarea chematului în garanție la restituirea către acesta a sumei de 1537 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5,6, 7, 8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a G nr. 50/2008.
Legal citat, chematul în garanție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Referitor la excepția inadmisibilității, a arătat că în raport de prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantei este doar o critică de neconstituționalitate a prevederilor G nr. 50/2008, fără alte argumente, motiv pentru care acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu se poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei legi sau ordonanțe a Guvernului.
De asemenea, obiectul acțiunii formulate de reclamantă nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel care se constituie păgubit, având în vedere și obiectul cererii reclamantului, respectiv constatarea inexistenței unei obligații de plată, constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei de 1470 lei, consideră această cerere ca fiind inadmisibilă.
Prin sentința nr. 1397 din 3 iulie 2009, Tribunalul Suceava a respins, excepția inadmisibilității, invocată de chemata în garanție, a respins, ca nefondată cererea principală formulată de reclamantă și, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chematul în garanție, prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată.
De altfel, prima instanță a fost investită cu soluționarea unui litigiu de contencios fiscal și nu cu o acțiune împotriva ordonanțelor Guvernului, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin.7 raportat la art. 9 din Legea nr. 554/2004. Reclamanta nu invocă neconstituționalitatea dispozițiilor G nr. 50/2008, ci neconformitatea acestora cu prevederile dreptului comunitar, obligatorii în urma aderării României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.
Contrar susținerilor chematei în garanție, nu excede atribuțiilor puterii judecătorești verificarea compatibilității unor norme de drept intern cu dispoziții cuprinse în sursele de drept primar și secundar comunitar.
Reclamantul critică încasarea taxei de poluare, operațiune care poate fi asimilată unui act administrativ fiscal, astfel încât, a fost înlăturată și susținerea chematei în garanție conform căreia nu poate fi sesizată instanța de contencios administrativ cu o cerere având un asemenea obiect.
Pe fondul cauzei, prima instanță, a reținut următoarele:
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Valente Publica).
În cauza de față rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin nr.OUG 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Ca urmare, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută critica privind încălcarea principiului nediscriminării.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, a cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, apreciază recurentul după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că, instituirea taxei de poluare s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte privind îmbunătățirea calității mediului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține că recursul este întemeiat.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamant. Pe cale de consecință urmează a fi admisă și cererea de chemare în garanție. Urmează a fi acordată și dobânda legală aferentă taxei de poluare încasată cu încălcarea dreptului comunitar, dobânda datorată în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 999 - 999 Cod civil, fapta ilicită constând în încasarea nelegală a taxei. Principiul reparării integrale a prejudiciului impune și acordarea dobânzii legale.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct.9; 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul -, cu sediul în S,-, jud. S,împotriva sentinței nr. 1397 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta intimată - prin Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului - cu sediul în S,-, județul S și chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, corp. A, sector 6.
Modifică în parte sentința nr. 1397/03.07.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și în consecință:
Admite acțiunea reclamantului -.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1470 lei reprezentând taxă auto.
Obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S suma respectivă.
Menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -,
aflat în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact.
14.12.2009/2 ex.
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
