Alte cereri. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 330/CA
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C,-, -.B,.55 și cu domiciliul ales în C,-, -.B,.59 prin reprezentant, împotriva Sentinței civile nr. 237/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI -, cu sediul în,-, județ C, PREFECTUL JUDEȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații pârâți Comisia Locală și Primarul Comunei av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta și intimatul Prefectul Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că prin faxul transmis la data de 30.09.2009 recurenta reclamantă prin reprezentant a solicitat lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată. În timpul ședinței de judecată, recurenta prin reprezentant a transmis prin fax o cerere prin solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât timpul nu îi permite să ajungă până la sfârșitul ședinței. Totodată a comunicat prin fax și note scrise.
Curtea pune în discuție cererile formulate de recurenta reclamantă prin reprezentant.
Pentru intimații pârâți av. solicită respingerea cererilor formulate de recurentă, urmând ca instanța să ia act de notele scrise depuse la dosar.
Curtea deliberând, având în vedere că dosarul a fost luat la sfârșitul ședinței de judecată, respinge solicitarea recurentei, sens în care ia act de notele scrise depuse la dosar.
Constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru intimații pârâți av. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține apărările din întâmpinarea formulată arătând că, în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod pr. Civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată, numai pentru motive de nelegalitate. Față de dispozițiile art. 312 alin.3 Cod pr. Civilă, dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod pr. Civilă, cele înscrise la punctele 1-5 sunt motive de casare iar cele de la punctele 6-9 sunt motive de modificare a hotărârii.
Revenind la motivele de modificare în temeiul cărora reclamanta critică sentinței instanței de fond și anume pct.8 și 9 ale art. 304 Cod pr. Civilă, solicită să se constate că acestea nu se regăsesc dezvoltate în conformitate cu temeiurile indicate și chiar dacă ar fi dezvoltate sunt neîntemeiate și nesusținute.
Astfel prin motivul prevăzut la pct.8 al art. 304 Cod procedură civilă se poate invoca încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.1 Cod pr. Civilă, potrivit căruia convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanța îi schimbă natura ori interesul. Dacă însă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct.8 Cod pr. Civilă.
Recurenta trebuia să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesul juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
În ce privește motivul de modificare prevăzut la pct.9 al art. 304 Cod pr. Civilă, arată că în cauza de față nu este cazul încălcării sau aplicării greșit eal egii de către instanța de fond întrucât nu a aplicat o normă generală nesocotind existența normei speciale, nu a aplicat o normă care nu este incidentă în speță, a aplicat legea străină și nu a dat nicio interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
În ceea ce privește criticile formulate în temeiul art. 304/1 Cod procedură civilă, solicită respingerea acestora ca nefondate întrucât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 118/1991, ulterior adresând mai multe cereri intimaților pentru soluționarea cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate, iar printr-o serie de adrese, pârâții au răspuns cererilor formulate de reclamantă.
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamanta trebuia să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică - pârâta, are obligația să-l respecte, cerință impusă de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, soluționarea cererilor în defavoarea reclamantei sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legii, ce ar intra în contradicție cu refuzul.
Față de apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
După epuizarea ședinței de recursuri și a ședinței de fond contencios administrativ, se prezintă pentru recurenta reclamantă reprezentant av..
Arată că a primit un exemplar în plus al întâmpinării formulată de intimații Comisia Locală și Primarul Comunei, pe care îl restituie, solicită să se aprecieze de instanță dacă se impune să fie comunicată intimatului Prefectului Județului
Curtea deliberând, apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării intimatului pârât.
Reprezentantul recurentei reclamante av. arată că a depus la dosar note scrise prin care a răspuns la întâmpinarea formulată de intimați. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și reținerea spre rejudecare a cauzei în sensul admiterii acțiunii.
Analizând considerentele hotărârii solicită să se rețină că instanța de fond nu a motivat în scris hotărârea de respingere, ca nefondată, a acțiunii formulată de reclamantă, ci a invocat articole din Legea nr. 554/2004, dând o interpretare proprie, ce ascunde încălcarea competenței și atribuțiile pentru care intimatul a fost învestit în calitatea sa de președinte al comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar.
De asemenea, instanța de fond nu a înțeles să motiveze în scris sentința recurată raportat la toate capetele de cerere reținând doar unele aspecte ce privesc dispozițiile art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 2 alin.2 lit.i din aceeași lege și omițând în mod vădit lit."h", alin.2, art. 2 din legea nr. 554/2004.
Consideră că instanța de fond a omis în mod vădit ca intimații nu au comunicat actul administrativ al comisiei locale ci doar procesul verbal încheiat în data de 9.07.2007 când s-a desfășurat ședința de lucru a comisiei locale de fond funciar având ordinea de zi, cererea formulată în nume propriu de recurenta în temeiul Legii nr. 247/2005 și contestația nr. 216/2006. Instanța omite să pună în vedere și să oblige intimații la comunicarea actul administrativ, încălcând prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 ce-l incumba recurentei.
De asemenea instanța nu ia act că recurenta este vătămată în continuare ca urmare a necomunicării hotărârii Comisiei Locale de fond funciar ca autoritate administrativă adoptată în ședința de lucru din data de 9.07.2007.
În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- din data de 10.10.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria și Primarul Comunei - pentru
- nesoluționarea în termenul legal a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul, depusă prin poștă la 30.11.2005
- refuzul nejustificat
- de a răspunde la adresele nr. 9285/16.06.2007, nr. 9286/16.06.2007, 9290/16.06.2007, 10521/09.07.2007 și 218/11.08.2007, privind liberul acces la informațiile de interes public
- de a soluționa adresele nr. 10520/10.07.2007 și 10522/10.07.2007,
- de a comunica cererea și actul doveditor care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului extravilan pentru,
- de a comunica adresa nr. 216/2006,
- recunoașterea dreptului de proprietate ce emană din legile fondului funciar asupra terenului intravilan în suprafață de 1600 mp situat în comuna, după autorul
- repararea prin echivalent a prejudiciilor pricinuite ca urmare a nesoluționării la termen a cererilor arătate mai sus, prin obligarea pârâților la plata sumei de 80.880 lei cu titlu de daune morale și obligarea la daune cominatorii de 2696 lei pe zi de întârziere.
În motivarea cererii a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate însă nemulțumită de atitudinea adoptată de președintele Comisiei Locale de fond funciar a formulat adresele nr. 10520 și 10522 prin care a solicitat urgentarea soluționării cererii, iar între timp a solicita informații conform Legii nr. 544/2001, fără a primi răspuns.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, HG nr. 890/2005 și Constituția României.
În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri.
Ulterior, la data de 12.11.2007, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând introducerea în cauză a pârâtului Prefectul Județului C solicitând obligarea acestuia să răspundă cererii nr. 247/24.09.2007, obligarea acestuia la plata daunelor morale de 80.880 lei și obligarea la daune cominatorii de 2696 lei pe zi de întârziere.
Prin întâmpinare pârâtul Primarul Comunei - a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar de pe lângă Primăria, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, susținând că reclamantei i s-a răspuns la toate cererile pe care le-a formulat.
În susținere a depus la dosar înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 237/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța -secția contencios administrativ.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar. S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria, Primarul Comunei - și Prefectul Județului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate, reținând:
În referire la excepția necompetenței materiale, față de obiectul cererii, refuz nejustificat de a soluționa o cerere, și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins-o, apreciind că litigiul este unul de drept administrativ.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria, s-a reținut că această pârâtă a fost chemată în judecată pentru refuzul de a soluționa o cerere, astfel există identitate între aceasta și persoana obligată, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ulterior adresând mai multe cereri pârâților pentru soluționarea cererii sale privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin adresele nr. R 15987, /09.10.2007, /04.09.2007, R 12243/06.08.2007, 8604/8687/24.07.2007, R 13396/12.01.2006 și 1528/12.12.2005 pârâții au răspuns cererilor formulate de reclamantă.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un înscris legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a înțelesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din legea nr. 554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Din dispozițiile legale menționate rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată, numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Raportul juridic dedus judecății vizează refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri adresate autorităților publice pârâte, refuz asimilat actului administrativ unilateral, în temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este definit de art.2 alin.1 lit."i" din Legea nr.554/2004 drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
Verificarea incidenței acestei prevederi legale, precum și a existenței unei încălcări a interesului legitim privat al reclamantei, în sensul art.2 alin.1 lit."p" din Legea nr.554/2004, nu pot fi făcute decât prin analiza conținutului răspunsului transmis, în raport cu obiectul cererii adresate autorității publice.
Or, soluționarea cererilor în defavoarea reclamantei sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă, automat un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legale, ce ar intra în contradicție cu refuzul.
În cauză, instanța a reținut că nu există un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod vădit, omite să ia act că, deși în repetate rânduri, recurenta solicită comunicarea întâmpinării depusă de primarul Comunei - la data de 9.11.2007, nu apreciază a fi necesară comunicarea acesteia, astfel fiind încălcat principiul contradictorialității și implicit al dreptului la apărare al recurentei.
Deși, se poate reține că instanța, în virtutea rolului activ, cu respectarea în același timp a principiului, pentru aflarea adevărului în dezlegarea pricinii, trebuia în mod corect să comunice întâmpinarea și actele pertinente în cauza dedusă judecății depuse de intimat, să acorde un termen pentru ca recurenta să ia la cunoștință și să abia la termenul următor putea să pună în discuție excepțiile invocate și actele depuse la dosar și să judece cauza în fond.
Or, instanța de fond neîndeplinindu-și rolul activ nu a vrut să afle adevărul, ci doar să scotă dosarul de pe rol, fiind încălcat dreptul la apărare al recurentei.
Arată recurenta că din considerentele hotărârii mai reiese că instanța de fond interpretează greșit actul juridic dedus judecății, schimbă înțelesul textului art. 2 alin.(2) din Legea nr. 554/2004 în favoarea pârâților asimilând refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri cu actul definit de art. 2 alin.1 lit.i din Legea nr. 554/2004, ignorând astfel exemplele de refuz nejustificat din practica judiciară. Ca exemplu de refuz nejustificat asimilat actului administrativ este refuzul comisiei de fond funciar de a pune în posesie persoanele îndreptățite (art. 27 din Legea nr. 18/1991. Instanța ignoră faptul că cererea formulată de recurentă în baza Legii nr. 247/2005 nu a fost soluționată de intimata Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria până în prezent, recurenta se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege.
Deși, în considerente instanța învederează că "soluționarea cererilor în defavoarea reclamantei sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă un refuz nejustificat acesta reieșind prin raportare la prevederile legale ce ar intra în contradicție cu refuzul", nu arată care sunt acele prevederi legale și reține că "nu există un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea reclamantei".
Mai arată recurenta că tot din considerente hotărârii rezultă că instanța nu s-a pronunțat și asupra celorlalte aspecte cu privire la celelalte cereri, la omisiunea intimatului Primarul comunei, respectiv Comisia locală de fond funciar pe lângă Primăria de a nu respecta procedura administrativă de soluționare a cererii formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, de a încălca drepturile recurentei, prin exces de putere.
Instanța reține că verificarea incidenței vătămării nu poate fi făcută decât "prin analiza conținutului răspunsului transmis, în raport cu obiectul cererii".
Or, dacă raportăm la obiectul cererii și conținutul răspunsurilor, în cazul în care acestea ar exista, se apreciază în mod just că instanța, în mod vădit, omite să ia act că intimații refuză nejustificat să trimită contestația cu nr. 216/2006 comisiei județene de fond funciar, refuză nejustificat să ceară prefectului titlul de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 1600 mp situat în comuna. O altă critică adusă hotărârii se referă și la faptul că instanța nu dă dovadă de imparțialitate în judecarea cauzei susținând interesele intimaților.
Recurenta a susținut că este frustrată de o hotărâre nelegală și netemeinică, de un proces echitabil, apreciind că acțiunea este întemeiată și în consecință, a solicitat admiterea recursului, desființarea în întregime a hotărârii pronunțată de instanța de fond cu judecarea cauzei pe fond de către instanța de recurs în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod pr. Civilă (art. 304 pct.8,9, 3041, art. 306 alin.3, art. 312 alin.2 și 4.
Intimații pârâți Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Comunei și Primarul comunei, legal citați au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În apărare, intimații au susținut că motivele de modificare în temeiul cărora reclamanta a criticat sentința instanței de fond și anume pct.8 și 9 ale art. 304 Cod pr. Civilă, nu se regăsesc dezvoltate în conformitate cu temeiurile indicate și chiar dacă ar fi dezvoltate sunt neîntemeiate și nesusținute.
Astfel, prin motivul prevăzut de la pct.8 al art. 304 Cod pr. Civilă, se poate invoca încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante.
În atare situație, recurenta trebuia să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
În ce privește motivul prevăzut la pct.9 al art. 304 Cod pr. Civilă, arată că în cauză nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța de fond întrucât nu a aplicat o normă generală nesocotind existența normei speciale, a aplicat o normă care nu este incidentă în speță, a aplicat legea română întrucât nu există nici un element de extraneitate guvernat de legea străină și nu a dat nicio interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
În ce privește criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod pr. Civilă, solicită să fie respinse ca nefondate întrucât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținând că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform legii nr. 18/1991, ulterior adresând mai multe cereri pârâtelor pentru soluționarea cererii sale privind reconstituirea dreptului său de proprietate, cereri la care pârâtele au răspuns.
Consideră intimații, că instanța de fond în mod temeinic a reținut că nu există un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea reclamantei.
La data de 01.10.2009, recurenta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise cu privire la motivarea instanței de fond și la apărarea formulată de intimați prin întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu a arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Referitor la critica potrivit căreia prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și a dreptului reclamantei la apărare prin necomunicarea întâmpinării formulate de pârâtul Primarul comunei, Curtea constată că această susținere este nefondată, nerezultând din vreun înscris de la dosar că instanța a refuzat cererea reclamantei de comunicare a întâmpinării. Astfel, la termenul din 13.11.2007, ulterior depunerii întâmpinării, părțile nu s-au prezentat, astfel că instanța a suspendat judecarea cauzei. La data de 29.01.2008 instanța a respins cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei întrucât aceasta nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecarea în lipsă. La termenul din 10.10.2008 cauza a fost reluată iar reclamanta a solicitat termen pentru imposibilitatea apărătorului de a se prezenta. Nici la următoarele termene de ju8decată reclamanta nu s-a prezentat și nici apărătorul acesteia. Instanța a acordat mai multe termene de judecată, prorogând discutarea excepțiilor invocate de pârâți. Mai mult, reclamanta a răspuns implicit la excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâți prin precizările scrise din data de 30.01.2009 prin care a susținut că natura juridică a cauzei este de contencios administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect a respins prima instanță acțiunea reclamantei, constatând că nu poate fi reținut în sarcina pârâților un refuz nejustificat de a soluționa cererile reclamantei, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin.1 lit.i din lege, respectivexprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâți ( filele 29 -36 ) rezultă că aceștia au răspuns cererilor formulate de reclamantă în baza legilor fondului funciar, prin furnizarea informațiilor și comunicarea înscrisurilor solicitate de aceasta.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei în favoarea intimaților pârâți Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Comunei și Primarul Comunei -, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulîn contencios administrativdeclarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,.55 și cu domiciliul ales în C,-, -.B,.59 prin reprezentant, împotrivaSentinței civile nr. 237/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Comunei, Primarul Comunei -, cu sediul în,-, județ C și Prefectul Județului, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții intimați Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria Comunei și Primarul Comunei -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./ 14.11.009
06 Octombrie 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
