Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 576/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--CA
DECIZIA NR. 576/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă CURTEA DE A ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1,--24, în contradictoriu cu intimații pârâți:COMUNAreprezentantă prin PRIMAR cu sediul în, jud.S M, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, jud. S M, domiciliat în, nr. 228, jud.S M, domiciliată în comuna, sat,nr. 334, jud.S M, domiciliat în, nr.109, jud.S M, domiciliată în, nr. 71, jud.S M, domiciliat în, nr. 322, jud.S M, domiciliată în comuna, sat nr. 192, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 302, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 261, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 351, jud.S M, împotriva sentinței nr. 65/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect litigii CURTEA DE CONTURI.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimații au depus întâmpinare, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 65/11.02.2009 Tribunalul Satu Marea admis excepțiile neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei invocată de pârâți.
A respins pentru acest motiv încheierea nr. 25/27.10.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților ,. în com., sat, nr.13,. în, nr.228,. în com., sat, nr.334, jud. S M;,. în com., nr.109, jud. M,. în, nr.71, jud. S M, M,. în com., sat, nr. 400, jud. S M, -B,. în, nr.322, jud. S M,. în com., sat, nr.192, jud. S M, ,. în com., sat, nr.302, jud. S M, ,. în com., sat, nr.261, jud. S M, ,. în com., sat, nr.351, jud. S M, pentru pretenții.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând potrivit art. 137 proc.civ. excepțiile invocate de pârâți care ar putea face inutilă cercetarea celorlalte excepții invocate în cauză, respectiv soluționarea în fond a cauzei, instanța a apreciat că acestea sunt cele procesuale legate de exercițiul dreptului la acțiune, respectiv următoarele: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În soluționarea excepțiilor anterior enumerate, instanța a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței - 27.10. 2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ - 31.10.2008.
Acest lucru prezintă relevanță deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptată Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.
Prin prisma modificărilor aduse Legii Curții de Conturi nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008 se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ art. 31 are un conținut diferit, iar potrivit noii legi," activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
De asemenea, la data pronunțării prezentei hotărâri, în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități adoptată de Curtea De Conturi a României.
În condițiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmării actelor juridice îndeplinite de entitatea juridică care sesizează instanța de judecată "completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" invocă ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr. 94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ, instanța constată că se află în situația de a stabili legea aplicabilă cauzei.
În ce privește aplicarea legii în timp se constată că aceasta este guvernată de două principii: principiul neretoractivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, principii desprinse din art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia " egea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale mai favorabile", i n Codul civil n art. 1. " egea dispune numai pentru vii tor; ea n-are putere retroactivă ".
Prin prisma acestor principii, instanța constată că, la data sesizării sale erau în vigoare și se aplică dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi astfel cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu mai figurează ca entitate juridică "completul constituit conform art. 31 lit. b" din Legea nr. 94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curții de conturi și a structurilor sale este diferită de cea existentă înainte de modificarea legii, printre aceste modalități de valorificare a actului de control nu se găsește acțiunea în justiție directă promovată împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind răspunzătoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autorității publice controlate, între atribuțiile legale ale Curții de Conturi și ale structurilor sale teritoriale nu este prevăzută posibilitatea promovării acestui tip de acțiuni în justiție, instanța a apreciat că cele trei excepții procesuale invocate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, prin prisma lipsei atribuțiilor legale ale reclamantei de a promova acțiuni în justiție împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autorități publice instanța a apreciat că reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în cauză, iar în condițiile existenței unor modalități legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanța a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
În ce privește forma actului de sesizare al instanței de judecată, instanța apreciază că, chiar în situația în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuală respectiv un interes juridic în promovarea unei acțiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie să formuleze actul de sesizare al instanței în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv în condițiile art. 112 proc.civ raportat la art. 82 proc.civ.
Astfel, actul de sesizare al instanței de judecată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată în care să fie indicată denumirea și sediul reclamantei, numele și domiciliul pârâților, obiectul și temeiul de drept al cererii, cu indicare modalității legale în care persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul a cărui reparare se solicită este atrasă în litigiu.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești potrivit căruia " după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege" nu au fost abrogate, însă instanța constată că această dispoziție legală a fost tranzitorie cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de acesta, în condițiile legislative actuale ( când nu mai există instituția procurorului financiar și a "completelor din cadrul Curții de Conturi"), în momentul sesizării instanței, acest text de lege nefiind aplicabil.
În condițiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justiție este necesară îndeplinirea unor cerințe legale minime privind forma actului de sesizare al unei instanțe judecătorești, însăși reclamanta este o autoritate publică chemată să vegheze asupra legalității privind modul de cheltuire a banului public, pârâții au invocat lipsurile de formă ale actului de sesizare al instanței, iar reclamanta nu a înțeles să le suplinească și în condițiile în care activitatea de judecată este guvernată și de principiul imparțialității judecătorului, instanța urmează să constate că "încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" nu îndeplinește condițiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care va admite și excepția procesuală invocată de pârâți în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Curtea de Conturi a României, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea recursului, recurenta critică sentința prin care a fost respinsă ca inadmisibilă încheierea de sesizare nr. 25/27.10.2008. În acest sens a arătat recurenta că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele argumente:
Articolul 31 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin articolul I punct 39 din Legea 217/2008, dându-i-se un alt conținut.
Totodată, la articolul 12 noul act normativ a consacrat soluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial, conform prevederilor legale.
Întrucât procesul necesar elaborării unei astfel de regulament este anevoios și de durată, Curtea de Conturi a României a fost nevoită să suplinească inexistența acestuia.
În acest scop Curtea de Conturi a României adoptat hotărârea nr. 22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții de conturi a României înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedere juridic și nici moral.
În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Este vorba de un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
De altfel,"Ratio legis est anima Legis"ceea ce presupune că o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Aspectul de ultraactivitate a legii, ține atât de prelungirea efectelor prevederilor Legii 94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor articolului 4 din OUG nr. 117/2003, aprobată de Legea 49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu articolul 12 din Legea 217/2008.
În speță sesizarea s-a făcut de către un complet constituit în cadrul curții de conturi a României - Camera de Conturi a județului S și a fost înaintată Tribunalului Satu Mare sub forma unui document intitulat de legiuitor "Încheiere ". Aceasta este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale și solicită instanței să o califice ca atare.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile articolului 304 punct 4,8,9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât existența unui vid legislativ nu poate justifica ultraactivarea legii vechi și face aplicabile prevederile legale de drept comun, atât în privința dreptului material cât și în privința dreptului procesual.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de sesizare nr. 25/27.10.2008 formulată de completul constituit conform articolului 31 lit.b din Legea 94/1992, camera de conturi S a solicitat instanței de contencios administrativ ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 25.917 lei reprezentând drepturi bănești acordate nelegal angajaților primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 2.716 lei calculate până la 30.09.2009 și în continuare până la data plății prejudiciului.
În anul 2007 în baza Hotărârii Consiliului Local 12/2007 adoptată în baza unor acte normative abrogate sau care nu privesc angajații primăriei, a fost acordat tuturor angajaților o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
Răspunderea pentru prejudiciul creat bugetului unității administrativ teritoriale revine conf. Articolul 56 alin 1 și 2 din Legea 393 /2004 și a prevederile articolul 128 din Legea 215/2001, consilierilor locali - intimații pârâți.
Instanța de fond a analizat cauza pronunțându-se cu prioritate în condițiile articolului 137 cod procedură civilă asupra excepțiilor invocate în cauză: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În consecință în soluționarea acestora instanța a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței 27.10.2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ 31.10.2008. Văzând că actul de sesizare al instanței nu îndeplinește condițiile legale, instanța a admis excepțiile invocate și a respins încheierea completului constituit în condițiile articolului 31 lit. b din Legea 94/1992.
Potrivit argumentelor care vor fi arătate în continuare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, se va avea în vedere împrejurarea că, la data de 27.10.2008 a intrat în vigoare Legea 217/2008, potrivit căreia organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi (art. 12 alin. 2). Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I(art. 12 alin. 3).
Prin urmare, atât la data întocmirii raportului de control intermediar, cât și la data sesizării instanței de judecată - 31.10.2008, era deja în vigoare Legea 217/2008, care prevedea la art. 31 și următoarele o altă procedură de valorificare a rapoartelor de audit decât cea prevăzută de Legea 94/1992 în forma în vigoare până la modificările aduse prin Legea 217/2008. În acest sens, art. 31 alin. 1, 2 și 3 din acest din urmă act normativ prevăd că activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate. În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În determinarea practică a legii aplicabile la o situație juridică concretă, determinată, se va aplica regula conform căreia o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum. La aplicarea acestei reguli conduc cele două principii care guvernează aplicarea legii în timp, și anume principiul neretroactivității legii civile și principiul aplicării imediate a legii civile noi.
În baza primului principiu amintit, legea se aplică doar situațiilor care se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României. Ca o consecința a acestui principiu, legea trebuie aplicată, de îndată ce a fost adoptată, tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
Aplicând principiile enunțate în speța de față, instanța reține că, întrucât la data sesizării instanței, era în vigoare Legea 217/2008, care impunea o anumită procedură de valorificare a rapoartelor de audit, sesizarea formulată de Curtea de Conturi nu se putea face decât în contextul determinat de legea în vigoare la data sesizării instanței de judecată. Acest aspect este, de altfel, recunoscut de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, care arată și împrejurarea că nu s-a reușit până la această dată elaborarea regulamentului prevăzut de art. art. 12 alin. 2 din Legea 217/2008, Curtea de Conturi suplinind inexistența acestuia prin adoptarea hotărârii nr. 22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control, în baza cărora s-ar fi efectuat sesizările respective.
Deși recurenta a invocat existența unei asemenea hotărâri, aceasta nu a fost depusă la dosar, însă oricum o asemenea hotărâre nu poate suplini lipsa regulamentului la care se referă art. 12 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Legea 217/2008, prevederile legale fiind clare, în sensul că valorificarea rapoartelor de audit se poate face doar potrivit regulamentului aprobat conform art. 12 alin. 2 și publicat în Monitorul Oficial al României partea Or, neadoptarea unui asemenea regulament îi este imputabilă chiar recurentei, iar față de acest aspect, este evident că invocarea propriei culpe de către recurentă nu se poate concretiza într-un argument al admiterii recursului acesteia.
Pe de altă parte, instanța apreciază că, independent de existența sau inexistența regulamentului prevăzut de lege, art. 31 și urm. din Legea 217/2008 conține anumite prevederi privind procedura valorificării rapoartelor de audit, astfel că recurenta poate proceda la valorificarea raportului în baza acestor prevederi legale, astfel încât nu se poate reține faptul că raportul întocmit ar fi lipsit de eficiență, ci doar că acesta poate fi valorificat în temeiul prevederilor legale conținute de Legea 217/2008, care a modificat Legea 94/1992, iar nu prin intermediul instanței de judecată.
De asemenea, nu se poate reține ultraactivitatea prevederilor OUG 117/2003, întrucât este evident că acestea reglementează o situație tranzitorie privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, operațiune care deja a fost realizată la data respectivă, iar art. 4 din cuprinsul acesteia, invocat de recurentă, nu poate fi incident în speță, datorită faptului că, la data sesizării instanței de judecată, "completele" din cadrul Curții de Conturi nu mai existau.
legii vechi, care înseamnă aplicarea, încă un timp oarecare, a legii vechi, deși a intrat în vigoare legea nouă, la unele situații determinate, fiind o excepție de la principiile neretroactivității legii noi și aplicării imediate a acesteia, trebuie consacrată expres de lege. Or, OUG 117/2003, reglementând strict preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, prin însuși conținutul reglementării, se referă strict la situația tranzitorie prevăzută în cuprinsul său.
Având în vedere considerentele expuse, apreciind că, la data sesizării instanței de judecată, reclamanta nu mai avea temei legal pentru valorificarea prin intermediul instanței de judecată a raportului de audit existent, raportat la prevederile art. 31 și urm. din Legea 217/2008 și art. 15 alin. 2 din Constituția României, se impune respingerea recursului formulat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Reprezentantul intimaților nu face dovada cuantumului cheltuielilor de judecată, astfel că față de prevederile articolul274 cod procedură civilă, acestea nefiind dovedite nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantăCURTEA DE A ROMÂNIEIcu sediul în B, sector 1,--24, în contradictoriu cu intimații pârâți:COMUNAreprezentantă prin PRIMAR cu sediul în, jud.S M, domiciliat în comuna, sat, nr. 13, jud. S M, domiciliat în, nr. 228, jud.S M, domiciliată în comuna, sat,nr. 334, jud.S M, domiciliat în, nr.109, jud.S M, domiciliată în, nr. 71, jud.S M, domiciliat în, nr. 322, jud.S M, domiciliată în comuna, sat nr. 192, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 302, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 261, jud.S M, domiciliat în comuna, sat nr. 351, jud.S M, împotriva sentinței nr. 65/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
din funcție prin pensionare
Semnează Președintele instanței
Red.M/26.11.2009
Jud fond
Dact.G/4.12.2009
13 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
