Contestație act administrativ fiscal. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.504/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A O,cu sediul în O,--4, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant, din, nr.19, com.I, jud.B împotriva sentinței nr.176/CA din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.91 din 21 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată în recurs. Raportat la primul motiv de recurs vizând cheltuielile de judecată, consideră că acestea au fost date de prima instanță avându-se în vedere faptul că asistența juridică de specialitate s-a prevăzut și în cadrul procedurii prealabile și în redactarea cererii și în reprezentarea în fața instanței. Raportat la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată este nefondată, deoarece intimatul contestator s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, primind răspunsul pe care l-a atacat în instanță. Raportat la fondul cauzei, art.214/1 - 214/3 din Codul fiscal român sunt contrare art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este menționat că, potrivit art.90 alin.1 "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.176/CA din 10 martie 2009, Tribunalul Bihorar espins excepția de inadmisibilitate.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în loc. nr.19, comuna I, jud.B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A O - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. - nr.2-4, jud.B, și în consecință, a dispus anularea actelor administrativ-fiscale constând în chitanța seria - nr.- din data de 04.03.2008 și adresa nr.5919/10.03.2008 și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.120 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, sumă care va fi actualizată cu dobânda legală de la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.046,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea actului administrativ chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din 04.03.2008.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că reclamantul, prin adresa nr.5919/05.03.2008, a solicitat pârâtei restituirea taxei speciale, solicitare care a fost respinsă de aceasta din urmă prin adresa cu nr.5919/10.03.2008 (fila 6 dosar), instanța a constatat că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004 și, prin urmare, a respins excepția de inadmisibilitate invocată.
Cu privire la soluționarea pe fond a cauzei, instanța a reținut că reclamantul solicită anularea chitanței fiscale prin care a achitat taxa specială de primă înmatriculare a autoturismului, precum și adresa prin care pârâta i-a respins cererea de restituire a taxei achitate.
Prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 04.03.2008, reclamantul a achitat suma de 1.120 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum, de 1.120 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme, în cuantum de 1.120 lei.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de suma de 1.120 lei, de la data plății - 04.03.2008, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii sumei.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.046,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii reținând că "având în vedere că reclamantul prin adresa nr.5919/05.03.2008 a solicitat pârâtei restituirea taxei speciale, solicitare care a fost respinsă de aceasta din urmă prin adresa nr.5919/10.03.2008 (fila 6 dosar), instanța urmează să constatate că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004", ori adresa la care se face referire constă într-o simplă cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, care nu poate acoperi dispoziția legală imperativă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, în sensul formulării plângerii prealabile prin care să se solicite anularea actului administrativ, răspunsul la cererea de restituire respectiv anularea actului administrativ - fiscal care a stat la baza efectuării plății.
Pe de altă parte, menționează recurenta că, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, la care face referire reclamantul în acțiune, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Ori, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Face precizarea că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor. De asemenea, menționează că, principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Totodată, arată că 16 state membre ale Uniunii Europene (printre care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru), practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Mai mult, se are în vedere amortizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare pentru autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar prevederile normelor metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene.
Totodată, trebuie reținut și faptul că, dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente, întrucât pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehicule, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Învederează că, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de art.214^1 și art.214^2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de nr.OUG50/21.04.2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa de poluare" intervine conform art.4 din nr.OUG50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și art.9 din aceeași ordonanță.
Solicită recurenta a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG50/21.04.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Conform prevederilor art.11 din acest act normativ "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus.
Prin urmare, reclamantul avea posibilitatea ca în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de nr.OUG50/21.04.2008, intrate în vigoare la data de 01.07.2008, respectiv cu prevederile art.6 din Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008, să solicite recurentei restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/04.03.2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 1.046,3 lei la care pârâta a fost obligată, prin sentința recurată, învederează că acestea au fost acordate în cuantum nejustificat de mare raportat la valoarea speței, care nu ridică absolut nici o complexitate.
Concluzionează că, instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, nu a avut în vedere prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (4.06.2008), reclamantul intimat s-a adresat instituției recurente prin adresa înregistrată sub nr.5919 din 5 martie 2008 solicitând restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto, răspunsul autorității fiind negativ (adresa nr5919 din 10.03.2008).
Drept urmare, contrar poziției exprimate de recurentă refuzul instituției recurente fiind evident, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Cât privește motivele de recurs privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, se reține că sunt nefondate, deoarece suma de 1.046,3 lei acordată, este compusă din taxa de timbru și timbru judiciar achitate de reclamant, precum și onorariu avocațial, sumă care, în raport de valoarea pricinii și munca depusă de apărătorul ales, nu este nepotrivit de mare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței nr.176/CA din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
jud. fond -
- tehnoredact - - 4 ex.
- 09.11.2009
2 com. 10.11.2009 cu:
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A O,
-
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
