Contestație act administrativ fiscal. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.505/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O,cu sediul în O,-, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.489 /CA din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat în substituirea doamnei avocat în baza delegației de substituire emisă de Baroul București - Cabinetul individual de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.489/CA din 17 iunie 2009, Tribunalul Bihorar espins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivității, invocate de pârâtă, ca nefondate.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O din cadrul DGFP B, cu sediul în loc.O,-, jud.B, și în consecință a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 3.261 lei încasată prin chitanța seria - nr. -/27.09.2007, eliberată de Trezoreria Municipiului O, cu dobânzi legale de la data formulării cererii de restituire până la restituirea efectivă.
A respins capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiscale, ca neîntemeiat și a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Raportat la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța a constatat că este nefondată.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la fila 8 din dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, iar pârâta prin adresa nr.28873/20.02.2009 a înștiințat-o cu privire la refuzul restituirii, împrejurări față de care instanța a constatat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității invocate de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o întrucât în fapt reclamantul nu s-a adresat pârâtei cu o cerere de anulare a unui act administrativ ci pentru restituirea unei sume pe nedrept încasată, astfel că nu sunt incidente sub acest aspect dispozițiile art. 7 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul anulării chitanței de încasare a sumei de bani, instanța a constatat că aceasta are regimul unui document ce dovedește faptul plății, nu are regimul unui act administrativ, împrejurare față de care acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.- din data de 27.09.2007 reclamantul a achitat suma de 3.261 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că prevederile art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamant, în cuantum, de 3.261 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat că sub acest aspect cererea este întemeiată și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme.
Instanța a constatat că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Sub cel de al doilea aspect referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, s-a constatat că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale aflate într-o situație similară.
Sub aspectul celor invocate în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, s-a constatat că nu sunt relevante din moment ce taxa a fost încasată în temeiul unei dispoziții pe care ulterior însuși legiuitorul a înțeles să o modifice iar ordonanța privind taxa de poluare nu retroactivează, întrucât legea civilă potrivit art.15 alin 2 din Constituție și art. 1 din codul civil dispune numai pentru viitor.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța a reținut că potrivit art. 124 alin 1 și 2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ și acoperă și actualizarea cu rata inflației.
Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 20.02.2009, astfel că a admis cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei instanța obligat-o la plata sumei de 39,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea sa la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 3.261 lei, cu dobânzi legale de la data formulării cererii de restituire, până la restituirea efectivă.
Consideră că, în mod netemeinic instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității și a tardivității. Astfel, simpla cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare nu poate acoperi dispoziția legală imperativă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, în sensul formulării plângerii prealabile prin care să se solicite anularea actului administrativ - răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ fiscal, care a stat la baza efectuării plății.
În ceea ce privește excepția tardivității depunerii plângerii prealabile, arată că potrivit art.7 din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, reclamanta avea obligația de a formula plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. Ori, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul a efectuat plata taxei de primă înmatriculare la data de 27.09.2007, iar cererea de restituire a fost depusă la organul fiscal în luna februarie 2009, cu depășirea chiar și a termenului de 6 luni.
Față de aceste aspecte solicită, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar admiterea excepției tardivității formulării plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei, arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Ca urmare, legiuitorul, a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată mai sus.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor, arată că există contradicție între dispozitivul sentinței recurate, unde se dispune calcularea dobânzii legale și considerentele sentinței recurate, unde în mod eronat se face referire la dobânda fiscală, reținându-se că dobânzile vor fi calculate prin raportare la prevederile art.124 alin.1 și 2 și art.70 din Codul d e procedură fiscală. Ori, dobânda legală este reglementată de nr.OG9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Intimatul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, arată intimatul că, prin răspunsul nr.28873/20.02.2008 și comunicat în data de 25.02.2009, i-a răspuns că nu poate da curs solicitărilor sale, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art.6 din nr.OUG50/2008 și că se poate restitui doar diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare în cazul care aceasta există.
În practica judiciară, s-a reținut că, chitanțele de plată a taxei de primă înmatriculare sunt documente justificative financiar contabile și nu acte administrative, sens în care capetele de cerere privind anularea actelor au fost respinse.
Față de această împrejurare, nici măcar nu era nevoie de procedura prealabilă. Această procedură s-a făcut în considerarea posibilității de soluționare pe cale amiabilă și de evitare a unor cheltuieli nejustificate.
Mai mult în răspunsul lor, pârâta este de acord să restituie, dar numai o parte din taxa percepută în mod nelegal.
Față de textele comunitare invocate în întâmpinare, arată intimatul că această taxă apare ca fiind ilegală, împiedicând aplicarea art.90 din Tratatul, privind libera circulație a mărfurilor, iar efectele pe care le produce sunt discriminatorii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (27.04.2009), reclamantul intimat s-a adresat instituției recurente cu plângerea prealabilă, solicitând restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto, răspunsul autorității fiind dat prin adresa nr.28873 din 20 februarie 2009.
Drept urmare, contrar poziției exprimate de recurentă refuzul instituției recurente fiind evident, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la acordarea dobânzilor fiscale de către prima instanță, respectiv acordarea de către prima instanță a ceea ce nu s-a cerut, se reține că sunt nefondate, deoarece reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi, aferente sumei solicitate, instanța de fond arătând prin hotărâre că aceste dobânzi ce se cuvin reclamantului, sunt fiscale.
Prin acest fapt, instanța de fond nu a dat ceea ce nu s-a cerut, ci doar a arătat felul dobânzilor cuvenite reclamantului.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, deoarece acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUIîmpotriva sentinței nr.489/CA din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
jud. fond -
- tehnoredact - - 4 ex.
- 12.11.2009
2 com. 16.11.2009 cu:
- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
-
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
