Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.658/2008
Ședința publica din data de 3 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr. 550/14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu reclamantul - și cu pârâții MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 20.08.2008 pârâtul Ministerul d e Interne și Reformei Administrative a depus întâmpinare iar la data de 26.08.2008 reclamantul -eontin a depus întâmpinare însoțită de o cerere către Ministerul d e Interne și a Reformei Administrative din data de 22.07.2008.
Curtea de apel, după deliberare, constată că, deși reclamantul -eontin solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, nu au fost depuse la dosarul cauzei acte justificative și apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 550 din data de 14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ; respinsă excepția lipsei calității procesuale a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S; admisă acțiunea reclamantului - împotriva pârâtului MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE; obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.022,27 lei reprezentând primă de vacanță aferentă anilor 2004 - 2005 și 2.089 lei spor de fidelitate aferent anului 2005; sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății.
Totodată, a fost obligat chematul în garanție să vireze pârâtului sumele necesare efectuării plății.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă este întemeiată întrucât această pârâtă este o structură specializată a care desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naționale privind misiunile, personalul, patrimoniul și informațiile clasificate din, iar în această calitate nu are personalitate juridică și prin urmare nu poate sta în justiție în nume propriu.
Cu privire la excepția invocată de, a reținut instanța că, este neîntemeiată întrucât a fost chemat în garanție de pârâtul de rând 1 fundamentat pe dispozițiile art. 60.pr.civ. iar în contextul acestor dispoziții și al dispozițiilor privind rolul în elaborarea bugetului și al gestionării, respectiv a Legii nr. 500/2002, nr.HG 208/2005 poate fi obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor salariale.
Referitor la fondul cauzei, reține instanța că, reclamantul face parte din categoria salariaților care beneficiază de spor potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003; că acest drept fiind instituit de actul normativ menționat, devine un drept a cărui executare poate fi solicitată prin mijloacele prevăzute de lege, iar odată cu nașterea dreptului în favoarea reclamantului se naște și obligația corelativă în favoarea pârâților.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs S în numele Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În susținere, recurentul arată că hotărârea este nelegală din perspectiva respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce în cauză nu s-a relevat existența unor raporturi juridice cu intimatul-reclamant; ministerul nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă. În cadrul litigiilor de muncă, relevă recurentul, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procesuale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a se justifica o astfel de cerere. Simplul fapt că ordonatorul de credite nu a corectat periodic drepturile reclamantei, arată recurentul, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea ministerului pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Pe de altă parte, arată recurentul, în contextul legii bugetare sumele prevăzute ca și cheltuieli se angajează și ordonanțează în limite maxime ce nu pot fi depășite; că orice modificare poate fi făcută numai prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca legea inițială, proceduri ce presupun o precizare a surselor de acoperire; a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar. Pentru executarea obligației de plată stabilite prin titluri executorii, arată recurentul, obligația de a lua măsuri corespunzătoare în condițiile legii revine, în contextul nr.OG 22/2002, ordonatorului principal de credite. Ca atare, concluzionează recurentul, ordonator principal fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Analizând argumentele aduse de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate:
În acest sens, se reține că activitatea intimatului-reclamant a fost finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale și că în mod greșit ar fi reținut calitatea procesuală. Procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată intimatului-reclamant, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurentului de a lua el însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Nici susținerile recurentului vizând inadmisibilitatea nu pot fi reținute, deoarece se omite a se avea în vedere că prin demersul inițiat s-a invocat, în realitate refuzul, autorității recurente de a vira sumele necesare, în condițiile în care o atare atribuție revine chematului în garanție. Chiar dacă nu s-a urmat o eventuală procedură de solicitare formală, nu se poate respinge cererea ca inadmisibilă întrucât ar însemna a îndepărta pe intimații-reclamanți de la justiție, ceea ce considerăm că nu este scopul ordonanței evocate în susținerea pretențiilor prin demersul inițiat.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Cât privește cererea intimaților de obligare la plata cheltuielilor de judecată, se reține că potrivit principiului înscris în art. 274 pr.civ. pe lângă culpa procesuală trebuie făcută și dovada cheltuielilor efectuate. În speță se observă că în cursul acestui demers judiciar, respectiv în cursul soluționării recursului, intimații nu au justificat prin acte efectuarea cheltuielilor.
Ca atare, în lipsa unor acte care să ateste o astfel de situație, susținerile intimaților sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 550 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea reclamantului - privind plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./dact./2 ex./08.09.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
