Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 575/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--CA
DECIZIA NR. 575/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 în contradictoriu cuintimata - unitate păgubită ORAȘUL reprezentată prin PRIMARu sediul în, județul Sși intimații pârâțicu domiciliul în,-, județul S M, cu domiciliul în,-, județul S M, cu domiciliul în,-/5, județul S M, cu domiciliul în, -. 38.5, județul S M, împotriva Sentinței nr. 101/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.-,având ca obiect LITIGII CURTEA DE CONTURI (LEGEA nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimații pârâți au depus întâmpinare la dosar, aceasta fiind comunicată cu recurenta și unitatea păgubită precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 101/25.02.2009 Tribunalul Satu Marea admis excepțiile neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei invocată de pârâți și de instanță din oficiu și a respins încheierea nr. 30/09.12.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților, domiciliat în,-, jud. S M, domiciliată în,-, jud. S M, domiciliată în,-/5, jud. S M și, domiciliat în, -,.38,.5, jud. S M, pentru pretenții.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut referitor la excepțiile invocate de pârâți că acestea sunt cele procesuale legate de exercițiul dreptului la acțiune, respectiv următoarele: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În soluționarea excepțiilor anterior enumerate, instanța a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței - 09.12.2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ - 12.12.2008.
Acest lucru prezintă relevanță deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptată Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.
Prin prisma modificărilor aduse Legii Curții de Conturi nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008 se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ art. 31 are un conținut diferit, iar potrivit noii legi, "activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
De asemenea, la data pronunțării prezentei hotărâri, în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități adoptată de Curtea De Conturi a României.
În condițiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmării actelor juridice îndeplinite de entitatea juridică care sesizează instanța de judecată "completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" invocă ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr. 94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ, instanța constată că se află în situația de a stabili legea aplicabilă cauzei.
În ce privește aplicarea legii în timp se constată că aceasta este guvernată de două principii: principiul neretoractivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, principii desprinse din art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", și în Codul civil în art. 1. "legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Prin prisma acestor principii, instanța constată că, la data sesizării sale erau în vigoare și se aplică dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi astfel cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
În ce privește existența unui vid legislativ invocat de reclamantă existent între momentul modificării art. 31 din Legea nr. 94/1992 și adoptarea de către Plenul Curții de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control ale reclamantei, instanța constată în principal că, într-o astfel de situație se aplică dispozițiile legale de drept comun atât în privința dreptului material - răspunderea civilă delictuală cât și în privința dreptului procesual - Legea nr. 554/2004, respectiv Codul d e procedură civilă și nu legea abrogată care, potrivit Constituției României nu poate ultraactiva.
Pe de altă parte, instanța constată că Hotărârea nr. 22/19.11.2008 adoptată de Plenul Curții de Conturi nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a fost depusă la dosarul cauzei și a fost adoptată după înregistrarea Încheierii la instanță.
Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu mai figurează ca entitate juridică "completul constituit conform art. 31 lit. b" din Legea nr. 94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curții de conturi și a structurilor sale este diferită de cea existentă înainte de modificarea legii, printre aceste modalități de valorificare a actului de control nu se găsește acțiunea în justiție directă promovată împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind răspunzătoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autorității publice controlate, între atribuțiile legale ale Curții de Conturi și ale structurilor sale teritoriale nu este prevăzută posibilitatea promovării acestui tip de acțiuni în justiție, instanța a apreciat că cele trei excepții procesuale invocate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, prin prisma lipsei atribuțiilor legale ale reclamantei de a promova acțiuni în justiție împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autorități publice instanța a apreciat că reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în cauză, iar în condițiile existenței unor modalități legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanța a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
În ce privește forma actului de sesizare al instanței de judecată, instanța apreciază că, chiar în situația în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuală respectiv un interes juridic în promovarea unei acțiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie să formuleze actul de sesizare al instanței în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv în condițiile art. 112 proc.civ raportat la art. 82 proc.civ.
Astfel, actul de sesizare al instanței de judecată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată în care să fie indicată denumirea și sediul reclamantei, numele și domiciliul pârâților, obiectul și temeiul de drept al cererii, cu indicare modalității legale în care persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul a cărui reparare se solicită este atrasă în litigiu.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești potrivit căruia "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege" nu au fost abrogate, însă instanța constată că această dispoziție legală a fost tranzitorie cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de acesta, în condițiile legislative actuale (când nu mai există instituția procurorului financiar și a "completelor din cadrul Curții de Conturi"), în momentul sesizării instanței, acest text de lege nefiind aplicabil.
În condițiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justiție este necesară îndeplinirea unor cerințe legale minime privind forma actului de sesizare al unei instanțe judecătorești, însăși reclamanta este o autoritate publică chemată să vegheze asupra legalității privind modul de cheltuire a banului public, pârâții au invocat lipsurile de formă ale actului de sesizare al instanței, iar reclamanta nu a înțeles să le suplinească și în condițiile în care activitatea de judecată este guvernată și de principiul imparțialității judecătorului, instanța urmează să constate că "încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" nu îndeplinește condițiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care va admite și excepția procesuală invocată de pârâți în acest sens.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 proc.civ. în sensul obligării Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâți, instanța a apreciat că această dispoziție procedurală este incompatibilă cu dispozițiile legii contenciosului administrativ în general și cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special, având în vedere că prin atribuțiile sale Curtea de Conturi a României urmărește realizarea unui interes public general și nu un interes propriu și că aceasta a introdus acțiuni în justiție în considerarea existenței unei atribuții legale în acest sens, astfel că, nu se poate reține existența unei culpe procesuale în sarcina acesteia.
Împotriva acestei sentințe în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile articolului 304 punct 4,8,9 cod procedură civilă, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele argumente:
La data de 29 octombrie 2003 a intrat în vigoare dispozițiile legii de revizuire a constituției - Legea nr. 429/2003, precum și ale OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către de către instanțele judecătorești.
Conform articolul 4 din OUG 117/2003 după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești competente potrivit articolul2 alineat1 se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege, prevedere legală care nu a fost abrogată prin Legea 217/2008.
Articolul 31 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin articolul I punct 39 din Legea 217/2008, dându-i-se un alt conținut.
Totodată, la articolul 12 noul act normativ a consacrat soluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial, conform prevederilor legale.
Întrucât procesul necesar elaborării unei astfel de regulament este anevoios și de durată, Curtea de Conturi a României a fost nevoită să suplinească inexistența acestuia.
În acest scop Curtea de Conturi a României adoptat hotărârea nr. 22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții de conturi a României înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedere juridic și nici moral.
În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Este vorba de un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
De altfel,"Ratio legis est anima Legis"ceea ce presupune că o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Aspectul de ultraactivitate a legii, ține atât de prelungirea efectelor prevederilor Legii 94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor articolului 4 din OUG nr. 117/2003, aprobată de Legea 49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu articolul12 din Legea 217/2008.
În ceea ce privește forma încheierii de sesizare a instanței de judecată, consideră că aceasta conține toate condițiile de formă și fond ale unei cereri potrivit articolului 112 cod procedură civilă.
Intimații, -, și prin întâmpinarea formulată în cauză au solicitat respingerea recursului, deoarece de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 valorificarea actelor rezultate din activitatea Curții de Conturi se poate efectua doar conform Regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi și nu în temeiul articolului 31 din Legea 94/1992.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza dispozițiilor articolului 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
La data de 27.10.2008 a intrat în vigoare Legea 217/2008, potrivit căreia organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi (art. 12 alin. 2). Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I(art. 12 alin. 3).
Prin urmare, la data sesizării instanței de judecată - 12.12.2008, era deja în vigoare Legea 217/2008, care prevedea la art. 31 și următoarele o altă procedură de valorificare a rapoartelor de audit decât cea prevăzută de Legea 94/1992 în forma în vigoare până la modificările aduse prin Legea 217/2008. În acest sens, art. 31 alin. 1, 2 și 3 din acest din urmă act normativ prevăd că activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate. În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Prin urmare, instanța reține că, întrucât la data sesizării instanței, era în vigoare Legea 217/2008, care impunea o anumită procedură de valorificare a rapoartelor de control, sesizarea formulată de Curtea de Conturi nu se putea face decât în contextul determinat de legea în vigoare la data sesizării instanței de judecată. Acest aspect este, de altfel, recunoscut de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, care arată și împrejurarea că nu s-a reușit până la această dată elaborarea regulamentului prevăzut de art. art. 12 alin. 2 din Legea 217/2008, Curtea de Conturi suplinind inexistența acestuia prin adoptarea hotărârii nr. 22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control, în baza cărora s-ar fi efectuat sesizările respective.
Deși recurenta a invocat existența unei asemenea hotărâri, aceasta nu a fost depusă la dosar, însă oricum o asemenea hotărâre nu poate suplini lipsa regulamentului la care se referă art. 12 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Legea 217/2008, prevederile legale fiind clare, în sensul că valorificarea rapoartelor de audit se poate face doar potrivit regulamentului aprobat conform art. 12 alin. 2 și publicat în Monitorul Oficial al României partea Or, neadoptarea unui asemenea regulament îi este imputabilă chiar recurentei, iar față de acest aspect, este evident că invocarea propriei culpe de către recurentă nu se poate concretiza într-un argument al admiterii recursului acesteia.
Pe de altă parte, instanța apreciază că, independent de existența sau inexistența regulamentului prevăzut de lege, art. 31 și urm. din Legea 217/2008 conține anumite prevederi privind procedura valorificării rapoartelor de audit, astfel că recurenta poate proceda la valorificarea raportului în baza acestor prevederi legale, astfel încât nu se poate reține faptul că raportul întocmit ar fi lipsit de eficiență, ci doar că acesta poate fi valorificat în temeiul prevederilor legale conținute de Legea 217/2008, care a modificat Legea 94/1992, iar nu prin intermediul instanței de judecată.
Prin urmare în lipsa unor dispoziții legale exprese privind competența instanței de judecată în soluționarea aspectelor reținute de către Curtea de Conturi prin încheierea nr. 30/09.12.2008, instanța de recurs constată că în mod corect a fost respinsă sesizarea făcută de curtea de conturi în temeiul acestei încheieri.
De asemenea, nu se poate reține ultraactivitatea prevederilor OUG 117/2003, întrucât este evident că acestea reglementează o situație tranzitorie privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, operațiune care deja a fost realizată la data respectivă, iar art. 4 din cuprinsul acesteia, invocat de recurentă, nu poate fi incident în speță, datorită faptului că, la data sesizării instanței de judecată, "completele" din cadrul Curții de Conturi nu mai existau.
Având în vedere considerentele expuse, apreciind că, la data sesizării instanței de judecată, reclamanta nu mai avea temei legal pentru valorificarea prin intermediul instanței de judecată a raportului de control, raportat la prevederile art. 31 și urm. din Legea 217/2008 și art. 15 alin. 2 din Constituția României, se impune respingerea recursului formulat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat derecurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 în contradictoriu cuintimata - unitate păgubită ORAȘUL reprezentată prin PRIMARu sediul în, județul Sși intimații pârâțicu domiciliul în,-, județul S M, cu domiciliul în,-, județul S M, cu domiciliul în,-/5, județul S M, cu domiciliul în, -. 38.5, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
din funcție prin pensionare
Semnează Președintele instanței
Red.dec.S/30.11.2009
Jud fond
Dact./30.11.2009
6 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
