Anulare act administrativ . Decizia 615/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/CA
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol judecarea recursurilor promovate în contencios administrativ și fiscal de recurenta-pârâtăAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și de recurenții-reclamanți - cu domiciliul în C,-, -.6,.a,.19, jud.C, - cu domiciliul în C,-, jud.C, - cu domiciliul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimații-pârâți -SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.257/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.12.2009 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cu privire la recursurile declarate, constată:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 03.10.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ si fiscal sub nr- reclamanții, si HG, contradictoriu cu paratele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea nr.9/1998 din cadrul si Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.1448/21.08.2008 emisa de parata, precum si a Hot.nr.2694/13.05.2004 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B si pe cale de consecința obligarea paratei sa emită o decizie de plata a despăgubirilor cuvenite reclamantelor in baza nr.9/1998 pentru 17 ha teren agricol, casa de locuit, compusa din 2 camere, un grajd, un hambar, un porumbar, teren intravilan in suprafață de 3470 mp.
In fapt, se arata ca reclamanții, in calitatea de moștenitori ai defunctului Gh. au formulat o cerere de acordare de despăgubiri pentru bunurile trecute in proprietatea Statului in urma aplicării Tratatului dintre România si ia, semnat la la data de 07 septembrie 1940.
Reclamantele susțin ca cererea de acordare de despăgubiri formulata era aferenta următoarele bunuri - 17 ha teren agricol, casa de locuit, compusa din 2 camere, un grajd, un hambar, un porumbar, teren intravilan in suprafaț de 3470 mp.
Se mai arata ca prin Hotărârea nr.2694/13.05.2004 emisa de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea nr.9/1999 a fost respinsa cererea formulata de către reclamanți, invocandu-se faptul ca autorul acestora a primit despăgubiri la stabilirea in România. Aceasta hotărâre a fost validata prin.nr.1448/21.08.2008 emisa de către parata.
Se susține ca masurile luate de către pârâte sunt nelegale si netemeinice in condițiile in care autorul reclamantelor-defunctul Gh nu a beneficiat de niciun fel de despăgubiri de la Statul, pentru bunurile abandonate.
Se mai arata si faptul ca autorul reclamanților, a dobândit insa, in urma unui contract de vânzare-cumpărare încheiat in anul 1947 o suprafață de teren de 10 ha, o locuință si 1500 mp teren intravilan, insa valoarea imobilelor a fost stabilita la suma de 4.845.000 lei, sens in care nu se poate retine ca acesta a beneficiat de acordarea de despăgubiri la momentul stabilirii in România.
In drept a fost invocata Legea nr.9/1998.
Legal citat Institutia Prefectului Municipilului B-pentru Comisia de Aplicare a Legii nr.9/1998, a formulat si depus intâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea parțială a acțiunii, rap.la prev. art.7 alin.2 si 3 din nr.9/1998.
Legal citată, pârâta a formulat si depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In motivarea întimpinării se arată faptul că autorul reclamanților,. a primit la recolonizare bunuri din partea Statului Astfel, in conformitate cu situația de avere imobiliara rurala a Comisiei mixte romano-e, autorul reclamanților. a abandonat in o casa cu 2 camere si dependințe si teren agricol in suprafața de 17,347 ha. Pe de alta parte, se susține ca autorul reclamanților, a primit din urma colonizării in baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat in anul 1947 de la Statul un teren agricol in suprafața de 10 ha, o casa cu 3 camere si anexe si un teren intravilan in suprafața de 1500 mp in com.B, jud.
Se susține si faptul ca plata prețului acestor bunuri a fost anulata prin art.1 din Decr.nr.553/1953.
Prin sentința civilă nr.257/17.03.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității parțiale a acțiunii; a respins acțiunea promovată de reclamanții, si HG, in contradictoriu cu parata Institutia Prefectului Municipiului B-Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998; a admis in parte acțiunea promovată de reclamanții, si HG, in contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatilor si Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și a dispus anularea Deciziei nr.1448/21.08.2008 emisă de vicepreședintele Autorității Nationale pentru Restituirea Proprietatilor; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității parțiale a acțiunii, instanța a reținut că, potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.9/1998 "in termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală."
Astfel, hotărârile adoptate de către consiliile județene, respectiv a Municipiului B, in aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 sunt supuse controlului exclusiv al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietatilor, sens in care acțiunea promovata de către reclamanți nu poate fi îndreptată decât împotriva actului administrativ emis de către
Pentru aceste considerente, instanța a constatat inadmisibiltatea parțială a acțiunii promovată de către reclamanți, in ce privește solicitarea acestora de anulare a Hotărârii nr2694/13.05.2004 emisa de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B și a respins acțiunea promovată împotriva acestui pârât.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, conform situației de avere imobiliară, că autorul reclamanților. a deținut în ia 17,347 ha. teren arabil, o casă compusă din 2 camere si dependinte.
In baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.473/24.02.1947, defunctul. au primit la recolonizare suprafața de 10 ha teren agricol, o casă compusă din 3 camere, sala si dependinte și o suprafata de 1500 mp teren intravilan, situate in extravilanul/intravilanul com.B, jud. Valoarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare fiind in suma de 4.845.000 lei.
In baza acestui contract, dobânditorul, potrivit art.14, a renunțat la orice pretenție viitoare de Statul Achitarea acestui preț a fost anulata prin art.1 din Decretului nr.553/1953. Deși acest act normativ nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Populare Romane, a produs efectele vizate.
S-a mai retinut că in cauză, reclamanții nu au făcut dovada achitării vreunei rate din cele 10 stipulate in contractul încheiat in anul 1947, prin art.2. Pe de alta parte, potrivit art.9 din contractul amintit, neachitarea a 2 rate consecutive conducea la rezilierea contractului, măsura care insa nu a fost luata de către vânzătorul statul R, imobilele - teren si constructii - rămânând in proprietatea cumpărătorului.
de aceste considerente, s-a apreciat că transmiterea bunurilor către defunctul cumpărător. s-a făcut cu titlu gratuit, iar pentru imobilele terenuri, reclamanții detin in prezent titlul de proprietate-emis in baza Legii nr.18/1991.
Pe de alta parte, din inscrisurie administrate, reclamanții nu au făcut dovada ca autorul acestora au abandonat pe teritoriul statului un grajd, un hambar, un porumbar, teren intravilan in suprafața de 3470 mp. asa cum s-a invocat.
Conform evidentelor întocmite de către Ministerul Agriculturii, la momentul strămutării, autorul reclamanților a abandonat in comuna, jud. o suprafața de 5,50 ha teren cultivata cu porumb si o suprafață de 0,40 ha teren cultivata cu soarelui.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998 "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Prin art.3 din nr.9/1998 se stabilește că " n cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
Astfel, s-a constatat că autorul reclamanților a fost despăgubit parțial doar pentru bunurile imobile abandonate pe teritoriul statului, insa nu si pentru recolte abandonate. In acest sens, cu raportare la masurile compensatorii prevăzute de nr.9/1998, reclamanții sunt îndreptățiți a fi despăgubiți pentru valoarea parțială de 7,347 ha teren agricol si pentru valoarea recoltelor de porumb si soarelui abandonate de autorul acestora pe teritorul Statului.
Pentru aceste considerente, avand in vedere faptul ca autorul reclamanților au fost partial despăgubiti la venirea în țară pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului, instanța a apreciat că decizia nr.1448/21.08.2008 emisă de către parata este netemeinică si, pe cale de consecința, a dispus admiterea in parte a acțiunii promovate de către reclamanții, si HG, anularea actului administrativ emis de către pârâta și reanalizarea cererii de acordare de despăgubiri formulate de către reclamanți in baza Legii nr.9/1998, pentru bunurile reținute de către instanță in cuprinsul hotărârii - 7,347 ha teren agricol si pentru valoarea recoltelor de porumb-pentru 5,50 ha si de soarelui -pentru 0,40 ha.
Impotriva acestei hotărâri, au formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatilor și reclamanții, si HG, solicitând admiterea acestuia, pentru următoarele motive:
1.Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatilor:
Se solicită, în temeiul disp.art.3041Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în ce privește măsura anulării Deciziei nr.1448/21.08.2008, prin care a fost validată hotărârea nr.2694/13.05.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Se arată că autorul reclamanților a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare-cumpărare, un teren agricol în supraf.de 10 ha, un imobil cu 3 camere, sași și dependințe, plus un loc de casă în suprafață de 1500. situate în com.B, jud.
In baza acestui contract, dobânditorul, potrivit art.14, a renunțat la orice pretenție viitoare de Statul R, iar în art.1 din Decretului nr.553/1953 s-a prevăzut anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate de drept de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a constatat faptul că cei îndreptățiți au dreptul la compensație doar pentru diferența de valoare între bunurile abandonate statului și bunurile primite.
La data de 2.11.1998, a primit în satul, com.B, suprafața totală de 6 ha, prin Legea nr.18/1991 a fondului funciar.
La emiterea hotărârii nr. 2694/13.05.2004, Comisia Municipiului Baa vut în vedere prev.art.3 din Legea nr.9/1998, potrivit cu care " în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.
2.Recursul declarat de reclamanți:
Se solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii și anularea deciziei 1448/21.08.2008 a și decizia nr.2694/13.05.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, cu consecința obligării pârâtelor la emiterea unei noi decizii pentru plata de despăgubiri, pentru suprafața de 17 ha teren arabil extravilan, construcție - casă de locuit din piatră compusă din 2 camere, grajd, hambar, porumbar și teren intravilan aferent în sumă de 3470. precum și pentru recoltele neculese și abandonate.
In motivare, se arată că:
- în mod greșit a reținut instanța de fond că, prin efectul art.14 din contractului nr.473/1947, autorul lor ar fi renunțat la despăgubirile pe care Statul Român le datora în temeiul Tratatului d l Craiova pentru bunurile abandonate statului, întrucât prin efectul art.14 din contract, autorul lor a renunțat numai la eventualele pretenții deduse din contract și nu din Tratat împotriva vânzătorului Statului Român;
- instanța a considerat greșit că bunurile cumpărate în temeiul contractului de către autorul lor sunt bunuri primite ca și compensare pentru bunurile abandonate statului.
Reclamanții arată că autorul lor a primit, conform contractului, o serie de bunuri, însă dobândirea acestora s-a făcut prin vânzare-cumpărare și nicidecum ca urmare a acordării unor despăgubiri sau compensații.
Autorul lor nu a beneficiat de nici un fel de despăgubire sau compensație de la Statul Român, așa cum impun dispozițiile Legii nr.9/1998.
Astfel, refuzul acordării de despăgubiri pentru toate imobilele abandonate de autorul lor apare nelegal;
- în mod greșit a apreciat instanța că transmiterea bunurilor către defunctul cumpărător Gh. s-a făcut cu titlu gratuit.
Din conținutul contractului nu rezultă că prețul nu se va plăti, fiind acordată o compensare pentru bunurile abandonate statului.
Nu s-a făcut dovada că, prin acordul părților, contractul de vânzare-cumpărare a fost novat, în sensul că părțile au fost de acord ca bunurile să fie acordate în compensarea bunurilor abandonate statului.
De altfel, în cuprinsul contactelor de vânzare-cumpărare ale coloniștilor era stipulat și un pact comisoriu de gr.IV, în temeiul căruia dacă nu s-ar fi achitat două rate consecutive, s-ar fi ajuns la rezilierea contractului.
Neaplicarea nici unei sancțiuni nu poate conduce la concluzia decât că ratele stabilite pentru preț au fost achitate în condițiile stabilite în contract.
Instanța a făcut referire la art.1 din Decretul nr.553/1953, prin care s-ar fi prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu ar fi fost achitate de coloniștii evacuați din D de Sud, însă nici acest argument nu poate fi reținut.
Se consideră că Decretul nr.553/1953 chiar dacă ar fi existat, ar fi fost publicat și ar fi produs efecte, acesta nu a fost emis în scopul acordării de compensații coloniștilor evacuați din D de Sud pentru bunurile abandonate statului, iar gratitudinea acordată de Statul Român, din motive sociale sau din alte motive, tuturor cetățenilor care au fost colonizați, indiferent dacă au abandonat sau nu bunuri statului, nu poate fi considerată o compensare pentru aceste bunuri,
Pe de altă parte, compensarea nu se putea realiza decât cu contravaloarea ratelor scadente după emiterea decretului, respectiv din anul 1964 și până în anul 1958.
Nici una dintre pârâte nu a invocat existența vreunei decizii, emisă în baza Legii nr.715/1946, de stabilire a despăgubirilor, a eventualelor datorii ale colonistului Gh. sau a sumei rezultate în urma compensării acestora, rezultând astfel că Statul Român nu a stabilit și, cu atât mai puțin să fi plătit, autorului lor vreo despăgubire.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatilor a depus întâmpinare la recursul reclamanților, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, se constată:
Reclamanții, si au HG formulat la Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr.9/1998 cerere de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin în baza acestei legi, în calitate de moștenitori legali ai autorilor lor.
Prin hotărârea nr.2694/13.05.2004 a Comisiei Municipiului B de aplicare a Legii nr.9/1998 cererea acestora a fost respinsă.
Prin hotărârea nr.1448/21.08.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost validată această hotărâre, reținându-se că nu pot fi acordate compensări bănești pentru bunurile abandonate de către defunctul Gh. statului, deoarece valoarea bunurilor primite în comuna B, jud.C, depășește cu 36.891.876 lei valoarea bunurilor abandonate în com., județ, ia.
Conform actelor existente la dosar și care au fost verificate de Comisia mixtă româno-ă, autorul reclamanților-recurenți a abandonat în ia- 17,347 ha teren agricol, un imobil cu 2 camere și dependințe. De asemenea, au fost abandonate 5,50 ha porumb și 0,40 ha -soarelui.
In urma recolonizării, autorul a primit, conform contractului de vânzare-cumpărare din 1947, un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 3 camere și anexe și un teren intravilan în suprafață de 1500. în comuna B, județul
In art.3 din Legea nr.9/1998 se prevede că "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2".
Contractul de vânzare-cumpărare din 1947 fost încheiat în condițiile Legii nr.715/1946, în sensul că potrivit art.2 și 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferența de valoare a bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în ia.
Pe de altă parte, în art.14 din contract se prevede expres că autorul colonist prin luarea în posesie a imobilului și a locului de casă arătate și descrise la pct.a, b, c, recunoaște exactitatea întinderii drepturilor și renunță la orice pretenție în viitor față de statul român. Totodată s-a mai obligat să respecte toate condițiile impuse prin legea colonizării din 25.04.1940.
In decretul nr.553/1953, în art.1, s-a prevăzut anularea, în măsura în care nu au fost achitate, a sumelor datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate conform Legii nr.766/1941.
Din actele existente, rezultă că autorul nu a mai plătit prețul.
La baza emiterii hotărârii nr. 2694/13.05.2004 a Comisiei Municipiului B de aplicare a Legii nr.9/1998, au fost avute în vedere prev.art.3 din Legea nr.9/1998.
Așa fiind, toate criticile formulate de reclamanții-recurenți sunt neîntemeiate, urmând ca recursul lor, conform art.312 al.1 Cod procedură să fie respins.
Pe cale de consecință, se va admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți - cu domiciliul în C,-, -.6,.a,.19, jud.C, - cu domiciliul în C,-, jud.C, - cu domiciliul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și intimații-pârâți -SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B-COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.257/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, în contradictoriu cu recurenții-reclamanți - cu domiciliul în C,-, -.6,.a,.19, jud.C, - cu domiciliul în C,-, jud.C, - cu domiciliul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.257/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
21.01.2010
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
