Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 617/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 617/CA
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurențiiși- cu domiciliul în loc. jud.T, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24 și CAMERA DE CONTURI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR - cu sediul în T,-, jud.T și intimata-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în loc. jud.T, împotriva sentinței civile nr.1543/29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.12.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin Încheierea nr. 38 din 2 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr-, solicitând stabilirea răspunderii juridice, obligarea la plată în favoarea Primăriei Comunei, a pârâtelor și, pentru prejudiciul în sumă de 73.706 lei și dobânda de 9134,76 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 30 septembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Prin Încheierea menționată s-a reținut că, potrivit punctului 1 din Raportul de control intermediar examinat, instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 73.706 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II "bunuri și servicii".
Sumele au fost achitate prin casieria instituției, în numerar, ca drepturi speciale pentru "menținerea sănătății și securității muncii" în cuantum de 200 lei lunar, precum și o "ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează", în cuantum de 200 lei la fiecare trimestru al anului 2007, sume ce au fost înregistrate în contabilitate.
Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 73.706 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislația în vigoare referitoare la salarizarea personalului instituțiilor publice, neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Alăturat Încheierii din 2 decembrie 2008 s-au anexat: raportul de control intermediar din 30 septembrie 2008 cu anexele acestuia, state de plată, explicațiile scrise ale pârâților, acordul de muncă nr. 4493/10 noiembrie 2006, situația sumelor acordate inițial, precum și alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1543/29.07.2009, Tribunalul Tulcea a admis sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi T - Direcția de Control Financiar Ulterior, în contradictoriu cu pârâții și și partea vătămată Primăria comunei; s-a stabilit răspunderea juridică a pârâtelor și s-a dispus obligarea la plată, în solidar a acestora pentru prejudiciul în sumă de 73.706 lei și dobânda de 9134,76 lei, precum și dobânda ce se va calcula de la 30.09.2008 și până la achitarea debitului, în favoarea Primăria comunei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin raportul de control nr. S/124 din 30 septembrie 2008 și respectiv raportul de control intermediar nr. 947 din 30 septembrie 2008 întocmit urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de către Consiliul Local al comunei, județ T, s-a constatat că instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 73.706 lei prin plata unor drepturi salariale prevăzute de legislația în vigoare pentru refacerea capacității de muncă și pentru ținută necorespunzătoare, de la titlul II "bunuri și servicii", prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, art. 7 din nr.OG 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând și din adresa nr. 1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de T, cât și din adresa nr. - din 13 februarie 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Răspunderea pentru producerea prejudiciului revine pârâtelor - primar, în calitate de ordonator principal de credite și - în calitate de referent în cadrul compartimentului financiar-contabil, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu, la suma inițială de 73.706 lei, fiind calculate și dobânzi de la data efectuării plăților și până la data de 30.09.2008, în sumă de 9134,76 lei.
Sumele au fost achitate de la titlul II "bunuri și servicii" și nu de la titlul I "cheltuieli de personal", în condițiile în care instituția nu avea prevederi bugetare în acest sens, sumele nefiind nici impozitate și fără a se calcula contribuții de asigurări sociale.
Consecința acestor fapte o reprezintă prejudicierea instituției pentru anul 2007 cu suma de 73.706 lei, prin efectuarea unor plăți nelegale la acel moment, fără o bază legală bine determinată, aceste drepturi speciale nefiind prevăzute de legislația din domeniu și nici fiind stabilite la acea dată plăți prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Impotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele și, susținând că soluția este nelegală și netemeinică, întrucât prin sentința civilă nr.789/14.05.2009, rămasă definitivă și irevocabilă și sentința civilă nr.756/8.05.2009 s-au anulat dispozițiile emise de primar prin care angajații Primăriei erau obligați la plata sumelor pentru vestimentație (de la 500-1090 lei).
Curtea de Conturi greșit a reținut nerespectarea disp.art.12 din Legea nr.130/1990, potrivit cărora prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale fără a avea, însă, în vedere și disp.art.8 al.4 din același act normativ.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat între Primăria și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Taf ost înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială T sub nr.13852/20.11.2006 și nu s-a semnalat vreo încălcare a legii.
Potrivit art.61 al.1 din Legea nr.188/1999, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate în muncă, etc.
De asemenea, invocă și excepția inadmisibilității acțiunii.
In apărare, s-au depus sentințele civile nr.756/2009, 789/2009, 868/2009, 594/2009, 404/2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea și decizia nr.717/2008 a Curții de Apel Bacău.
Potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției.
Excepția este neîntemeiată și va fi respinsă din următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității sesizării de către Curtea de Conturi, prin încheierea nr.38/2007, a Tribunalului Tulcea, a fost analizată irevocabil prin decizia nr.188/CA/4.05.2009 de către Curtea de APEL CONSTANȚA. Astfel, prin decizia sus-menționată a fost casată sentința civilă nr.178/6.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Camera de Conturi a Județului T, Primăria, și, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, Tribunalului Tulcea.
Prin decizia nr.188/CA/4.05.2009 s-a stabilit că excepția inadmisibilității a fost greșit soluționată de către instanța de fond, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.
In atare condiții, invocarea din nou a excepției inadmisibilității acțiunii în cadrul aceluiași proces este nefondată.
Pe fond, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este întemeiat, din următoarele considerente:
Prin Încheierea nr. 38 din 2 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr-, solicitând stabilirea răspunderii juridice, obligarea la plată în favoarea Primăriei Comunei, a pârâtelor și, pentru prejudiciul în sumă de 73.706 lei și dobânda de 9134,76 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 30 septembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Suma de 73.706 lei a fost achitată, în numerar, pentru menținerea sănătății și securității muncii, precum și pentru o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează, angajaților Primăriei pentru anul 2007.
Drepturile speciale au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru anul 2007 ce a fost înregistrat sub nr.13852/20.11.2006 la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială
Potrivit art.1 din Legea nr.130/1996, Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. iar clauzele contractelor de muncă pot fi stabilite numai în limite și condițiile prevăzute de prezenta lege.
Conform art.12 al.1 al aceluiași act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare a drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.29 pct.3 din contractul colectiv de muncă nr. 13852 pentru anul 2007.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate rezultă că prin contractele colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
In atare condiții, menționarea la art.60 al.1 și 9 din contractul colectiv de muncă a unor drepturi speciale nu este în dezacord cu prev.art.12 din Legea nr.130/1996.
Mai mult decât atât, legalitatea acordării drepturilor contestate de către Curtea de Conturi angajaților Primăriei a fost analizată cu ocazia acțiunii lor privind anularea dispozițiilor prin care s-a imputat suma ce reprezenta plata drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, astfel cum rezultă din sentințele civile nr.789/2009 și nr.756/2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, rămase irevocabile.
Potrivit sentințelor civile sus-menționate s-a stabilit că dispozițiile prin care s-au imputat angajaților Primăriei ce vizau sume acordate cu titlu de drepturi speciale (pentru ținută, menținerea securității și sănătății muncii) sunt nelegale, întrucât aceste sume au fost acordate în raport cu prevederile contractului colectiv de muncă, prevederi care sunt în acord cu disp.art. 12 și 86 din Legea nr.130/1996, 238 al.3 din Codul Muncii și art.72 din Legea nr.188/1999.
Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere și prevederile Convenției OIM nr.154/1980 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art.1), iar negocierea că poate asupra fixării condițiilor de muncă sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiilor lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
In ceea ce privește categoria funcționarilor publici, art.61 al.1 din Legea nr.188/1999, prevede că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate în muncă, astfel că și din această perspectivă acordarea sporurilor speciale funcționarilor publici din cadrul Primăriei este corectă.
In atare condiții, antrenarea răspunderii materiale a recurentelor-pârâte este nelegală, acestea efectuând plata drepturilor speciale în acord cu dispozițiile legale în vigoare, motiv pentru care va admite recursul și va respinge sesizarea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurențiiși- cu domiciliul în loc. jud.T, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24 și CAMERA DE CONTURI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR - cu sediul în T,-, jud.T și intimata-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în loc. jud.T, împotriva sentinței civile nr.1543/29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea, în sensul că respinge sesizarea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
22.01.2010
Tehnored.-gref.
12.02.2010
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
