Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 65/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.65/CA/2009 -
Ședința publică
din 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela Judecător
- - - Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina
- - - Grefier
S-au luat în examinare recursurile în contencios administrativ formulate de recurenții pârâții, cu domiciliul ales în,- și recurentul intervenient SINDICATUL, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, împotrivaSentinței nr.204/CA din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B--24 jud. I, CAMERA DE CONTURI S M, cu sediul în S M, Romană nr.3-5, COMUNA, județul S M și intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul S M, având ca obiect LITIGIU CURTEA DE CONTURI - LEGEA NR. 94/1992.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt la al 3 - lea termen de judecată, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI a depus la dosar, prin fax, întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conform art. 242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 204/CA din 21 mai 2008, SMa respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ - teritoriale invocată de pârâți.
A admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de SINDICATUL și a admis în parte încheierea nr. 45/28.12.2007 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI SMî mpotriva pârâților, și .
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva chematului în garanție CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, în sensul că a obligat pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, și pe pârâta în calitate de secretar la plata în contul bugetului local al Comunei a sumei de 6446 lei, reprezentând sporuri plătite persoanelor cu funcții de demnitate publică, la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 514,98 lei calculate până la data de 30.11.2007 și în continuare până la data plății prejudiciului.
S-a respins ca nefondat punctul nr. 2 din încheierea de sesizare privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând drepturi bănești decontate angajaților Primăriei.
Pentru a pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale invocate de pârâți prin notele de ședință depuse după soluționarea de către instanță prin încheiere excepțiilor de procedură invocate prin întâmpinare, instanța soluționându-le potrivit art. 137 Cod Procedură Civilă a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată prin prisma argumentelor potrivit cărora nu acești pârâți ar fi vinovați de săvârșirea vreunei fapte ilicite, ci alte persoane care nu au fost chemate în judecată, este neîntemeiată, întrucât pârâții sunt persoane a căror activitate este supusă controlului Curții de Conturi, aceasta poate solicita recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și bugetelor locale, de la orice persoană pe care o apreciază ca fiind vinovată de cauzarea acestora, stabilirea acestei răspunderi este o problemă de fond și nu de procedură, iar chemarea în judecată doar a anumitor persoane este responsabilitatea și libertatea autorului actului de sesizare al instanței potrivit dispozițiilor de drept comun.
Excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale a fost respinsă având în vedere considerentele expuse de către instanța de contencios administrativ cu ocazia soluționării excepției lipsei de parte prejudiciată a Primăriei/Consiliul Local.
În litigiile privind prejudiciile cauzate bugetului de stat respectiv bugetelor locale, citarea persoanei juridice despre al cărei buget este vorba, este necesară pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă pentru ca, astfel, în măsura în care demersul Curții de Conturi se dovedește a fi justificat aceasta să poată trece la executarea silită.
1. Referitor la punctul 1 din încheierea de sesizare a instanței prin care se solicită obligarea primarului și a secretarului la plata prejudiciului cauzat unității administrativ-teritoriale prin acordarea de sporuri de dificultate către primar și viceprimar, instanța a apreciat că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, publicat în nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia "(4) Pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și /la, VII/2a, VII/Ba, precum și în anexele nr. VII/1 b, VII/2b și VII/3 b reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în munca și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale publicată în nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia "(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială".
În condițiile în care prevederile legale de mai sus sunt exprese, în sensul că primarul și viceprimarul, persoane care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite nu beneficiază de nici un spor prevăzut de lege pentru alte categorii de salariați, indemnizația prevăzută de lege fiind unica formă de remunerare a acestora s-a constatat că acordarea acestuia este nelegală, iar cheltuiala angajată și efectuată din bugetul unității administrativ - teritoriale pentru plata acestora nu are o bază legală.
Astfel fiind, s-a constatat existența și săvârșirea unei fapte ilicite de către persoanele care au angajat și aprobat plata premiilor către primar și viceprimar respectiv de către ordonatorul principal de credite și contabilul care a acordat și vizat pentru control financiar preventiv această plată pentru premii.
Consecința acestei fapte ilicite este prejudiciul cauzat în bugetul unității administrativ teritoriale care poate fi cuantificat ca și contravaloare a sumelor achitate cu titlu de premii persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Atitudinea subiectivă a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit este cea a culpei constată de către instanță prin prisma faptului că dispozițiile legale încălcate nu lasă loc de interpretare și a faptului că practica judiciară în materie de contencios administrativ este constantă în sensul aprecierii ca nelegale a actelor administrative emise de autoritățile publice locale prin care s-a hotărât acordarea unor premii persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Excluderea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit nu poate fi exclusă prin referire la principiile egalității între cetățeni și al nediscriminării, întrucât se constată că dispozițiile art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006 anterior citat se aplică tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice, respectiv tuturor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
2. În legătură cu susținerile formulate de autorul actului de sesizare al instanței de judecată privind existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale, s-a constatat că această formă de răspundere este prevăzută de art. 998 și următoarele cod civil și că, pentru angajarea acestei forme de răspundere, singura invocată prin actul de sesizare al instanței, în mod constant, s-a reținut că este necesară îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
În opinia autorului actului de sesizare, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită de către primar în calitatea acestuia de ordonator principal de credite și de către viceprimar și constă în angajarea unor cheltuieli din bugetul local al unității administrativ teritoriale fără a avea la bază o dispoziție legală și în semnarea unui acord/ contract colectiv de muncă, apreciat de către reclamant ca nelegal.
Referitor la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii s-a constatat că acordul/contractul colectiv de muncă invocat ca nelegal a fost confirmat, conform chiar dispozițiilor cuprinse în acesta, iar alocarea sumelor de bani necesare pentru plata drepturilor prevăzute prin acesta a fost aprobată printr-o hotărâre a Consiliului Local al unității administrativ teritoriale care a fost verificată pentru legalitate de către Prefectul Județului S M, nu a fost atacată în justiție și în legătură cu care nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate.
Astfel, s-a constatat că actul juridic semnat de primar în calitate de angajator și de către viceprimar a fost cenzurat sub aspectul legalității de către Consiliul local al unității administrativ teritoriale și de către prefect și că nu acest acord/contract colectiv de muncă a stat la baza angajării cheltuielilor bugetare, ci hotărârea consiliului local.
În condițiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuțiilor privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o instanță judecătorească, se constată că angajarea cheltuielilor de către primar au avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local.
Pe de altă parte, instanța a constatat că analizarea legalității acestui acord este superfluă întrucât starea de fapt de mai sus duce în mod inevitabil la concluzia că, semnarea acestui document de către primar și viceprimar este rezultatul unor negocieri colective purtate cu organizația sindicală competentă, că acest acord/contract colectiv pentru a produce efecte juridice era necesar să fie confirmat de către autoritatea publică competentă să stabilească bugetul corespunzător plății drepturilor cuprinse în acesta, astfel că nu se poate reține natură de ilicită a faptei pârâtului de a semna acest acord și nici natura prejudicială a acestuia în condițiile în care angajarea plăților nu s-a făcut în temeiul acestuia.
Pentru angajarea cheltuielilor apreciate ca nelegale de către reclamantă, în condițiile de mai sus, nu s-a putut reține vreo culpă a pârâților. Chiar în situația în care, ipotetic, s-ar da curs reținerii reclamantei privind caracterul nelegal al acordului/ contractului colectiv sau s-ar pune în discuție legalitatea HCL, răspunderea pentru prejudiciu nu ar reveni doar persoanelor chemate în judecată de către reclamantă, ci și membrilor consiliului local care au aprobat bugetul local, respectiv au aprobat angajarea acestor cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, ori acestea nu au fost chemate în judecată. Introducerea acestora în cauză din oficiu nu este posibilă, în condițiile în care, dispozițiile art. 70 din Legea nr. 94/1992 privind procedura de soluționare a cererilor în fața colegiilor jurisdicționale (cu excepția celor privind atribuțiile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 din lege de a sesiza instanța competentă) au devenit caduce prin revizuirea Constituției României.
În ce privește faptele săvârșite de către pârâtul secretar al unității administrativ teritoriale, s-a constatat că acesta nu a semnat acordul/contractul colectiv de muncă a cărei nelegalitate se invocă, ci HCL prin care acesta a fost aprobat.
" de legalitate" a secretarului unității administrativ teritoriale, exprimată prin semnarea actelor administrative emise de autoritățile publice locale este exprimarea unei interpretări personale a legii, adoptarea de către autoritate publică a actului administrativ nemaifiind condiționată de semnarea acestuia de către secretarul unității administrativ - teritoriale. Pe de altă parte, s-a constatat că, actele administrative adoptate de către autoritățile publice locale sunt supuse controlului de legalitate și din partea Instituției Prefectului, care are posibilitatea să solicită autorității publice emitente să revoce actul administrativ apreciat ca nelegal și chiar să introducă acțiune în contencios administrativ pentru anularea acestora. Secretarul orașului, pârât în prezenta cauză, a înaintat hotărârea prin care consiliul local a aprobat acordul/contractul colectiv spre verificarea legalității și la Prefect, care nu l-a sesizat în sensul că actul administrativ ar fi nelegal.
Pentru ca secretarul unității administrativ-teritoriale să se poată face responsabil de aplicare unei vize de legalitate, nu este suficientă aprecierea unui organ de control a faptului că actul vizat este nelegal, ci este necesară stabilirea intenției persoanei de a viza spre legalitatea un act despre care știa că acesta este nelegal. Ori, constatându-se că în aplicarea legislației privind salarizarea și drepturile cuvenite salariaților există interpretări diferite la nivelul diferitelor instituții ale statutului, că la baza adoptării HCL despre a cărui viză de legalitate este vorba s-a aflat un act juridic cu aparență de legalitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, respectiv ale Legii nr. 130/1996, se apreciază că, în sarcina pârâtului nu se poate reținere săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și cu atât mai mult o culpă în săvârșirea acesteia.
Față de cele de mai sus, instanța de contencios administrativ a constatat că, în privința pârâților indicați în acest punct din actul de sesizare nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 și următoarele din Codul civil, astfel că solicitarea reclamantei privind obligarea acestora la plata prejudiciului calculat de către organul de control este neîntemeiată, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.
Având în vedre considerentele expuse, în temeiul art. 998 Cod civil, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți, a admis în parte încheierea de sesizare a reclamantei și a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva Consiliului Local al Comunei.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, în sensul obligării Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârât, instanța a apreciat că această dispoziție procedurală este incompatibilă cu dispozițiile legii contenciosului administrativ în general și cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special având în vedere că prin atribuțiile sale Curtea de Conturi a României urmărește realizarea unui interes public general și nu un interes propriu, aceasta introduce acțiuni în justiție în virtutea atribuțiilor legale ale acestuia, prin urmare nu s-a putut reține existența unei culpe procesuale în sarcina acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții, și intervenientul Sindicatul S
Recurenții pârâți și intervenientul au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea în totalitate a încheierii de sesizare, în subsidiar s-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție în măsura în care se va aprecia ca legală soluția de respingere a excepțiilor invocate.
În motivarea recursurilor se arată că în mod nelegal instanța de judecată a procedat la " îndreptarea greșelilor materiale " din conținutul încheierii de sesizare, atâta timp cât această operațiune reprezintă o instituție ce operează doar cu privire la actele procedurale ce emană de la completul de judecată.
Ori, în speță încheierea de sesizare a Curții de Conturi întrunește caracteristicile unei cereri de chemare în judecată, iar solicitarea petentei a fost aceea de a obliga persoanele apreciate vinovate de a fi acordat drepturi salariale, la recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local al Primăriei Viile S
Potrivit art. 129 al Codului d e Procedură Civilă, judecătorul este obligat să hotărască numai asupra cererii deduse judecății, acesta neputând aprecia că acțiunea reclamantei impune o multitudine de corecturi cu privire la modul de denumire a conturilor verificate, la instituția verificată și cu privire la unitatea ce ar trebui să beneficieze de reparațiune, fără ca reclamantul să solicite acesta, încalcă principiul disponibilității.
Acțiunea reclamantei a fost corectată de instanță de așa manieră încât să golească excepțiile invocate de argumentele date de petentă.
De asemenea prima instanță, contrar voinței reclamantului, a introdus în cauză Comuna Viile S M, cu încălcarea dispozițiilor art. 65 din Legea nr.94/1992,care prevede extinderea din oficiu a cadrului procesual doar a persoanelor solidare în producereaprejudiciului.
Se mai arată că prima instanță în mod nelegal a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a persoanelor desemnate, răspunzătoare și lipsa calității procesuale a unității administrativ teritoriale.
Astfel, primarul nu putea fi găsit persoană răspunzătoare, atâta timp cât nu a făcu altceva decât să-și respecte obligațiile prevăzute de art.61 din Legea nr.215/2001. Instanța putea cel mult, raportat la prevederile art.65 din Legea nr.94/1992 să extindă din oficiu procesul și cu privire la membrii consiliului local.
În ceea ce privește secretarul și contabilul, aceștia au statut de funcțional prestabilit, iar avizarea juridică sau viza de control financiar pe contractul și acordul colectiv de muncă nu poate genera obligația solidară de persoană răspunzătoare.
Se mai invocă faptul că nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 71 din Legea nr. 94/1992.
În mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție cât timp acordarea drepturilor a fost consecința adoptării bugetului local prin hotărâre de consiliu local.
Soluția instanței, de admitere în parte a încheierii de sesizare, este considerată a fi nelegală și față de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, o muncă egală presupune un salariu egal, o remunerare echitabilă și satisfăcătoare.
Prin completarea la recurs, depusă la dosar la 14.01.2009, recurenții au invocat excepția lipsei capacității procesuale a Camerei de Conturi a Județului S M cu privire la promovarea acțiunii în justiție, fără a avea un mandat expres dat de Curtea de Conturi a României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Local al Comunei a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței și admiterea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că s-a aprobat prin hotărâre atât contractul cât și acordul colectiv de muncă, iar primarul le-a semnat în calitatea sa de angajator și nu a făcut altceva decât să-și respecte obligațiile instituite prin lege.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Cât privește critica potrivit căreia instanța de fond a procedat la " îndreptarea greșelilor materiale " din conținutul încheierii de sesizare pentru a putea respinge excepțiile invocate, aceasta nu poate fi reținută de către instanța de recurs, deoarece încheierea de sesizare arată în partea dispozitivă că solicită obligarea în solidar a persoanelor răspunzătoare la plata sumei de 6446 lei reprezentând spor de dificultate acordat nelegal primarului și viceprimaruluiși cuvenite bugetului local al Comunei.
Prin urmare, persoana păgubită conform încheierii de sesizare este Comuna și nu Primăria, așa cum s-a dispus citarea în cauză pentru primele termene de judecată.
Față de cele arătate, întrucât în dispozitivul încheierii de sesizare se consideră păgubită Comuna, în mod corect instanța de fond a apreciat că referirile din raportul de control intermediar și din încheierea de sesizare la Primăria sau Consiliu Local ca persoane păgubite sunt erori materiale și a respins excepțiile invocate de pârâți, nefiind vorba de o extindere din oficiu a cadrului procesual.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și aceasta este neîntemeiată deoarece, așa cum a arătat și instanța de fond, pârâții sunt persoane a căror activitate este supusă controlului Curții de Conturi conform art.18 din Legea nr.94/1992, iar vinovăția acestora în producerea prejudiciului este o problemă de fond.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a Camerei de conturi a Județului S M cu privire la promovarea acțiunii în justiție, fără a avea un mandat expres, Curtea apreciază că și această excepție este nefondată.
Astfel, potrivit art.4 din OUG nr.117/2003, " investirea instanțelor judecătorești se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi ", iar art. 1 alin. 3din Legea nr.94/1992 (în vigoare la data sesizării instanței), prevede că " în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi ".
Din aceste texte legale rezultă că și completele din cadrul camerelor de conturi pot învesti instanțele judecătorești.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin Dispoziția nr.73/26.07.2006, Primarul Comunei, a aprobat aprobarea unui spor de dificultate în cuantum de 50 % salariaților din cadrul aparatului de specialitate al primarului, membri ai Comisiei de Fond Funciar. Printre cei cărora li s-a acordat acest spor s-au aflat și primarul și viceprimarul. Această dispoziție a fost avizată de secretar, respectiv de pârâta.
Acordarea acestui spor primarului și viceprimarului, persoane ce ocupă funcții de demnitate publică este nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr.3/2006 și art. 14 alin.3 din OG nr. 45/2003, iar persoanele responsabile de acordarea și plata acestui spor sunt emitentul dispoziției și persoana care a avizat dispoziția, respectiv primarul și secretarul comunei.
Deoarece prin plata acestor sporuri s-a creat un prejudiciu bugetului Comunei, în mod corect s-a admis în parte încheierea de sesizare și au fost obligați pârâții și la plata prejudiciului și a foloaselor nerealizate.
Cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a Consiliului Local al Comunei, soluția instanței este corectă, având în vedere că plata acestor sporuri nu s-a făcut în baza hotărârii consiliului local ci în baza dispoziției primarului.
Pentru motivele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâții, cu domiciliul ales în,- și recurentul intervenient SINDICATUL, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, împotrivaSentinței nr.204/CA din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mareîn contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B--24 jud. I, CAMERA DE CONTURI S M, cu sediul în S M, Romană nr.3-5, COMUNA, județul S M și intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec. în concept. D - 12.03.2009
Jud.fond
Tehnored. azi 12.02.2009
2 exemplare
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Băltărete Savina, Marinescu Simona
