Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/CA
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 553/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județ T, din, județ T, vând ca obiect - litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin Încheierea nr. 51/18 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, pentru:
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei CA, a d-lui și a d-nei, pentru prejudiciul în sumă de 50.694 lei și dobânda de 7.005 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 12.12.2008 și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare,
- obligarea la plată, în favoarea Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate, a Primăriei Comunei CA pentru suma de 3.213 lei reprezentând majorări de întârziere,
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar în favoarea Primăriei Comunei CA, a d-lui și a d-nei, pentru prejudiciul în sumă de 3.213 lei produs prin plata majorărilor de întârziere, precum și pentru dobânda ce se va calcula de la data plății de către Primăria Comunei CA, a majorărilor de întârziere și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Pe rolul Tribunalului Tulcea, sesizarea a fost înregistrată sub nr. 3039/88/24.12.2008.
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin Sentința civilă nr. 553/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă sesizarea având ca obiect stabilirea răspunderii juridice privind pe reclamanta Curtea de Conturi a României și pe pârâții Primăria Comunei CA, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Încheierea nr. 51/2007 din 18.12.2008 emisă de Curtea de Conturi a României - T s-a constatat că potrivit pct.1 din Raportul de control intermediar examinat, instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 50.694 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II "bunuri și servicii".
S-a mai arătat că de producerea prejudiciului se fac răspunzători și.
Instanța a reținut, însă, că la data de 28 octombrie 2008 intrat în vigoare Legea nr.217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, prin care s-au abrogat dispozițiile art.40 și urm. care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi și care, ulterior, a fost preluată de instanțele judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi a României, prin Camerele de conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art.31 alin.3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art.1 alin.4 din Legea nr.94/1994, modificată prin Legea nr.217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, coroborând prevederile legale arătate, instanța a concluzionat că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României B, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.312 alin.3 și 5 Cod de procedură.
A susținut recurenta că dispozițiile art.40 și următoarele din Legea nr.94/1002 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României au fost abrogate la data de 29.10.2003 când au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției - Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004 (art.11).
În temeiul prevederilor art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art. 1 din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare. Potrivit art.2, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene și, respectiv, de competența Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi, precum și Secția de Contencios Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile de competența Secției Jurisdicționale și a Curții de Conturi în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992, republicată.
Din cele redate rezultă competența materială și teritorială a tribunalelor, în speță a Tribunalului Tulcea, în ceea ce privește soluționarea litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi a României.
A mai arătat recurenta că art.31 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art. I pct.39 din Legea nr. 217/2008, dându-i-se un alt conținut.
Totodată, la art.12, noul act normativ a consacrat soluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, partea I, conform prevederilor legale.
Întrucât procesul necesar elaborării unui astfel de regulament este anevoios și de durată, Curtea de Conturi a României a fost nevoită să suplinească inexistența acestuia.
În acest scop, Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Consideră recurenta că în aceste condiții, sesizarea instanțelor de judecată, de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, este constituțională și legală, ținând seama, pe lângă considerentele redate și de următoarele argumente:
Pe de o parte, prin art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, s-a prevăzut:"după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin.(1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
Această prevedere legală nu a fost abrogată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundament legal al învestirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Raportat la art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în mod constant a statuat că, această structură din cadrul Curții de Conturi a României, denumită de legiuitor "complet", are posibilitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice, potrivit legii.
În speța de față, sesizarea s-a făcut de către un complet constituit în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a județului T și a fost înaintată Tribunalului Tulcea, sub forma unui document intitulat de legiuitor "încheiere", respectiv Încheierea nr. 46/17.12.2008.
Astfel, consideră recurenta că este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederea legală, sens în care solicită instanței să o califice ca atare.
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții de Conturi a României înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar-contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
Consideră recurenta că o asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedre juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
În opinia recurentei este vorba de o ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin.(3) și (5) Cod procedură civilă, art. 15 alin.(2) și art. 140 din Constituția României, art. 1 și art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești aprobată prin Legea nr. 49/2004, art. 31 din Legea nr. 94/1992.
Intimații pârâți, legal citați, nu au formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, sesizarea Tribunalului Tulcea pentru stabilirea răspunderii juridice a numiților și s-a făcut de către Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi T - Direcția de Control Financiar Preventiv la data de 18.12.2008, după intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008 care modifică art.31 din Legea nr.94/1992 în sensul că, la alin.3 se prevede că " În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."
Prin urmare, noile dispoziții legale nu mai prevăd posibilitatea Curții de Conturi de a sesiza, prin încheiere, instanța de judecată pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii, astfel cum se prevedea anterior, ci obligația de a stabili întinderea prejudiciului și de a lua măsurile legale pentru recuperarea acestuia au fost date în sarcina entității auditate.
Recurenta a invocat ca temei al sesizării instanței dispozițiile art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, precum și faptul că, în lipsa unui Regulament privind valorificarea rapoartelor de audit, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi și publicat în Monitorul Oficial, conform art.12 din Legea nr.217/2008, Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Curtea reține că dispozițiile art.4 din OUG nr.117/2003 aprobată prin Legea nr.49/2004, potrivit cu care "-, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivitart. 2alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege." nu pot constitui temei al sesizării instanței în cauza de față. Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să transfere obligația de stabilire și recuperare a prejudiciului, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, din competența Curții de Conturi în competența entității auditate, este clar că recurenta nu mai are la dispoziție calea procedurală aleasă, acțiunea sa fiind, din acest punct de vedere, inadmisibilă.
De asemenea, față de soluția legislativă impusă prin actuala formă a art.31 alin.3 din Legea nr.94/1992, Curtea apreciază că hotărârea nr.22/19.11.2008 adoptată de recurentă nu poate fi avută în vedere întrucât, fiind un act administrativ emis în aplicarea legii, nu poate nici să modifice legea și nici să adauge la lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 553/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județ T, și, din, județ T,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./ 06.10.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
