Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 515/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.515
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.1301/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - intimați CURTEA DE CONTURI C-S - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR REȘIȚA și MUNICIPIUL REȘIȚA și pârâții - intimați și, având ca obiect, litigii privind Curtea de Conturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul - recurent, personal, asistat de avocat, pentru pârâți - recurenți, și, lipsă se prezintă avocat, pentru pârâtul - recurent, lipsă se prezintă avocat, pentru reclamantul - intimat, Municipiul Reșița se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 02.04.2009, note scrise din partea reclamantei - intimate Curtea de Conturi a României.
Reprezentantul pârâților - recurenți și depune la dosar decizia nr.755/26.02.2002.
Reprezentanta reclamantului - intimat Municipiul Reșița depune la dosar delegație de reprezentare și un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâților - recurenți și, avocat solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii încheierii Camerei de Conturi C-S, fără cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților - recurenți, și, avocat pune concluzii de admitere a recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului - intimat Municipiul Reșița pune concluzii de respingere a recursurilor, conform motivelor din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.33/11.10.2007, înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C-S - Direcția de Control Financiar Ulterior a sesizat tribunalul în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile cauzate bugetului municipiului Reșița, de către pârâți, după cum urmează:
- pentru prejudiciul în sumă totală de 162.718 lei (din care 155.097 lei, prejudiciu efectiv), reprezentând plăți nelegale pentru sporul de dispozitiv și sporul de fidelitate, pentru prejudiciul total în sumă de 51.220 lei (din care 47.781 lei, prejudiciu efectiv) reprezentând plata nelegală a sumelor de reprezentare și pentru prejudiciul în sumă de 34.299 lei (din care 32.693 lei, prejudiciu efectiv), reprezentând plata nelegală a abonamentelor de transport, în sarcina pârâților, și;
- pentru prejudiciul în sumă de 31.319,76 lei (din care 29.899,76 lei, prejudiciu efectiv), reprezentând plăți nelegale pentru cursuri de masterat și taxa de înscriere, în sarcina pârâților, și;
- pentru prejudiciul în cuantum de 1.391.090 lei, reprezentând plăți nelegale pentru sistarea de lucrări fără documente justificative, în sarcina pârâților, și;
- pentru prejudiciul în cuantum de 2.435.842,21 lei (din care 2.323.242 lei, prejudiciu efectiv), reprezentând plăți nelegale aferente lucrărilor de la km 7 Calea, în sarcina pârâților, și;
- pentru prejudiciul în sumă de 43.013 lei, reprezentând plăți nelegale pentru cheltuieli de protocol, în sarcina pârâților, și;
- pentru prejudiciul în sumă de 133.175 lei, reprezentând plăți nelegale prin intermediul situației de lucrări a cantității de 1.190 mp granit pentru reabilitarea centrului civic al municipiului, în sarcina pârâților și.
În motivarea încheierii de sesizare se arată că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.94/1992 de obținere a descărcării de gestiune a ordonatorului de credite pentru exercițiul bugetar supus verificării ca urmare a constatării existenței pagubelor cauzate bugetului local, prin raportul de control nr.678/02.10.2007 și raportul de control intermediar nr.15273/02.10.2007, întocmite de controlorii financiari.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea încheierii nr.33/11.10.2007.
În motivare pârâții au arătat că acordarea indemnizației de dispozitiv acordată salariaților în cuantum de 25% din salariul de bază, este legală întrucât apreciază că, urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale, personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii, conform pct. 9.2 și 3.1.1. din ordinul menționat.
Referitor la sporul de fidelitate se arată că acesta este prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă nr.101/2004 și în actul adițional nr.292/2006; acordarea sumelor de reprezentare este, de asemenea, prevăzută în actul adițional nr.292/2006.
Cu privire la prejudiciul reprezentând plata nelegală pentru achiziționarea abonamentelor de transport arată că acordarea contravalorii abonamentelor pentru salariați a fost acordată prin Contractul Colectiv de Muncă și aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr.135/2005.
Plata contravalorii cursurilor de masterat pentru un număr de 29 de persoane (4 consilieri locali și 25 de funcționari publici) este, în opinia pârâților o plată legală, efectuată în baza prevederilor art.41 (1) din Legea nr.393/2004 și aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr.209/2005 (pentru consilierii locali) și în baza prevederilor art.52 din Legea nr.188/1999 (pentru funcționarii publici), precum și în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă.
Referitor la plata aferentă situației de lucrări decontată de," se susține că plata efectuată a fost legală, fiind achitată în baza unor hotărâri de consiliu, a contractului de execuție de lucrări încheiate și în baza unui program cadru privind lucrările edilitar gospodărești.
În ceea ce privește prejudiciul reținut de organele de control, ca urmare a plăților nelegale a situației de lucrări la km 7 Calea, pârâții susțin că prin Hotărârea Consiliului Local nr.195/2006 a fost dispusă rectificarea bugetară care cuprinde și sumele necesare efectuării acestor lucrări.
Privitor la prejudiciul cauzat bugetului local prin plata contravalorii a 1190 mp de granit fără ca acestea să fie puse în operă, pârâții consideră că nu există prejudiciu, întrucât dalele se află în custodia,", urmând a fi utilizate pentru eventualele reparații ce ar apărea în centrul civic al municipiului.
La termenul de judecată din data de 25.01.2008, prin încheiere, instanța a dispus, în baza dispozițiilor art.165 Cod procedură civilă, disjungerea capătului de cerere privind prejudiciul în cuantum de 2.435.842,21 lei, pentru care s-a solicitat stabilirea răspunderii civile a pârâtului.
Prin sentința civilă nr.1301 din 19.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte încheierea nr. 33/11.10.2007 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C-S - Direcția de Control Financiar Ulterior C-S în contradictoriu cu Municipiul Reșița și pârâții, și.
A obligat pârâtul, față de bugetul local al Municipiului Reșița, la plata sumei de 235.571 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată, la data plății, cu dobânda de referință a de 10,25% pe an.
A obligat, în solidar, pârâții, și, față de bugetul local al Municipiului Reșița, la plata sumei de 29.899,76 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată, la data plății, cu dobânda de referință a de 10,25% pe an.
A respins, în rest, pretențiile reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Contractul Colectiv de Muncă nr.19097/24.10.2004 (fila 68 - 78 dosar, volumul I) și actul adițional nr.1489/27.01.2006 (fila 79 dosar, volumul I) încheiate între Primarul municipiului Reșița, în calitate de angajator și Sindicatul Liber al Primăriei municipiului Reșița, s-a prevăzut acordarea unei sume de reprezentare trimestrială, spor de fidelitate, spor de dispozitiv și asigurarea transportului gratuit pe mijloacele de transport în comun pentru salariații instituției. Sumele acordate salariaților în anul 2006 au fost în cuantum de 47.781 lei (sume de reprezentare - anexa 8 raport de control), 89.343 lei (spor de fidelitate - anexa 1) și 32.693 lei (contravaloarea abonamentelor achitate salariaților - anexa 10) și suma de 65.754 lei (spor de dispozitiv - anexa 1).
Cu privire la drepturile salariale, reprezentând sporul de fidelitate, sumele de reprezentare, plata abonamentelor de transport și sporul de dispozitiv, prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și actul adițional la contract, tribunalul a reținut că plata acestor drepturi este nelegală, având în vedere dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr.160/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au însă un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților contractante. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcționarii instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale sau asimilate drepturilor salariale, sunt suportate de la bugetul de stat, ori de la bugetele locale.
Dispozițiile art.37 alin.1 din Constituție prevăd că formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege. Ca atare, se impune ca și drepturile salariale să fie stabilite prin lege, în limite precise, care nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi modificate/acordate prin convenții colective.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 768/18.09.2007.
Susținerea pârâților că plata sporului de fidelitate și a contravalorii abonamentelor de transport pentru anul 2006 fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr.135/2005, urmează a fi înlăturată, ca neîntemeiată, având în vedere atât faptul că, prin hotărârea nr.535/26.04.2005 s-au aprobat aceste plăți doar pentru exercițiul bugetar al anului 2005, cât și ținând cont de prevederile art. 36 alin.4 lit. a) din Legea nr.215/2001, potrivit cărora bugetul local se aprobă anual, iar pentru plata acelorași gen de cheltuieli bugetare în alt an bugetar trebuie să existe o nouă hotărâre de consiliu (în situația ipotetică în care asemenea hotărâre ar fi legală).
Nici susținerea pârâților privind aprobarea acestor cheltuieli, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local nr.165/13.07.2006 și Hotărârii Consiliului Local nr. 352/19.12.2006 de rectificare a bugetului local, nu este întemeiată, având în vedere atât considerentele de mai sus, cât și faptul că din examinarea documentației care a stat la baza adoptării acestor hotărâri (proiect de hotărâre, expunere de motive, raport al comisiei de specialitate etc.) nu rezultă că s-a solicitat și aprobat plata sumelor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă (fila 198 - 205, volumul II dosar).
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că prin plata acestor sume s-a cauzat bugetului local un prejudiciu total, echivalent cu suma de 235.571 lei (65.754 lei - spor dispozitiv; 89.343 lei - spor fidelitate; 47.781 lei - cheltuieli de reprezentare și 32.693 lei - contravaloarea abonamentelor de transport).
Răspunderea pentru plățile nelegale revine exclusiv pârâtului, care, în calitate de angajator, a semnat Contractul Colectiv de Muncă și actul adițional, cu încălcarea prevederilor legale mai sus enunțate. În conformitate cu prevederile art.71 alin.2 din Legea nr.94/1992, tribunalul a obligat pârâtul, față de bugetul local al Municipiului Reșița, la plata sumei de 235.571 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată pe baza dobânzii de referință a, în procent de 10,5% la data plății efective.
Instanța a reținut că aceste plăți nelegale, în parte au fost avizate la plată și de către pârâții, și, însă aceștia nu au avut reprezentarea faptului că încalcă vreo normă legală, nici sub aspectul cognitiv al culpei, nici sub aspectul volitiv, întrucât aceștia nu au semnat Contractul Colectiv de Muncă și actul adițional și, astfel, nu au angajat răspunderea juridică a autorității publice locale în executarea acestor contracte.
În lipsa vinovăției, una din condițiile cumulative ale răspunderii civile, tribunalul nu a putut stabili răspunderea juridică pentru aceste plăți nelegale în sarcina pârâților, și.
Referitor la suma de 29.899,76 lei, reprezentând plăți nelegale (prejudiciul efectiv) prin decontarea contravalorii taxei de înscriere și a cursurilor de masterat, organizate de Universitatea, pentru angajații instituției și pentru consilierii locali, tribunalul reține că prin plata efectuată s-a creat o pagubă bugetului local, având în vedere următoarele:
Art.51 alin.1 din Legea nr.188/1999 prevede că autoritățile și instituțiile publice au obligația să prevadă în bugetul propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici organizată la inițiativa ori în interesul autorității sau instituției publice.
Art.52 din lege precizează că nu constituie forme de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.
Dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, prevăd că legea reglementează organizarea studiilor universitare pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.
Așadar, studiile de masterat, potrivit prevederilor legale mai sus enunțate, reprezintă un ciclu de studii universitare și, pe cale de consecință, nu pot fi considerate forme de perfecționare profesională care să fie finanțate de la buget.
În acest sens sunt și dispozițiile art.188 Codul Muncii, care completează Legea nr.188/1999 și care stabilesc obiectivele principale ale formării profesionale ale salariaților, care se circumscriu, în esență, la actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului, perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază, adaptarea salariatului la cerințele postului, promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
Cu privire la contravaloarea plății taxei de înscriere și a contravalorii cursurilor de masterat, achitate consilierilor locali, tribunalul reține că prin hotărârea nr.209/30.08.2005 s-a aprobat participarea aleșilor locali la cursurile de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituțiile specializate cu decontarea costurilor acestora (fila 137, volumul II dosar).
Potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 din Legea nr.393/2004, aleșii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituții specializate, în decursul mandatului, conform hotărârilor consiliului local, iar, potrivit alin.2, aleșii locali au obligația de a participa la cel puțin un curs de pregătire în domeniul administrației publice, în decursul primului an de mandat.
Din coroborarea prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.288/2004 și a prevederilor art.188 Codul Muncii, tribunalul a apreciat că studiile de masterat nu reprezintă o formă a cursurilor de pregătire, formare și perfecționare profesională de care beneficiază aleșii locali, care sunt cursuri, organizate de instituțiile specializate, prin care aleșii locali dobândesc anumite cunoștințe în domeniul administrației publice locale, în vederea exercitării în bune condiții a mandatului lor (și nu pentru absolvirea unor cursuri de masterat), ținând cont și de faptul notoriu că majoritatea consilierilor locali din țară nu au studii superioare și, ca atare, scopul legii nu a fost acela de a achita din bugetele locale plata studiilor universitare ale aleșilor locali.
De altfel și Hotărârea Consiliului Local nr.209/2005 prevede achitarea costurilor pentru cursurile de pregătire, formare și perfecționare profesională și nu pentru studiile universitare ale aleșilor locali.
Răspunderea juridică pentru paguba cauzată revine, în solidar, pârâților, și, care au aprobat și avizat ordinele de plată pentru plățile nelegale, conform tabelului întocmit de Municipiul Reșița (fila 131, volumul V dosar).
Față de cele mai sus menționate instanța nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză cu privire la aprecierea expertului că sumele achitate în baza Contractului Colectiv de muncă (pentru spor de fidelitate, spor pentru indemnizația de dispozitiv, sume de reprezentare, contravaloarea abonamentelor de transport și cele achitate pentru taxele de înscriere și cursurile de masterat) reprezintă plăți legale, având în vedere atât prevederile legale mai sus enunțate, care au fost încălcate de pârâți, precum și faptul că expertul, în calitate de specialist, poate avea păreri și poate lămuri împrejurări de fapt, într-o anumită speță, conform art.201 Cod procedură civilă, dar nu poate aprecia asupra unor chestiuni de drept, ce reprezintă apanajul exclusiv al instanței.
Pe cale de consecință, tribunalul, în baza dispozițiilor art.71 alin.2 din Legea nr.94/1992, a admis petitul privind răspunderea civilă a pârâților pentru paguba creată prin plata din bugetul local a taxei de înscriere și a cursurilor de masterat achitate unor salariați și consilieri locali, și a obligat, în solidar, pârâții, și, față de bugetul local al Municipiului Reșița, la plata sumei de 29.899,76 lei, reprezentând despăgubiri civile, actualizată cu dobânda de referință a în procent de 10,5% la data plății efective.
Referitor la pagubele reținute de controlorii financiari, reprezentând plăți nelegale în cuantum de 1.391.090 lei a unor situații de lucrări către,", fără documente justificative și a sumei de 43.013 lei, cheltuieli de protocol decontate nelegal, întrucât nu s-a efectuat pe bază de documente justificative, tribunalul reține următoarele:
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că sumele decontate și plătite atât către,", cât și pentru cheltuielile de protocol au la bază documentele justificative, iar plata sumelor a fost prevăzută și aprobată în bugetul local de venituri și cheltuieli, în baza contractului de prestări servicii (lucrări recepționate conform proceselor verbale de recepție încheiate), iar cheltuielile de protocol au fost, de asemenea, prevăzute în bugetul aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.359/29.12.2006, în baza documentelor justificative, care certifică plățile efectuate.
Ca atare, în baza concluziilor raportului de expertiză, concluzii însușite de instanță, s-au respins aceste petite din încheierea nr.33/11.10.2007, privind stabilirea răspunderii juridice a pârâților pentru plata sumelor de 1.391.090 lei și a sumei de 43.013 lei, întrucât, nu s-a cauzat niciun prejudiciu bugetului local prin plata acestora.
Referitor la prejudiciul în cuantum de 133.175 lei (124.965 lei, prejudiciu efectiv), reprezentând decontarea nelegală prin intermediul situației de lucrări a cantității de 1.190 mp granit pentru reabilitarea centrului civic al municipiului, instanța reține următoarele:
Organele de control au reținut, din verificările efectuate că, în fapt nu a fost pusă în operă întreaga cantitate de granit, deși ea a fost decontată pe lucrare.
Pentru justificarea dalelor de granit decontate, s-au încheiat două procese verbale de custodie, respectiv procesul verbal din data de 20.08.2007 pentru 546 mp (anexa 46) semnat de și procesul verbal din data de 24.08.2007 pentru 1.190 mp (anexa 47) semnat de și, prin care se menționează că dalele de granit vor fi utilizate pentru eventualele reparații ce vor apărea în timp.
Potrivit procesului verbal de constatare încheiat în data de 25.09.2007 (fila 199, volumul I dosar) rezultă că, în urma inventarierii, la sediul,", cantitatea existentă de este de 1.053,14 mp, rezultând o diferență de 751,4 mp (din cea de 1190 mp, conform procesului verbal de custodie din data de 24.08.2007) după calcularea pierderilor legale conform STAS (2%).
Potrivit proiectului nr.4473/2005, privind reabilitarea Centrului civic - municipiul Reșița (fila 164, volumul I dosar) rezultă că suprafața dalajului, în soluția revizuită, este de 19.160 mp.
Întrucât recepția finală a lucrărilor efectuate în Centrul civic nu a fost efectuată, tribunalul nu a putut reține că, prin decontarea contravalorii celor 1190 mp de (predate în custodia ) s-ar fi produs, la data pronunțării hotărârii, un prejudiciu cert și actual bugetului local. Existența sau inexistența acestui prejudiciu poate fi constatată doar la finalizarea și recepționarea lucrărilor executate.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins acest capăt de cerere din încheierea nr.33/11.10.2007, prin care s-a solicitat stabilirea răspunderii civile a pârâților și.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, și, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâtul invocă următoarele:
sumelor referitoare la studiile de masterat se impune a fi analizată în mod distinct, pentru că a fost făcută de persoane cu statut diferit: atât consilieri locali cât și funcționari publici. Este vorba despre 29 de persoane: 4 consilieri locali și 25 de funcționari publici.
cursului de masterat pentru cei 4 consilieri locali a fost făcută în temeiul art.41 alin.1 din Legea nr.393/2004 actualizată. Acest text normativ prevede că: "aleșii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituții specializate, în decursul mandatului, conform consiliului local sau județean". A raportat dispozițiile acestui text normativ la prevederile nr.209/30.09.2005, prin care, la art.1 se arată că "se aprobă participarea aleșilor locali la cursurile de pregătire, formare și perfecționare organizate de instituții specializate". La art.2, aceeași hotărâre de consiliu local arată că: "se aprobă decontarea costurilor pentru participarea aleșilor locali la cursurile de pregătire din bugetul local".
Cu toate acestea, în contradicție flagrantă cu conținutul acestei hotărâri de consiliul local, instanța de fond a reținut că nr.209/2005 nu se referă la aleșii locali. Din acest punct de vedere, hotărârea este vădit nelegală și netemeinică.
cursurilor de masterat pentru cei 25 de funcționari publici a fost de asemenea efectuată în condiții de deplină legalitate.
Articolul 493din Legea nr.188/1999, invocat de controlorii financiari, a fost introdus prin legea nr.251/2006, în momentul în care aceste cheltuieli cu decontarea masteratelor au fost deja angajate. Ori, în art. X al acestei legi se prevede clar că: "prevederile art.493din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta lege, nu se aplică pentru cheltuielile deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei legi". În consecință, decontarea a fost efectuată în mod corect și legal, neexistând nici un prejudiciu din acest punct de vedere. Arată că a subliniat acest aspect prin întâmpinare, dar el nu a fost analizat de instanța de fond nici măcar tangențial.
În contractul colectiv de muncă, înregistrat la sub nr.101/19.12.2004, la art.35, angajatorul își asumă următoarea obligație: "se vor asigura de către fiecare instituție, prin bugetele locale, sumele necesare pentru perfecționarea tuturor salariaților cu studii superioare prin cursuri postuniversitare, în baza unui grafic de programare anuală, cu consultarea prealabilă a sindicatului". În consecință, nu au fost excesiv de generoși cu banii publici, ci au respectat doar obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
Interpretarea pe care semnatarii Încheierii nr.33/11.10.2007 o dau textului normativ (art.493din Legea nr.188/1999, actual art.52 în care se spune că nu pot fi finanțate de la bugetul de stat studiile universitare sau studiile de doctorat.
O interpretare corectă a fostului art.493din Legea nr.188/1999 nu poate fi făcută fără o apreciere corectă a categoriei de studii din care face parte masteratul. Consideră că relevanță absolută în această materie are definiția învățământului postuniversitar, dată de art.70 alin.2 din Legea nr.84/1995, legea învățământului. Acest text legal prevede că: "învățământul postuniversitar se organizează în instituții de învățământ superior și în școli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, și se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, ".
În concluzie, masteratul nu este nici formă de învățământ universitar, nici doctorat, fiind o formă de învățământ postuniversitar, astfel că nu se încadrează în excepția invocată de controlorii financiari.
Art.1 alin.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.418/12.11.2004 stipulează textual că: "programele de formare specializată în administrație publică, cu durata de un an sau doi ani, sunt organizate de Institutul Național de Administrație și de instituții de învățământ superior acreditate, care au în structură specializarea administrație publică, acreditată prin cursuri de master". Deci, această formă de învățământ a fost vizată la cel mai înalt nivel ca fiind o formă, o modalitate de perfecționare specializată a funcționarilor din administrația publică. Și din acest punct de vedere devine nejustificată interpretarea extensivă dată de controlorii financiari fostului art.493din Legea nr.188/1999.
Se arată că și expertul contabil judiciar desemnat de instanța de fond cu întocmirea unei expertize contabile a concluzionat, cu privire la acești bani, arătând explicit în "Raportul suplimentar de expertiză contabilă" următoarele: "concluzionăm că organele de control ale Camerei de Conturi a Județului C-S au reținut în mod eronat ca prejudiciu plata efectuată pentru pregătirea profesională a angajaților, prevăzută în Contractul/Acordul Colectiv de Muncă și în Bugetul de venituri și Cheltuieli întocmit pentru activitatea anului 2006".
Este evident faptul că expertul prin aceste concluzii s-a referit doar la angajații instituției, nu și la aleșii locali. Cu toate acestea, instanța de fond, a înlăturat concluziile expertului, ceea ce denotă că nu a studiat cu prea mare atenție raportul de expertiză suplimentar din acest punct de vedere.
În recursul promovat, pârâtul, referitor la suma de 235.571 lei reprezentând plăți nelegale arată următoarele:
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2 și 31.1 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază.
Prin sintagma administrație publică se înțelege atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală aceste prevederi invocate mai sus fiindu-le aplicabile în totalitate, cu atât mai mult încât, ca urmare a reorganizării Guvernului României în anul 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister. Din analiza pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Soluția rezultă și din prevederile art.47 coroborat cu art.13 din Legea nr.138/1999 de unde rezultă aceeași idee: sporul de dispozitiv se primește și de personalul administrației publice locale.
Funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice aparținând administrației publice locale și din cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în prezent de o indemnizație de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, pentru specificul activității pe care o desfășoară, care presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Potrivit Constituției României, art.16 alin.1, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări. discriminarea privind drepturile de natură salarială dintre aceste categorii de salariați este interzisă atât de art.5 din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, precum și de nr.OG173/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr.48/2002.
Consiliul local sau județean poate hotărî să acorde salariaților săi indemnizația de dispozitiv în temeiul principiului autonomiei locale prevăzut de art.3 din legea administrației publice locale nr.215/2001, potrivit acelorași considerente pentru care acesta se acordă salariaților prefecturilor.
Consiliile județene și numeroase consilii locale pot asigura condițiile materiale și financiare necesare desfășurării de către aparatele lor proprii a activităților prevăzute de lege, în conformitate cu art.104 alin.1 lit. m) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală având asigurate și sursele financiare necesare acordării acestei indemnizații personalului propriu. În considerarea acestor argumente, a apreciat că se poate acorda indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, pentru funcționari publici și personalul contractual din aparatele proprii ale consiliilor județene și locale care au asigurate sursele financiare.
Cu privire la sporul de fidelitate arată că acesta este prevăzut la art.19 alin.2 din înregistrat sub nr- la C-S fiind acordat salariaților în raport cu vechimea în muncă desfășurată în cadrul instituției.
Prin actul adițional nr.292/27.01.2006 înregistrat la se modifică prevederile art.19 alin.2 din astfel precizându-se faptul că pentru salariații instituției, angajatorul va acorda un spor de fidelitate în funcție de vechimea în muncă desfășurată, atât în cadrul instituției cât și în cadrul altor autorități ale administrației publice. De altfel, cât și actul adițional la sus menționat respectă în totalitate prevederile art.12, 22 și 23 din Legea nr.130/1996, Legea nr.143/1997, Legea nr.54/2003 și Legea nr.188/1999 și tocmai de aceea apare și obligativitatea partenerilor de dialog social respectiv angajator și angajat de a depune spre înregistrare, vizare și control la aceste cât și actele adiționale ale acestora. Ca o ultimă idee se solicită a se observa că în decursul anului 2006 toate plățile efectuate către angajații primăriei ca reprezentând salarii au fost super vizate de către Consiliul Local al Municipiului Reșița care prin nr.352 din 19.12.2006 stabilește un cuantum de cheltuieli de personal care conform contului de execuție al bugetului local din 29.12.2006 nu a fost depășit.
De altfel prin nr.135 din 26.04.2005 s-a aprobat acordarea sporului de fidelitate în funcție de vechimea desfășurată în cadrul instituției salariaților din aparatul propriu de specialitate și a celor din cadrul serviciilor publice ale Consiliului Local, fiind stabilit și cuantumul variabil al acestora. Arată că atât el, cât și ceilalți colegi nu au competențele necesare de a cenzura aprobat sau hotărârile consiliului local, fiind doar simpli angajați a căror sarcină este tocmai să respecte aceste hotărâri.
Referitor la cheltuielile de transport, cât privește așa zisul prejudiciu determinat de plata nelegală către salariații instituției în perioada ianuarie - decembrie 2006 contravalorii unui abonament lunar pe o linie pentru mijloacele de transport în comun arată că aceasta a fost efectuată conform nr.135/26.04.2005 care prevede la art.2: se aprobă acordarea lunară a sumei necesare achiziționării a unui abonament pe o linie pentru mijloacele de transport în comun, salariaților din cadrul aparatului propriu de specialitate și a celor din cadrul serviciilor publice ale consiliului local și a prevederilor art.8 din care prevede asigurarea transportului gratuit pe mijloacele de transport în comun de pe raza administrativ teritorială a fiecărei instituții, potrivit legii.
Această măsură o consideră complet justificată întrucât nu este normal ca o mare parte din salariații instituției ce desfășoară muncă de teren să suporte cheltuielile transportului în interes de serviciu din surse proprii pe cale de consecință este logic, normal și firesc ca aceste cheltuieli să fie decontate în cel mai simplu mod cu putință și anume sub forma acestui abonament lunar atât pentru cei care desfășoară muncă de teren după cum s-a arătat cât și pentru ceilalți angajați pentru a respecta principiul egalității de tratament.
Cu privire la sporul de reprezentare în scopul asigurării unei ținute decente, arată că susținerile organului de control financiar sunt complet eronate, având un singur scop și anume inducerea în eroare a instanței.
Aceste plăți, incluse procentual în salariul angajaților au fost efectuate ca urmare a respectării și a actului adițional al nr.292 din 27.01.2006 înregistrat la C-S act care la art.9 alin.1 prevede faptul că cuantumul sumei de reprezentare este echivalent cu 400 lei net anual această sumă va fi acordată salariaților trimestrial respectiv 100 lei net/trimestru.
Susținerile organului de control în sensul că aceste sume au fost acordate fără documente justificative, sunt complet eronate întrucât această măsură are ca scop asigurarea unor condiții decente de muncă pentru salariați, realizarea unei protecții sociale echitabile, fiind prevăzută prin negociat și aprobat ce nu prevede obligativitatea justificării sumelor plătite procentual în salariile angajaților cu titlu de sume de reprezentare. De altfel se ridică întrebarea logică cum ar fi putut fi înregistrate în contabilitate obiecte de îmbrăcăminte în inventarul autorității publice locale. Este evident că modul de cheltuire a acestor sume alocate prin salariu către angajați de către aceștia era strict la latitudinea lor.
Mai mult consideră că, având în vedere și Decizia nr.619 din 01.02.2007 - Contractul Colectiv de Muncă. Actul de înregistrare. Caracter. Posibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, văzând și prevederile art.1 alin.5 și 8 din Legea nr.554/2004, prevederi conform cărora, alin.5 "când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente" și alin.8 care prevede că: "Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale", - Curtea de Conturi ca și subiect de drept public în urma controlului efectuat, dacă considera că contractul colectiv de muncă este nelegal avea posibilitatea și chiar obligația de a sesiza instanța de contencios administrativ asupra legalității acestuia conform art.1 alin.8 teza a - II -a din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr.768/18.09.2007 precizează faptul că aceasta s-a pronunțat cu privire la excepția ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I în dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția civilă și litigii de muncă. Apreciază că aceasta nu are legătură cu obiectul cauzei, având în vedere faptul că această instituție nu are un buget propriu și venituri proprii, bugetul acestora fiind aprobat de către Guvernul României.
Un alt motiv de recurs pe care îl invocă este acela că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.3 din Legea nr.130/1996.
Referitor la plata cursului de masterat pentru cei 4 consilieri arată că aceasta a fost efectuată în baza nr.209/2005 prin care la art.1 se aprobă participarea aleșilor locali la cursurile de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituții specializate iar la art.2 se aprobă decontarea costurilor pentru participarea aleșilor locali la cursurile de pregătire din bugetul local.
În susținerea legalității plății contravalorii cursurilor de masterat pentru cei 4 consilieri locali invocă și prevederile art.41 alin.1 din Legea nr.393/2004 actualizată privind statutul aleșilor locali unde în mod imperativ se arată faptul că aleșii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare și perfecționare organizată de instituții specializate, în decursul mandatului conform Hotărârii Consiliului local sau județean.
Referitor la plata contravalorii cursului de masterat pentru cei 25 de funcționari publici arată faptul că aceasta este perfect legală având în vedere prevederile art.52 din Legea nr.118/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, unde se stipulează următoarele: nu constituie forme de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate din bugetul de stat studiile universitare sau studiile de doctorat. Totodată invocă și prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.418/12.11.2004 privind tipologia programelor de formare continuă destinate funcționarilor publici unde, la art.1 alin.2 se stipulează faptul că programele de formare specializată în administrație publică cu durata de un an sau doi ani sunt organizate de și de instituții de învățământ superior acreditate care au în structură specializarea administrație publică acreditată prin cursuri de master. De asemenea, prevederile secțiunii a IV -a din Legea nr.84/1995 republicată definesc foarte clar la art.72 alin.2 noțiunea de învățământ postuniversitar și anume: învățământul postuniversitar se organizează în instituții de învățământ superior și în școli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop și se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat. fiind evident faptul că masterul se încadrează în categoria învățământului postuniversitar și nu în cel universitar excedând prevederilor art.52 din Legea nr.188/1999, plata contravalorii acestora fiind legală, contrar susținerilor netemeinice ale controlorilor financiar fiscali.
De altfel cât privește acest capăt de acuzare, formulată de controlorii financiari ai Camerei de Conturi se solicită a se observa faptul că înainte de republicare art.52 din Legea nr.188/1999, republicată, avea nr.493și a fost introdus prin Legea nr.251/2006 care la art. X prevede, prevederile art.493din Legea nr.188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta lege nu se aplică pentru cheltuielile deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ori, plata contravalori acestor cursuri a fost deja stabilită în anul 2005 anterior prevederilor legale prohibitive din anul 2006.
În ceea ce privește speța în cauză referitor la studiile de masterat arată următoarele:
Prin sentința recurată s-a reținut de către instanța de judecată faptul că "studiile universitare de masterat nu constituie forme profesionale care să fie finanțate de la bugetul de stat" și că în acest sens funcționari publici nu pot beneficia de plata unor asemenea studii.
Apreciază în acest sens că Tribunalul C-S a interpretat într-un mod restrâns această accepțiune având în vedere că potrivit art.1 din nr.OUG143/21.09.2000 privind organizarea studiilor de masterat din România "masterul este un program postuniversitar de studii interdisciplinare, structurat în jurul unei specializări majore, cu durata de 2 - 4 semestre, care integrează mai multe domenii de specializare".
La art.3 alin.2 se arată că studiile universitare de masterat asigură fie aprofundarea în domeniul studiilor de licență sau într-un domeniu apropiat, fie obținerea de competențe complementare în alte domenii, precum și dezvoltarea capacităților de cercetare științifică.
Referitor la consilierii locali instanța a reținut că studiile de masterat nu ar trebui plătite consilierilor locali având în vedere faptul că "majoritatea consilierilor locali din țară nu au studii superioare".
Rezultă din această interpretare că Tribunalul C-S nici măcar nu a studiat încheierea Curții de Conturi având în vedere faptul că în cazul de față suntem în situația unui oraș, municipiu reședință de județ ți că consilierii locali ai municipiului Reșița au studii superioare.
Pârâții, și în susținerea recursului arată următoarele:
Suma de 29.899,76 lei reprezentând în opinia Curții de Conturi plăți nelegale prin decontarea contravalorii taxei de înscriere și a cursurilor de masterat, a fost achitată atât pentru funcționarii publici, cât și pentru consilierii locali.
Dispozițiile legale care au permis plata acestor cursuri sunt distincte atât pentru funcționarii publici cât și pentru consilierii locali.
Instanța a reținut, la pagina 5 sentinței recurate, că deși funcționarii publici au dreptul la acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesională în temeiul prevederilor art.51 alin.1 din Legea nr.188/1999, nu li se poate deconta masteratul deoarece art.52 din aceeași lege precizează că: "nu constituie forme de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat".
Pentru a justifica faptul că masteratul reprezintă studii universitare și nu poate fi decontat, instanța a făcut trimitere în mod eronat la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, luând în considerare că legea respectivă reglementează organizarea studiilor universitare pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.
Interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr.288/2004 de către instanța de fond apare în faptul că nu a luat în considerare că la ora actuală în România se organizează două tipuri distincte de masterat: masterat organizat ca formă de perfecționare profesională postuniversitară așa cum este prevăzut de Legea nr.84/1995 a învățământului care precizează la art.70 (1) învățământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea și perfecționarea pregătirii atestate prin diploma obținută la finalizarea studiilor universitare. (2) învățământul postuniversitar se organizează în instituții de învățământ superior și în școli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, și se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare și cursuri de perfecționare postuniversitare".
La acest masterat pot participa doar absolvenții care și-au finalizat cursurile universitare de lungă durată de 4 - 6 ani, sunt posesorii unei diplome și care doresc să-și perfecționeze pregătirea la un nivel superior.
Această formă de masterat este organizată de structuri acreditate din cadrul universităților, distincte de facultăți, și la aceste masterate nu se pot înscrie absolvenții care au terminat 3 - 4 ani de studii de licență conform prevederilor Legii nr.288/2004.
Acest tip de masterat, la care au participat și funcționarii pentru care se impută aceste sume, este organizat la Universitatea " " din Reșița de către Direcția de Educare și, structură distinctă de facultatea de Științe Economice și Administrative care organizează masteratul în baza Legii nr.288/2004.
Acest tip de masterat este singurul care permite perfecționarea pregătirii salariaților conform dispozițiilor art.188 alin.1 din Codul Muncii.
organizat ca formă de aprofundare a cunoștințelor din faza de licență, conform art.9 alin.2 din Legea nr.288/2004, acest masterat fiind practic o continuare a studiilor de licență și fără de care nu se poate accede la studiile doctorale.
La această formă de masterat au acces doar absolvenții studiilor de licență organizate în temeiul prevederilor Legii nr.288/2004, ceea ce nu este cazul persoanelor pentru care s-au achitat contravaloarea masteratelor.
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele mai jos reținute.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că prin sentința atacată pârâții, și, au fost obligați în solidar la plata sumei de 29.899,76 RON, reprezentând decontarea unor cursuri de masterat urmate de un număr de 4 consilieri locali și 25 de funcționari publici.
Sub un prim aspect se reține faptul că decontarea acestor cursuri urmate de consilierii locali, s-a realizat în baza art.41 din Legea nr.393/2004 care prevede: 1) "aleșii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituții specializate, în decursul mandatului, conform hotărârii consiliului local sau județean"; 4) "cursurile de pregătire vor fi organizate de instituțiile abilitate de lege".
Or, în speță aceste cerințe legale au fost îndeplinite, prin faptul că a existat o hotărâre a consiliului local și anume nr.209 din 30.09.2005, în baza căreia consilierii locali au participat la cursurile organizate de Universitatea " " Reșița, sens în care dispozițiile legale nu fac nici o distincție referitoare la natura cursurilor.
Cât privește decontarea cursurilor pentru funcționarii publici, acest lucru s-a efectuat în baza art.31 alin.4 din Legea nr.188/1999, în forma sa anterioară, care prevedea următoarele: "pentru acoperirea cheltuielilor programelor de perfecționare a funcționarilor publici, instituțiile publice au obligația să prevadă în bugetul anual propriu, sumele necesare pentru cheltuielile respective, organizate din inițiativa sa sau în interesul autorității sau instituției publice, de alte instituții specializate din țară sau străinătate", nefăcându-se nici de această dată vreo distincție privitor la natura cursurilor.
Este adevărat că prin Legea nr.251 din 23 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial din 4 iulie 2006, fost introdus actualul art.493din Legea nr.188/1999 care prevede că "nu pot fi finanțate din bugetul de stat și local studiile universitare sau de doctorat", însă prin raportare la dispozițiile art.10 din Legea nr.251/2006 rezultă că prevederile art.493nu sunt incidente cheltuielilor deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca în speța dedusă judecății.
Pe de altă parte prin art.70 alin.2 din Legea nr.84/1995 "masteratul" este definit ca fiind o formă de învățământ postuniversitară și nu universitară.
De altfel, prin participarea celor în discuție la aceste cursuri, s-a dat eficiență prevederilor art.35 din Contractul colectiv de muncă înregistrat la sub nr.101/19.12.2004.
În consecință, pârâții nu au făcut altceva decât să pună în aplicare dispozițiile Contractului colectiv de muncă din 2004 și a nr.209/2005, sens în care s-au alocat și sumele corespunzătoare având această destinație, împrejurare față de care și prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a opiniat în sensul că nu a fost creat vreun prejudiciu.
Relativ la suma de 162.718 lei reprezentând plata nelegală a sporului de dispozitiv, Curtea reține faptul că acest spor a fost acordat în baza Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, care la pct.9.2 și 31.1 prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", cât și în baza actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă nr.17973/20.10.2006 și înregistrat la C-S sub nr.3423/25.10.2006, sumele necesare acestui scop fiind prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2006, buget aprobat prin nr.352/2006, într-o etapă în care el era acordat și de către instanțele judecătorești sesizate.
De asemenea, plata sporului de fidelitate a fost prevăzut la art.19 alin.2 din înregistrat sub nr- la, iar prin actul adițional nr.292/27.01.2006, înregistrat la au fost modificate prevederile acestui articol, în sensul că, "pentru salariații instituției, angajatorul va acorda un spor de fidelitate în funcție de vechimea în muncă desfășurată, atât în cadrul instituției cât și în cadrul altor autorități ale administrației publice".
De menționat în acest context nr.135 din 26 aprilie 2005 Consiliului Locale Reșița prin care s-a aprobat acordarea sporului de fidelitate în funcție de vechime, salariaților din aparatul propriu de specialitate și a celor din cadrul serviciilor publice ale consiliului local.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus de altfel și acordarea lunară a sumei necesare achiziționării unui abonament pe o linie, pentru mijloacele de transport, avându-se în vedere dispozițiile din
De altfel, în privința acordării acestei sume, rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, faptul că ele au fost utilizate de salariați și pentru a-și realiza sarcinile de serviciu, aspect ce impunea deplasarea în teren a acestora.
Cât privește acordarea "sumelor de reprezentare", pentru asigurarea unei ținute decente a salariaților care vin în contact permanent cu publicul, acest fapt s-a făcut în baza actului adițional la Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr.1489/27.01.2006 înregistrat la C-S sub nr.292/27.01.2006, aprobat prin nr.352 din 19 decembrie 2006.
De precizat, în acest context faptul că din verificările efectuate de către expertul desemnat în cauză, rezultă că toate sumele în discuție au fost aprobate de către Consiliul Local al municipiului Reșița și prevăzute ca cheltuieli în Bugetul de Venituri și Cheltuieli, nerezultând depășirea acestuia sau crearea vreunui prejudiciu.
De reținut că toate sumele imputate au fost plătite în baza unor hotărâri ale consiliului local în ființă, respectiv în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă.
Or, potrivit art.36 alin.4 lit. a) din Legea nr.215/2001, consiliul local este cel care aprobă bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, contul de încheiere a exercițiului bugetar, iar în sensul dispus de dispozițiile art.77 din același act normativ aducerea la îndeplinire a acestor hotărâri, revine Primăriei, constituită ca o structură funcțională cu activitate permanentă, compusă din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ - teritoriale și aparatul de specialitate a primarului.
Se impune menționarea și a art.4 din nr.OUG45/2003 privind finanțele publice locale, care la alin.1, 2, 3 și 4 statuează că: prin aprobarea bugetelor prevăzute se autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, după caz, iar sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite.
Consecințele angajării și utilizării creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
Or, ceea ce prezintă interes în fața instanței, aspect ce s-a probat și s-a realizat și prin raportul de expertiză este tocmai cuprinderea pentru anul vizat, în bugetul local a resurselor financiare cu destinație exactă, iar respectiva cheltuială bugetară să fie aprobată în bugetul de venituri și cheltuieli.
Drept urmare, în considerarea celor de mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să admită recursurile de față, să modifice sentința recurată în sensul respingerii sesizării Camerei de Conturi C-S formulată prin Încheierea 33/11.2007 privind obligarea pârâtului la plata sumei de 235.571 lei, cu titlu de despăgubiri civile, privind obligarea în solidar a pârâților, și, la plata sumei de 29.899,76 lei, cu titlu de despăgubiri civile, față de bugetul local al municipiului Reșița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții, și, împotriva sentinței civile nr.1301/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge sesizarea Camerei de Conturi C-S formulată prin Încheierea 33/11.2007 privind obligarea pârâtului la plata sumei de 235.571 lei, cu titlu de despăgubiri civile, privind obligarea în solidar a pârâților, și, la plata sumei de 29.899,76 lei, cu titlu de despăgubiri civile, față de bugetul local al municipiului Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/05.06.09
TEHNORED:/09.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
