Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 502/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.502/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,cu sediul B, sector 1,- - 24 în contradictoriu cu intimata unitate păgubităCOMUNA - reprezentată prin primar -din, jud.S M, intimații pârâți,din, nr.371, jud.S M, din, nr.440, jud.S M,,din, nr.283, com. jud.S M, din, nr.296, jud.S M,-,din, nr.175, jud.S M, din, nr.282, jud.S M,,din, nr.456, jud.S M, din, nr.402, jud.S M,,din, nr.446, jud.S M, din, nr.105, jud.S M și,din, nr.97, jud.S împotriva sentinței nr.68/CA din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.68/CA din 11 februarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis excepțiile neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei invocată de pârâți.
A respins pentru acest motiv încheierea nr. 32/09.12.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților ,. în, nr. 233, jud. S M, ,. în, nr. 191, jud. S M,. în com., nr. 58, jud. S M,. în M, nr. 305, jud. S M,. în com., nr.158, jud. S M, ,. în, nr.128, jud. S M,. în M, nr. 42, jud. S M, G,. în, nr.193, jud. S M, G,. în, nr.235, jud. S M,. în, nr.203, jud. S M, G,. în, nr.416, jud. S M,. în, nr. 29, jud. M și ,. în, nr.144, jud. S M, pentru pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând potrivit art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți care ar putea face inutilă cercetarea celorlalte excepții invocate în cauză, respectiv soluționarea în fond a cauzei, instanța a apreciat că acestea sunt cele procesuale legate de exercițiul dreptului la acțiune, respectiv următoarele: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În soluționarea excepțiilor anterior enumerate, instanța a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței -09.12.2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ -12.12.2008.
Acest lucru prezintă relevanță deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptată Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.
Prin prisma modificărilor aduse Legii Curții de Conturi nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008 se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ art. 31 are un conținut diferit, iar potrivit noii legi, "activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
De asemenea, la data pronunțării sentinței, în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități adoptată de Curtea De Conturi a României.
În condițiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmării actelor juridice îndeplinite de entitatea juridică care sesizează instanța de judecată "completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" invocă ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr. 94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ, instanța a constatat că se află în situația de a stabili legea aplicabilă cauzei.
În ce privește aplicarea legii în timp s-a constatat că aceasta este guvernată de două principii: principiul neretoractivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, principii desprinse din art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", și în Codul civil în art. 1. "legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Prin prisma acestor principii, instanța a constatat că, la data sesizării sale erau în vigoare și se aplicau dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi astfel cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
În ce privește existența unui vid legislativ invocat de reclamantă existent între momentul modificării art. 31 din Legea nr. 94/1992 și adoptarea de către Plenul Curții de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control ale reclamantei, instanța a constatat în principal că, într-o astfel de situație se aplică dispozițiile legale de drept comun atât în privința dreptului material - răspunderea civilă delictuală cât și în privința dreptului procesual - Legea nr. 554/2004, respectiv Codul d e procedură civilă și nu legea abrogată care, potrivit Constituției României nu poate ultraactiva.
Pe de altă parte, instanța a constatat că Hotărârea nr. 22/19.11.2008 adoptată de Plenul Curții de Conturi nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a fost depusă la dosarul cauzei și a fost adoptată după înregistrarea Încheierii la instanță.
Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu mai figurează ca entitate juridică "completul constituit conform art. 31 lit. b" din Legea nr. 94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curții de conturi și a structurilor sale este diferită de cea existentă înainte de modificarea legii, printre aceste modalități de valorificare a actului de control nu se găsește acțiunea în justiție directă promovată împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind răspunzătoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autorității publice controlate, între atribuțiile legale ale Curții de Conturi și ale structurilor sale teritoriale nu este prevăzută posibilitatea promovării acestui tip de acțiuni în justiție, instanța a apreciat că cele trei excepții procesuale invocate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, prin prisma lipsei atribuțiilor legale ale reclamantei de a promova acțiuni în justiție împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autorități publice instanța a apreciat că reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în cauză, iar în condițiile existenței unor modalități legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanța a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
În ce privește forma actului de sesizare al instanței de judecată, instanța a apreciat că, chiar în situația în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuală respectiv un interes juridic în promovarea unei acțiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie să formuleze actul de sesizare al instanței în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv în condițiile art. 112 Cod procedură civilă raportat la art. 82 Cod procedură civilă.
Astfel, actul de sesizare al instanței de judecată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată în care să fie indicată denumirea și sediul reclamantei, numele și domiciliul pârâților, obiectul și temeiul de drept al cererii, cu indicare modalității legale în care persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul a cărui reparare se solicită este atrasă în litigiu.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești potrivit căruia "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege" nu au fost abrogate, însă instanța a constatat că această dispoziție legală a fost tranzitorie cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de acesta, în condițiile legislative actuale (când nu mai există instituția procurorului financiar și a "completelor din cadrul Curții de Conturi"), în momentul sesizării instanței, acest text de lege nefiind aplicabil.
În condițiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justiție este necesară îndeplinirea unor cerințe legale minime privind forma actului de sesizare al unei instanțe judecătorești, însăși reclamanta este o autoritate publică chemată să vegheze asupra legalității privind modul de cheltuire a banului public, pârâții au invocat lipsurile de formă ale actului de sesizare al instanței, iar reclamanta nu a înțeles să le suplinească și în condițiile în care activitatea de judecată este guvernată și de principiul imparțialității judecătorului, instanța a constatat că "încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" nu îndeplinește condițiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care a admis și excepția procesuală invocată de pârâți în acest sens.
Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137, art. 161 Cod procedură civilă, instanța a admis excepțiile procesuale invocate de pârâți și a respins încheierea de sesizare a reclamantei, pentru acest motiv, conform sentinței.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, în sensul obligării Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâți, instanța a apreciat că această dispoziție procedurală este incompatibilă cu dispozițiile legii contenciosului administrativ în general și cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special, având în vedere că prin atribuțiile sale Curtea de Conturi a României urmărește realizarea unui interes public general și nu un interes propriu și că aceasta a introdus acțiuni în justiție în considerarea existenței unei atribuții legale în acest sens, astfel că, nu se poate reține existența unei culpe procesuale în sarcina acesteia.
Prin încheiere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 68/CA/11.02.2009 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Satu Marea admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 68/CA/11.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, formulată de petentul, prin av. iu.
A îndreaptat eroarea materială strecurată, în sensul că aliniatul 2 din dispozitivul sentinței civile nr. 68/CA/11.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, va avea următorul conținut:
"Respinge pentru acest motiv încheierea nr. 32/09.12.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților,. în nr. 371, jud. S M,. în nr. 440, jud. S M,. în nr. 283, jud. S M,. în nr. 296, -,. în nr.175, jud. S M,. în nr. 282, jud. S M,. în nr. 456, ,. în nr. 402, jud. S M,. în nr. 446, jud. S M,. nr. 97, jud. S M,. în nr. 97, jud. S M și unitatea păgubită Comuna reprezentată prin primar, pentru pretenții."
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în dispozitivul hotărârii pârâții și unitatea păgubită nu au fost reținuți astfel cum figurează în: preambulului hotărârii, considerentele hotărârii și minuta hotărârii - aflată la fila 167 din dosar: - respectiv nu au fost trecuți pârâții,. în nr. 371, jud. S M,. în nr. 440, jud. S M,. în nr. 283, jud.S M,. în nr. 296, -,. în nr.175, jud. S M,. în nr. 282, jud. S M,. în nr. 456, ,. în nr. 402, jud. S M,. în nr. 446, jud. S M,. nr. 97, jud. S M,. în nr. 97, jud. S M și unitatea păgubită Comuna reprezentată prin primar, dintr-o eroare materială reținându-se alți pârâți și omițându-se reținerea unității păgubite.
Având în vedere considerentele menționate, instanța a apreciat întemeiată cererea formulată de petent, și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței amintite, potrivit dispozitivului încheierii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond în mod greșit a respingând ca inadmisibilă Încheierea de sesizare emisă de Camera de Conturi S
În temeiul prevederilor art.140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art.1 din nr.OUG117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțe judecătorești ordinare. Potrivit art.2, acest instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene și, respectiv, de competența Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi, precum și Secția de Contencios Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile de competența Secției Jurisdicționale și a Curții de Conturi în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.947/192 republicată.
Din cele redate mai sus, arată recurenta, rezultă competența materială și teritorială a tribunalelor în ceea ce privește soluționarea litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi a României.
Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Subliniază faptul că, prin art.4 din nr.OUG117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, probat prin Legea nr.49/2004, s-a prevăzut: "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art.2 alin.1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
Această prevedere legală nu a fost abrogată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundament legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Raportat la art.4 din nr.OUG117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, Curtea Constituțională în jurisprudență în mod constant a statuat că, această structură din cadrul Curții de Conturi a României, denumită de legiuitor "complet", are posibilitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice, potrivit legii.
Așadar, arată recurenta, este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederea legală și solicită instanței de judecată să o califice ca atare.
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții Constituționale a României, înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar - contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este posibilă, arată recurenta, nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite, reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
Aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/192 republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art.4 din nr.OUG117/2003, aprobată de Legea nr.49/2004 până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art.12 din Legea nr.217/2008.
Din toate aceste argumente, arată recurenta, rezultă că există temei legal pentru ca sesizarea sa să fie admisă, că aceasta ține de o dispoziție a ei, în special a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
În ceea ce privește forma Încheierii de sesizare a instanței de judecată, consideră că aceasta conține toate condițiile de formă și fond ale unei cereri potrivit art.112 Cod procedură civilă, întocmai ca și în litigiile de până acum, aflate pe rolul instanței de judecată, în care Curtea de Conturi a României avea calitatea de reclamant.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații pârâți, -, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că, Legea nr.94/1992, la data întocmirii și înaintării spre instanță a Încheierii de sesizare, era modificată prin Legea nr.217/2008, iar faptul existenței unui vid legislativ, cu privire la modificarea survenită în conținutul art.31 din lege, până la întocmirea și publicarea Regulamentului, nu poate justifica ultraactivarea legii vechi, ci face aplicabile prevederile legale de drept comun, atât în privința dreptului material (răspunderea civilă delictuală), cât și în privința dreptului procesual (legea contenciosului administrativ și Codul d e procedură civilă).
Curtea de Conturi a României nu are, pe de o parte, calitatea procesuală conferită de lege de a promova o acțiune în justiție și, pe de altă parte, nu mai justifică un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiuni, acest atribut urmând să fie de competența entității auditate, după caz.
Interpretarea legii și aplicabilitatea ei din perspectiva principiilor instituite prin art.15 alin.2 din Constituția României este atributul puterii judecătorești și ca atare, realizându-se acesta nu poate fi vorba de un refuz de a recunoaște valoarea juridică a unor dispoziții normative în vigoare.
Curtea Constituțională a României nu este o putere în stat distinctă, astfel că nu se poate invoca că nu s-ar fi respectat o competență constituțională a acesteia și că, puterea judecătorească ar fi substituit această competență.
Concluzionează că, faptul pronunțării pe excepții și neintrarea în cercetarea fondului nu poate fi de asemenea un motiv de casare, în condițiile în care nu exista cadrul procesual necesar promovării unei acțiuni în justiție și atâta timp cât recurenta nu a invocat și motivat ca motiv de nelegalitate acest fapt.
Intimata Comuna - reprezentată prin primar, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.31 din Legea nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art.I pct.39 din Legea nr.217/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.724 din 24 octombrie 2008, dându-i-se un alt conținut.
De asemenea, prin pct.12 al art.I din Legea nr.217/2008, a fost modificat art.12 din Legea nr.94/192 referitor la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, consacrându-sesoluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit,care urmează să fie adoptate printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor legale.
Prin Hotărârea nr.22/19.11.2008 a Curții de Conturi a României s-au stabilit, ca șisoluție tranzitorie, până la elaborarea regulamentului de valorificare a rapoartelor de audit, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Prin hotărârea nr.1/04.02.2009 a Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul oficial nr.78 din 10.02.2009 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În speță, instanța de judecată a fost sesizată prin Încheierea completului Camerei de Conturi S M nr.32/09.12.2008, reclamanta invocând drept temei de drept al acțiunii, dispozițiile Legii nr.94/1992, în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ (completul constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/1992, anterior modificării acestui text prin pct.39 al art.I din Legea nr.217/24.10.2008).
Corect s-a reținut de către prima instanță că la data sesizării sale prin Încheierea Camerei de Conturi SM( 12.12.208), erau în vigoare dispozițiile art.94/1992. astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/24.10.2008, care a instituit o nouă procedură de valorificare a rapoartelor de audit, adoptată ulterior prin Hotărârea nr.1/04.02.2009 a Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial nr.78/10.02.2009.
De asemenea, judicios s-a motivat că în situația existenței unui vid legislativ, între momentul modificării art.31 din Legea nr.94/1992 (24.10.2008) și adoptarea de către Plenul Curții de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control (04.02.2009), se aplică dispozițiile legale de drept comun, atât în privința dreptului material - răspunderea civilă delictuală, cât și în privința dreptului procesual - Legea nr.554/2004, respectiv Codul d e procedură civilă și nu legea adoptată, care potrivit art.15 alin.2 din Constituția României nu poate ultraactiva.
Nu poate fi luată în considerare nici Hotărârea nr.22/19.11.2008 a Curții de Conturi a României prin care s-au instituit instrucțiuni pentru valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, deoarece soluția tranzitorie adoptată până la momentul elaborării regulamentului menționat de Legea nr.217/2008 nu are suport legal și nu poate fi justificată prin procesul anevoios și de durată al adoptării unui astfel de regulament.
Referitor la invocarea prevederilor art.4 din nr.OUG117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2009, în conformitate cu care "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art.2 alin.1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege", instanța de fond a reținut corect că aceste dispoziții nu au fost abrogate, însă au avut un caracter tranzitoriu cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de aceasta (când nu mai există instituția procurorului financiar și a completelor din cadrul Curții de Conturi), în prezent dispozițiile nefiind aplicabile.
Pe de altă parte, nu poate fi primit motivul de recurs privind imoralitatea soluției inadmisibilității sesizării Curții de Conturi a României, pe considerentul că în cauză este vorba de bani publici și nici invocarea ultraactivității legii civile deoarece, după cum s-a precizat mai sus, instanța de fond a avut în vedere la admiterea excepției neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare a instanței - Încheierea completului constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/1992, anterior modificării prin Legea nr.217/2008, existența unui vid legislativ și, implicit aplicarea dispozițiilor legale de drept comun.
De asemenea, cu privire la ultraactivitatea legii civile, această excepție de la principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp (principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi) înseamnă aplicarea, încă un timp oarecare, a legii vechi, deși a intrat în vigoare legea nouă, la unele situații determinate, precizate în legea nouă. Fiind o excepție, și supraviețuirea legii vechi trebuie consacrată expres de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței nr.68/CA din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond -
- tehnoredact. - 15 ex.
- 12.11.2009
13. com. 16.11.2009 cu:
- CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,
- COMUNA - reprezentată prin primar
- ,
- ,
- ,
- ,
- -,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
-
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
