Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 545/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.545/CA/2009-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Filimon JUDECĂTOR 2: Simona Marinescu
JUDECĂTOR 3: Marilena Boța
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantăCurtea de Conturi a Românieicu sediul în B,--24, sector 1, în contradictoriu cu intimata persoană păgubităComuna prin Primarcu sediul în, Județ S M și cu intimații pârâți domiciliat în comuna, nr.204, Județ S M, domiciliată în,-, Județ S M, domiciliată în,-, Județ S M, domiciliat în,-, Județ S M și domiciliat în,-, Județ S M și intimatul intervenientSindicatul Scu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.71 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiectlitigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimaților pârâți, și - lipsă, avocat Capitan în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de avocat, lipsă fiind recurentul reclamant Curtea de Conturi a României, intimata persoană păgubită Comuna și intimatul intervenient Sindicatul S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimații pârâți au depus la dosar în data de 14.09.2009 întâmpinare, precum și faptul că recurenta reclamantă a depus la dosar în data de 26.10.2009 o cerere de comunicare a actelor procedurale depuse la dosar, după care:
Instanța, respinge cererea de amânare formulată și depusă la dosar de recurenta reclamantă, având în vedere vă data înregistrării întâmpinării este 14.09.2009, având astfel timp suficient pentru aos tudia și a-și pregăti apărarea și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința 71/11.02.2009 Tribunalul Satu Marea admis excepțiile neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei invocată de pârâți.
A respins pentru acest motiv încheierea nr. 21/21.10.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul Curții de Conturi a României, Camera de Conturi SMî mpotriva pârâților, și pentru pretenții. A admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de Sindicatul. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Analizând potrivit art. 137.proc.civ. excepțiile invocate de pârâți care ar putea face inutilă cercetarea celorlalte excepții invocate în cauză, respectiv soluționarea în fond a cauzei, instanța a apreciat că acestea sunt cele procesuale legate de exercițiul dreptului la acțiune, respectiv următoarele: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În soluționarea excepțiilor anterior enumerate, instanța a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței - 21.10. 2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ - 28.10.2008.
Acest lucru prezintă relevanță deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptată Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.
Prin prisma modificărilor aduse Legii Curții de Conturi nr. 94/1992, prin Legea nr.217/2008 se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ art. 31 are un conținut diferit, iar potrivit noii legi, "activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art.12 alin.(2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
De asemenea, la data pronunțării prezentei hotărâri, în Monitorul Oficial nr.78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotărârea nr.1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități adoptată de Curtea De Conturi a României.
În condițiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmării actelor juridice îndeplinite de entitatea juridică care sesizează instanța de judecată "completul constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/1992" invocă ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr.94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ, instanța a constatat că se află în situația de a stabili legea aplicabilă cauzei.
În ce privește aplicarea legii în timp s-a constatat că aceasta este guvernată de două principii: principiul neretoractivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, principii desprinse din art.15 alin.2 din Constituția României, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", și în Codul civil în art.1 "legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Prin prisma acestor principii, instanța a constatat că, la data sesizării sale erau în vigoare și se aplică dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi astfel cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu mai figurează ca entitate juridică "completul constituit conform art.31 lit.b" din Legea nr.94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curții de conturi și a structurilor sale este diferită de cea existentă înainte de modificarea legii, printre aceste modalități de valorificare a actului de control nu se găsește acțiunea în justiție directă promovată împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind răspunzătoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autorității publice controlate, între atribuțiile legale ale Curții de Conturi și ale structurilor sale teritoriale nu este prevăzută posibilitatea promovării acestui tip de acțiuni în justiție, instanța a apreciat că cele trei excepții procesuale invocate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, prin prisma lipsei atribuțiilor legale ale reclamantei de a promova acțiuni în justiție împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autorități publice instanța a apreciat că reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în cauză, iar în condițiile existenței unor modalități legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanța a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
În ce privește forma actului de sesizare al instanței de judecată, instanța a apreciat că, chiar în situația în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuală respectiv un interes juridic în promovarea unei acțiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie să formuleze actul de sesizare al instanței în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv în condițiile art. 112.proc.civ raportat la art. 82.proc.civ.
Astfel, actul de sesizare al instanței de judecată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată în care să fie indicată denumirea și sediul reclamantei, numele și domiciliul pârâților, obiectul și temeiul de drept al cererii, cu indicare modalității legale în care persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul a cărui reparare se solicită este atrasă în litigiu.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești potrivit căruia "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege" nu au fost abrogate, însă instanța constată că această dispoziție legală a fost tranzitorie cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de acesta, în condițiile legislative actuale (când nu mai există instituția procurorului financiar și a "completelor din cadrul Curții de Conturi"), în momentul sesizării instanței, acest text de lege nefiind aplicabil.
În condițiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justiție este necesară îndeplinirea unor cerințe legale minime privind forma actului de sesizare al unei instanțe judecătorești, însăși reclamanta este o autoritate publică chemată să vegheze asupra legalității privind modul de cheltuire a banului public, pârâții au invocat lipsurile de formă ale actului de sesizare al instanței, iar reclamanta nu a înțeles să le suplinească și în condițiile în care activitatea de judecată este guvernată și de principiul imparțialității judecătorului, instanța a constatat că "încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" nu îndeplinește condițiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care s-a admis și excepția procesuală invocată de pârâți în acest sens.
Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137, art. 161.proc.civ. instanța a admis excepțiile procesuale invocate de pârâți și a respins încheierea de sesizare a reclamantei, pentru acest motiv, conform dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozițiilor art. 274.proc.civ. în sensul obligării Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâți, instanța a apreciat că această dispoziție procedurală este incompatibilă cu dispozițiile legii contenciosului administrativ în general și cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special, având în vedere că prin atribuțiile sale Curtea de Conturi a României urmărește realizarea unui interes public general și nu un interes propriu și că aceasta a introdus acțiuni în justiție în considerarea existenței unei atribuții legale în acest sens, astfel că, nu se poate reține existența unei culpe procesuale în sarcina acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Curtea de Conturi a României, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că art.31 din legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art.I pct.39 din Legea nr.217/2008, dându-i-se un alt conținut.
Totodată, la art.12, noul act normativ a consacrat soluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor legale.
Întrucât procesul necesar elaborării unui astfel de regulament este anevoios și de durată, Curtea de Conuri a României a fost nevoită să suplinească inexistența acestuia.
În acest scop Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Prin art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, s-a prevăzut "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege."
Această prevedere legală nu a fost abrogată prin legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundament legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Raportat la art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, Curtea Constituțională, în jurisprudență în mod constant a statuat că, această structură din cadrul Curții de Conturi a României, denumită de legiuitor "complet", are posibilitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice, potrivit legii (a se vedea în acest sens Decizia nr.182/6.03.2007, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.292 din 3 mai 2007).
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții de Conuri a României înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârși anume nereguli și abateri financiar-contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
A asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
de a face cu un caz de ultraacivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, "Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune că o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
În ceea ce privește forma Încheierii de sesizare a instanței de judecată, consideră că aceasta conține toate condițiile de formă și fond ale unei cereri potrivit art.112 Cod procedură civilă, întocmai ca și în litigiile de până acum, aflate pe rolul instanței de judecată, în care Curtea de Conturi a României avea calitatea de reclamant.
Consideră ca nefondată admiterea cererii de intervenție a Sindicatului, deoarece aceasta are nimic în comun cu speța de față, acțiunea lui fiind doar publicitară, cererea fiind doar un mijloc de șicană în dosarele Curții de Conturi a României.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimații au arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, întrucât Legea nr.94/1992, la data întocmirii și înaintării spre instanță a Încheierii de sesizare, era modificată prin Legea nr.217/2008 iar faptul existenței unui vid legislativ, cu privire la modificarea survenită în conținutul art.31 din lege, până la întocmirea și publicarea Regulamentului, nu poate justifica ultraactivitatea legii vechi, ci face aplicabile prevederile legale de drept comun, atât în privința dreptului material (răspunderea civilă delictuală), cât și în privința dreptului procesual (legea contenciosului administrativ și Codul d e procedură civilă).
Legea 217/2008 reglementează cu privire la valorificarea actelor de constatare ale auditului public extern, stabilind atribuțiile Curții de Conturi, respectiv pe acelea de a "comunica conducerii entității publice audiate starea de fapt" cu privire la neregularitățile și nelegalitățile constatate și cauzatoare de producerea unor prejudicii, "stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității audiate".
Cu alte cuvinte, față de această reglementare, Curtea de Conturi nu are, pe de o parte, calitatea procesuală conferită de lege de a promova o acțiune în justiție și, pe de altă parte, nu mai justifică un interes legitim în promovarea unei astfel de acțiuni, acest atribut urmând să fie de competența entității audiate, după caz.
Apreciindu-se că, vidul legislativ invocat de către recurentă, ar fi susținut, atunci, mergând de la același principiu al neultraactivității legii vechi, încheierea de sesizare putea, cel mult, să îmbrace forma cerută de art.112 Cod procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată, condiție pe care nu a îndeplinit-o la data promovării și nici nu s-a înțeles, în derularea procesului să i se dea acest conținut, asumându-se riscul de a fi invocată și soluționată excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind acul de sesizare al instanței.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de control intermediat întocmit de un controlor financiar din cadrul Camerei de Conturi Județene S M, având nr. 44/30.09.2008, s-a constatat, la nivelul primăriei jud. S M, încălcarea unor acte normative în vigoare, respectiv efectuarea de plăți nelegale în anul 2007 prin acordarea premiului anual (al 13-lea salariu) persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv primarului și viceprimarului, în sumă de 4.148 lei și de asemenea efectuarea de plăți nejustificate in cursul anului 2007, în cuantum de 220 lei/persoană lunar, în favoarea întregului personal al primăriei, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, însumând 34.980 lei.
Raportul de control intermediar a fost supus examinării de către un complet format din directorul Direcției de Control Financiar Ulterior S M, directorul adjunct și un controlor financiar al aceleiași direcții, care prin încheierea nr. 21/21.10.2008, a dispus sesizarea Tribunalului Satu Mare pentru obligarea în solidar a persoanelor răspunzătoare din cadrul instituției publice controlate la plata unor sume reprezentând drepturi bănești necuvenite.
În baza încheierii arătate, prin sesizarea nr. 4188/83/28.10.2008, Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior S M, a sesizat Tribunalul Satu Mare, în conformitate cu prevederile art. 4 din OUG 117/2003.
Potrivit argumentelor care vor fi arătate în continuare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, se va avea în vedere împrejurarea că, la data de 27.10.2008 a intrat în vigoare Legea 217/2008, potrivit căreia organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi (art. 12 alin. 2).Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I(art. 12 alin. 3).
Prin urmare, la data sesizării instanței de judecată - 28.10.2008, era deja în vigoare Legea 217/2008, care prevedea la art. 31 și următoarele o altă procedură de valorificare a rapoartelor de audit decât cea prevăzută de Legea 94/1992 în forma în vigoare până la modificările aduse prin Legea 217/2008. În acest sens, art. 31 alin. 1, 2 și 3 din acest din urmă act normativ prevăd că activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilorart. 12alin. (2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate. În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În determinarea practică a legii aplicabile la o situație juridică concretă, determinată, se va aplica regula conform căreia o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiultempus regit actum.La aplicarea acestei reguli conduc cele două principii care guvernează aplicarea legii în timp, și anume principiul neretroactivității legii civile și principiul aplicării imediate a legii civile noi.
În baza primului principiu amintit, legea se aplică doar situațiilor care se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României. Ca o consecința a acestui principiu, legea trebuie aplicată, de îndată ce a fost adoptată, tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
Aplicând principiile enunțate în speța de față, instanța reține că, întrucât la data sesizării instanței, era în vigoare Legea 217/2008, care impunea o anumită procedură de valorificare a rapoartelor de audit, sesizarea formulată de Curtea de Conturi nu se putea face decât în contextul determinat de legea în vigoare la data sesizării instanței de judecată. Acest aspect este, de altfel, recunoscut de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, care arată și împrejurarea că nu s-a reușit până la această dată elaborarea regulamentului prevăzut de art. art. 12 alin. 2 din Legea 217/2008, Curtea de Conturi suplinind inexistența acestuia prin adoptarea hotărârii nr. 22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control, în baza cărora s-ar fi efectuat sesizările respective.
Deși recurenta a invocat existența unei asemenea hotărâri, aceasta nu a fost depusă la dosar, însă oricum o asemenea hotărâre nu poate suplini lipsa regulamentului la care se referă art. 12 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Legea 217/2008, prevederile legale fiind clare, în sensul că valorificarea rapoartelor de audit se poate face doar potrivit regulamentului aprobat conform art. 12 alin. 2 și publicat în Mo9nitorul Oficial al României partea Or, neadoptarea unui asemenea regulament îi este imputabilă chiar recurentei, iar față de acest aspect, este evident că invocarea propriei culpe de către recurentă nu se poate concretiza într-un argument al admiterii recursului acesteia.
Pe de altă parte, instanța apreciază că, independent de existența sau inexistența regulamentului prevăzut de lege, art. 31 și urm. din Legea 217/2008 conține anumite prevederi privind procedura valorificării rapoartelor de audit, astfel că recurenta poate proceda la valorificarea raportului în baza acestor prevederi legale, astfel încât nu se poate reține faptul că raportul întocmit ar fi lipsit de eficiență, ci doar că acesta poate fi valorificat în temeiul prevederilor legale conținute de Legea 217/2008, care a modificat Legea 94/1992, iar nu prin intermediul instanței de judecată.
De asemenea, nu se poate reține ultraactivitatea prevederilor OUG 117/2003, întrucât este evident că acestea reglementează o situație tranzitorie privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, operațiune care deja a fost realizată la data respectivă, iar art. 4 din cuprinsul acesteia, invocat de recurentă, nu poate fi incident în speță, datorită faptului că, la data sesizării instanței de judecată, "completele" din cadrul Cuții de Conturi nu mai existau.
legii vechi, care înseamnă aplicarea, încă un timp oarecare, a legii vechi, deși a intrat în vigoare legea nouă, la unele situații determinate, fiind o excepție de la principiile neretroactivității legii noi și aplicării imediate a acesteia, trebuie consacrată expres de lege. Or, OUG 117/2003, reglementând strict preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, prin însuși conținutul reglementării, se referă strict la situația tranzitorie prevăzută în cuprinsul său.
Având în vedere considerentele expuse, apreciind că, la data sesizării instanței de judecată, reclamanta nu mai avea temei legal pentru valorificarea prin intermediul instanței de judecată a raportului de audit existent, raportat la prevederile art. 31 și urm. din Legea 217/2008 și art. 15 alin. 2 din Constituția României, se impune respingerea recursului formulat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantăCurtea de Conturi a Românieicu sediul în B,--24, sector 1, în contradictoriu cu intimata persoană păgubităComuna prin Primarcu sediul în, Județ S M și cu intimații pârâți domiciliat în comuna, nr.204, Județ S M, domiciliată în,-, Județ S M, domiciliată în,-, Județ S M, domiciliat în,-, Județ S M și domiciliat în,-, Județ S M și intimatul intervenientSindicatul Scu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.71 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 13 noiembrie 2009
Jud.fond
Dact.
10 exemplare/ 17 noiembrie 2009
-8 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:17 noiembrie 2009.
- Curtea de Conturi a României - B,--24, sector 1
- Comuna prin Primar -, Județ S M
- - comuna, nr.204, Județ S
- -,-, Județ S
- -,-, Județ S
- -,-, Județ S M
- -,-, Județ S M
- Sindicatul - S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S
Președinte:Marcela FilimonJudecători:Marcela Filimon, Simona Marinescu, Marilena Boța
